Atât timp cât Omega se confruntă alături de călduri lunare, ei nu pot ocupa locuri de muncă direct legate de viață și de moarte, cum ar fi cele din domeniul medical, al pompierilor sau al aplicării legii. De asemenea, ei nu pot deveni directori, factori de decizie sau reprezentanți în funcții care influențează economia. Și nu pot deveni politicieni care modelează politica națională.

Societatea așteaptă de la Omega să își folosească frumusețea pentru a-i distra pe ceilalți.

Asta iclude actoria, să fii model, idol, celebritate, dansator și chiar munca în industria sexului.

Beta, care sunt majoritari în societate, ar putea lăuda în mod deschis frumusețea unui Omega. Dar, în adâncul sufletului lor, încă nutresc sentimente discriminatorii față de aceștia. Această prejudecată persistentă provine de pe vremea când Omega nu-și putea controla feromonii și provoca haos în societate înainte de apariția pastilelor.

Din acest motiv, Omega au o șansă mai mare de a deveni victime ale infracțiunilor. Procentul victimelor Omega în statisticile privind criminalitatea este covârșitor cel mai mare dintre cele trei categorii.

Aceste cunoștințe l-au determinat pe Amane să devină ofițer de poliție. Devenind detectiv, el spera să reducă numărul de Omega care, precum mama sa, se confruntau cu un tratament nedrept. Voia să salveze cât mai mulți Omega de crimele alimentate de discriminare.

El știa că nu va fi ușor. Nici măcar Omega cu un număr național de identificare nu pot deveni ofițeri de poliție, cu atât mai puțin el – un Omega Rătăcitor fără unul.

Poliția este o structură piramidală compusă din 99% Beta, cu o elită Alfa de 1%, în vârf. Iar în această organizație, el a reușit să se strecoare ca singurul “omega ascuns”.

Era pe deplin conștient de cât de riscant era acest lucru.

Cu toate astea, după ce a promovat examenul de poliție, a urmat instruirea riguroasă de la academia de poliție și a finalizat stagiile solicitante, era în cele din urmă repartizat ca detectiv la secția de poliție Downtown Est – cunoscută în mod obișnuit ca secția D-Est – unde a lucrat timp de șapte ani.

Și toate astea erau posibile doar datorită numărului național de identificare al lui Amane.

De dragul lui Amane și al călugăriței care i-a crezut povestea falsă și i-a devenit tutore, nu-și putea permite ca statutul său de Omega Rătăcitor să fie dezvăluit.

Dacă adevărata sa identitate era descoperită, nu s-ar fi terminat doar cu o respingere. El ar fi judecat pentru infracțiunea de asumare a identității altei persoane și s-ar confrunta cu o lungă pedeapsă cu închisoarea.

Din momentul în care a ales să trăiască sub numele de Honjou Amane, viața lui era întotdeauna despre mersul alături de risc. Știa că nu se poate lăsa integrat într-un grup sau să se apropie prea mult de ceilalți. După ce a devenit detectiv, s-a distanțat de colegii săi și a păstrat o personalitate de lup singuratic, continuând în același timp să obțină rezultate.

Nimeni nu i-a descoperit adevărata identitate – cu o singură excepție, mentorul său din perioada în care era începător.

(Și până a apărut tipul ăsta…)

În momentul în care Amane își strângea puternic mâna stângă, pe geamul din partea șoferului se auzi un sunet. Chipul care tocmai îi trecuse prin minte era chiar acolo, dincolo de geam.

Un păr castaniu cu valuri moi, sprâncene bine conturate de aceeași culoare, pleoape duble distincte, un nas nobil care sugerează un bun neam și buze senzuale, dar rafinate.

– Nu mă pot sătura de culoarea misterioasă a ochilor idolului nostru!

– Știu, nu-i așa?! Sunt albaştri? Sau gri?

– Doar uitându-mă la el simt că aș putea rămâne însărcinată.

– De obicei este atât de blând și amabil. Dar uneori emană acea vibrație S, foarte inabordabilă, și este uimitor!

– E cu siguranță un fermecător. Mult prea priceput în a manipula femeile, e periculos.

– Și trupul lui – Uau! Îți poți da seama cât de lat este pieptul lui, chiar și cu un costum din trei piese pe el. E o nebunie.

– În plus, costumul acela este atât de sexy. Oricine a inventat costumul din trei piese este un zeu.

– Doamne!

– Și vocea lui, de asemenea!

– Acel ton drăguţ și profund, nu-i așa?

– Ar putea spune ceva complet legat de muncă, dar tot pare că şi cochetează din cauza vocii profunde, catifelate.

– Este prea mult pentru a face față.

– Mă simt recunoscătoare pentru existența lui. El aduce atât de multă căldură și confort în mediul nostru de lucru dur.

– Am înțeles… E o binecuvântare…

Asta era conversația pe care am auzit-o întâmplător de la femeile din sala de pauză.

(Ce este atât de binecuvântat la el? Este o statuie Buddha sau ceva de genul ăsta?)

În timp ce se încrunta, simțind iritarea izbucnind din nou, bătaia în fereastră a venit din nou. De data asta, era mai insistentă.

Amane a pocnit din limbă și s-a aplecat să descuie portiera din partea șoferului. Cu un clic, ușa se deschise și un tânăr îmbrăcat într-un costum din trei piese complet croit la comandă urcă în mașină. Cadrul său înalt, lung de nouă capete, a alunecat în scaun cu fluiditatea unui animal sălbatic mare. De îndată ce se așeză, își răsuci partea superioară a trupului și se întoarse cu fața la Amane.

– Scuze pentru întârziere.

Tonul lui era de scuză. Dar expresia lui nu arăta asta în timp ce se uita direct la Amane. La fel cum îi descrisese cineva cândva, ochii lui, a căror culoare se schimba în funcție de lumină, erau acum de un gri închis. Când au căpătat această nuanță, părea mai matur decât vârsta sa reală de douăzeci și trei de ani.

– Poate pentru că e ora prânzului. Dar magazinul era neașteptat de aglomerat…

Chiar și această scuză șubredă suna ca o replică de agățat, datorită vocii sale bogate și profunde.

(… Nu-mi place de el.)

De când era repartizat la Grupa 1 a Departamentului de Investigații Criminale de la secția D-Est, în urmă cu două luni, acest bărbat monopolizase atenția și conversațiile tuturor femeilor din birou. Numele lui era Kariya Kouki.

Cu toate astea, Kariya era de fapt numele de familie al mamei sale. Numele său real era Shutou Kouki.

Motivul pentru care a folosit numele de familie al mamei sale era că familia Shutou se număra printre primele cinci cele mai proeminente familii din clasa conducătoare Alfa. Acțiunile lor erau frecvent mediatizate, astfel încât aproape toată lumea din societate era familiarizată cu numele “Shutou”.

De obicei, dacă un Alfa se alătura forțelor de poliție, acesta urma calea elitei ca birocrat de carieră și conducea din față.

Dar, din anumite motive, Kouki a insistat să lucreze ca un detectiv obișnuit, să-și murdărească mâinile în prima linie. A îndurat cele șase luni istovitoare de pregătire de la Academia de Poliție, a absolvit în fruntea clasei sale și chiar a sărit peste perioada obișnuită în uniformă pentru a deveni detectiv la o secție de poliție. Nu existase niciodată un caz în care un Alfa să lucreze în divizia prima linie formată mai ales din Beta. Având în vedere haosul așteptat de gestionarea unei astfel de situații, împreună cu propriile preferințe ale lui Kouki, doar câțiva aleși din cadrul secției îi cunoșteau numele real și categoria.

Printre aceștia se numărau superintendentul, inspectorul-șef, șeful Departamentului de Investigații Criminale sau comandantul grupei – Onizuka, și partenerul său – Amane însuși.