Faptul că şi Kouki era repartizat la stația D-Est, care supraveghea cel mai mare cartier de distracții, mahalaua și cartierul roşu de noapte din cele patru districte din centrul orașului Central și avea cel mai mare număr de cazuri de infracțiuni, nu era decizia lui. Asta era stabilită de superiori care au luat în considerare dorințele părinților lui Kouki.

Părinții lui Kouki doreau ca fiul lor să părăsească forțele de poliție cât mai curând posibil. Prin urmare, i-au convins pe șefii Agenției Naționale de Poliție să îl repartizeze la o secție de poliție de nivel inferior. Ei credeau că şi confruntarea cu realitățile dure ale clasei inferioare îl va determina în cele din urmă pe fiul lor să se trezească și să renunțe – o abordare dură și plină de iubire, determinată de afecțiunea lor părintească profundă.

(Dar ghici ce? Fiul tău, în ciuda faptului că este răsfățat, este mai dur decât pare. El nu pare că va renunța atât de ușor.)

În timp ce Amane își bătea joc de ei în minte, Kouki a scos un burger învelit în hârtie subțire din punga de hârtie pe care o ținea în mână și i l-a înmânat, spunând:

– Poftim. Este o chiflă cu susan cu o chiftea la grătar, salată și ceapă în plus, fără murături, cu puțin muștar și ketchup în plus, așa cum preferi.

– Nu am cerut asta.

– Dar am nimerit-o bine, nu-i așa?

– Hm!

Amane nu a răspuns, ci doar a pufnit.

(Acest om bun de gură…)

Încercând constant să se comporte ca și cum erau partenerii perfecți – ca și cum ar fi spus: “Înțeleg totul despre tine fără să fie nevoie să mi se spună” – asta era ceea ce-l enerva pe Amane la el.

Fără să se obosească să-și ascundă iritarea, Amane a apucat burgerul, l-a desfăcut neglijent și a luat o mușcătură mare. În mod enervant, gustul cărnii, condimentele, muștarul și ketchup-ul erau toate exact pe placul lui. Asta l-a înfuriat și mai tare.

Când o cantitate generoasă de ketchup i-a picurat din colțul gurii, mâna lui Kouki s-a întins rapid pentru a o șterge cu un șervețel. Simțindu-se și mai enervat de faptul că era tratat ca un copil, Amane i-a smuls șervețelul lui Kouki și și-a șters singur gura.

– Hei, unde sunt cartofii prăjiți și shake-ul?

– Nu le-am primit.

– Poftim?

Răspunsul indiferent al lui Kouki l-a provocat pe Amane să ridice o sprânceană.

– Ți-am spus să iei combinația, aşa e?

– O combinație de hamburger și cartofi prăjiți este prea grasă. Iar shake-ul are mult prea mult zahăr. Știi că un singur shake conține echivalentul a treizeci de cuburi de zahăr? Chiar dacă îți plac, să trăiești din fast-food de trei ori pe zi nu este bine pentru sănătatea ta. După ce te-am urmărit în ultimele trei zile, am observat că dieta ta este dezechilibrată. Cel puțin, asigură-te că primești echilibrul corect de proteine, carbohidrați și grăsimi. De asemenea, nu primești suficiente fibre alimentare. Dacă urăști legumele, încearcă măcar să bei suc de legume.

– Taci din gură! a tăiat Amane cuvintele predicatorii ale lui Kouki cu vocea lui profundă, încruntându-se.

– Lasă-mă în pace!

– Nu te pot lăsa singur când știu că îți afectează sănătatea. Ești partenerul meu, a declarat Kouki cu o expresie serioasă.

Amane a pocnit din limbă și Kouki a ridicat ușor o sprânceană.

– Ce-i cu pocnitul limbii de adineauri? a întrebat el.

– Suntem parteneri, aşa e? Nu mă înșel în privința asta, nu-i așa? apăsă Kouki, reducând distanța dintre ei cu o privire severă.

Amane s-a îndepărtat de bărbatul care se apropia și a ordonat cu voce joasă:

– Nu te apropia mai mult.

“…”

Kouki a oftat, parcă luat prin surprindere. Și-a tras trupul înapoi.

– Îmi pare rău, s-a scuzat el.

– La ce te gândeşti?

– Sunt agitat pentru că, dacă negi că suntem parteneri, identitatea mea se va prăbuși, a răspuns Kouki, cu vocea nuanțată de un strop de suferință.

Amane s-a uitat la el cu coada ochiului. Kouki se uita fix la parbriz, cu buzele strânse într-o linie fermă. Dar, în ciuda expresiei sale severe, profilul său adânc sculptat părea oarecum lipsit de speranță.

Dacă femeile din stație i-ar vedea această expresie părăsită, de cățeluș, pe față, cu siguranță ar fi în tumult. Vor vorbi despre cum le-a declanșat instinctele materne și cum au dorit să îl aline.

(Serios, ar putea fi mai mult de un căutător de atenție?)

Amane a mototolit ambalajul burgerului în mână și l-a aruncat pe bancheta din spate. De obicei, Kouki ar fi ridicat din sprâncene și i-ar fi ținut o predică: “Nu arunca gunoiul. Pune gunoiul în coșul de gunoi!”, dar azi, el a rămas nemișcat, privind drept în față.

Amane știa că era Kouki enervat de felul în care stăteau lucrurile între ei. Știa că era Kouki în sinea lui enervat de distanța care rămăsese nepătrunsă între ei, în ciuda a tot ce făcuseră împreună.

La urma urmei, erau “suflete pereche”.

(Este o adevărată pacoste!)

Amane a suspinat adânc și a mormăit:

– Am înțeles. Vreau să spun că recunosc că suntem parteneri, bine?

Kouki a reacționat cu o ușoară tresărire. Ochii lui s-au fixat pe cei ai lui Amane cu o privire intensă, nerăbdătoare.

– Serios?

“…”

Un Alfa de top asociat cu un Omega Rătăcitor – era sau nu un parteneriat viabil?

Atunci când șeful său l-a forțat pe începător, pretinzând că “este un ordin de la cei de sus” (la acea vreme, el nu știa că şi Kouki era un Alfa), Amane s-a opus categoric. De ce ar trebui să aibă grijă de un copil răsfățat care spunea prostii despre “visul de a deveni detectiv”?

La urma urmei, Amane a produs rezultate pe cont propriu pentru a obține permisiunea superiorilor săi de a acționa independent.

Cu toate astea, după ce au lucrat împreună cu reticență și au rezolvat cazuri care implicau Omega Rătăcitori, gândurile lui Amane au început să se schimbe.

Ca Alfa, Kouki a avut un potențial ridicat la început. A mers împotriva opoziției puternice a părinților săi pentru a deveni detectiv. Și era surprinzător de pasionat de meseria lui și avea mai mult curaj decât se așteptase Amane. Pe lângă asta, Kouki excelase în domenii în care Amane era mai slab.

Compatibilitatea lor nu era rea – Nu, era chiar foarte bună.

După ce a luat totul în considerare, în urmă cu două luni, Amane a decis că având Kouki ca partener era”viabil”, dar…

– Recunosc, mormăi Amane, rupând privirile lor încrucișate și privind înainte pe un ton oarecum disprețuitor.

Simțind privirea intensă a lui Kouki din lateral, Amane a apucat vizorul de noapte așezat pe scaun și s-a uitat prin ocular.

– De aceea suntem împreună în această pândă, aşa e?

În lentila obiectivului se reflecta o clădire de apartamente veche, din beton armat. Se aflau de trei zile într-o parcare care oferea vedere spre a doua ușă din stânga de la etajul al treilea al clădirii cu cinci etaje – un loc care, la prima vedere, nu părea să aibă un vehicul de supraveghere al poliției. Ei dormeau pe rând pe bancheta din spate a dubiței la fiecare trei ore pe timp de noapte, menținând o supraveghere de 24 de ore a țintei lor.