– Nu… Eram doar surprins că ești mai tânăr decât îmi imaginam. Și sincer, nu mă așteptam ca detectivii să fie atât de seducători în ziua de azi. Apropo, ne-am mai întâlnit undeva?

– Nu, asta este prima noastră întâlnire, a răspuns Kouki rapid, înlăturând orice suspiciune.

În realitate, se cunoscuseră la petrecerea familiei Shutou cu o seară înainte. Practic, acum două nopți. Dar în acel moment, Kouki avea părul ridicat și era îmbrăcat formal, prezentând o imagine foarte diferită. Nu era clar dacă şi Kourogi își amintea de el ca fiind “al treilea fiu al familiei Shutou” sau nu. Probabil că nu. Dar era puțin probabil ca şi Kourogi să facă legătura între cel de la petrecere și detectivul care se afla acum în fața lui.

– Înțeleg, mormăi Kourogi, părând încă puțin neconvins, chiar când ușile liftului se deschiseră.

Kouki l-a urmat în tăcere, în timp ce Kourogi le deschidea calea. Au cotit două colțuri ale coridorului, oprindu-se în cele din urmă în fața unei uși la capăt.

Kourogi a deblocat ușa cu cardul său cheie și a împins-o, introducând cardul în suportul de perete. Luminile camerei s-au aprins.

– Vă rog, intrați.

– Scuzaţi deranjul.

Camera lui Kourogi era un apartament pe colț. Ferestrele mari de sticlă de pe două părți ofereau o priveliște panoramică asupra orizontului nocturn din High Midtown. Dar Kouki nu a acordat nicio atenție priveliștii. În schimb, a intrat în centrul camerei principale și a cercetat rapid interiorul cu ochi ageri.

Între timp, Kourogi, a spus:

– Simțiți-vă liberi să vă așezați unde doriți, s-a îndreptat spre tejgheaua barului.

A deschis mini-frigiderul și a scos o sticlă de apă minerală.

– Doriți ceva de băut? a întrebat el.

– Nu trebuie să vă faceți probleme.

Kouki a refuzat oferta și a traversat camera principală, deschizând ușa care ducea la dormitor. A pășit înăuntru și a confirmat că nu era nimeni în pat, apoi a deschis ușa de la dressing. Era aproape gol, cu un singur costum atârnat înăuntru.

(…Deci, el nu este aici.)

– Hei!

Brusc, o voce puternică a strigat. Kourogi a intrat furtunos în dormitor, cu fața plină de furie.

– Ce crezi că faci? Nu-mi pasă dacă ești detectiv, nu poți…

Înainte ca şi Kourogi să-și poată termina protestul, Kouki îl apucă de braț, răsucindu-l la spate.

– Au! Au, au!

În timp ce Kourogi făcea o grimasă de durere, Kouki s-a aplecat aproape de urechea lui și a vorbit cu voce joasă.

– Ai întâlnit un bărbat de la petrecerea familiei Shutou, nu-i așa?

Ochii lui Kourogi s-au mărit în șoc. Timp de câteva clipe, s-a uitat fix la detectivul care îl reținea, studiind atent chipul lui Kouki. Apoi, dintr-o dată, Kourogi a strigat:

– Tu ești acel Alfa de la petrecere?!

– Eu sunt Shutou Kouki.

Dezvăluindu-și identitatea, Kouki a văzut cum ochii lui Kourogi se lărgeau de neîncredere.

– Al treilea fiu al familiei Shutou… De ce naiba ești detectiv?

– Asta nu te priveşte. Doar vorbește. Unde este el acum?

– Nu știu… Nu l-am văzut!

Kourogi a încercat să nege. Dar sprâncenele lui Kouki s-au încruntat ușor.

– Chiar crezi că poți să minți ca să scapi din asta?

Kouki se aplecă mai aproape, cu vocea rece și amenințătoare, în timp ce-l privea pe Kourogi dintr-un unghi ușor.

– Dacă nu mărturisești acum, mă voi asigura că vei pierde totul – puterea ta ca președinte al firmei, reputația ta și orice șansă ca să mai urci vreodată din nou. Dacă ești un Alfa, ar trebui să știi că influența familiei Shutou poate face asta cu ușurință.

Amenințarea din expresia și tonul lui Kouki arăta clar că nu era o cacealma. Fața lui Kourogi a devenit rapid palidă.

– Bi… Bine! Voi vorbi! Voi vorbi!

– Atunci grăbește-te.

Fără să-și schimbe expresia, Kouki și-a băgat mâna liberă în buzunar și a activat aplicația de memo vocal de pe telefon.

– E la un club secret… în salonul VIP. A spus că are nevoie de bani, așa că i-am prezentat o slujbă bine plătită.

– Ce fel de slujbă?

– Lucrează ca şi gazdă pentru petrecerea unor Alfa.

– Și ce fel de Alfa sunt ei?

– Sunt niște gunoaie – fiul unui director de televiziune, al unui director de agenție de publicitate și fiul unui lanț de clinici de chirurgie estetică. Erau prieteni încă din copilărie de la grădiniță. Și au făcut deja totul. Sunt mereu în căutarea a ceva nou și interesant.

– Le-ai oferit acelor Alfa plictisiți “cadouri” în schimbul distribuirii talentelor firmei tale în proiectele lor, nu-i așa?

– Da, așa este. Părinții Alfa sunt blânzi cu fiii lor, propriul lor sânge.

Expresia lui Kourogi sugera că el dădea de înțeles că familia Shutou nu era diferită. Tâmpla lui Kouki s-a zbârlit. Și i-a răsucit brațul lui Kourogi și mai mult.

 Au, au! Mă doare! Mă doare!

– Aya era unul dintre “daruri”, nu-i așa?

– Unul dintre cei trei băieți a văzut fotografiile ei gravate și i-a plăcut de ea. A insistat să aibă o petrecere cu ea. Aya nu era genul care să accepte astfel de slujbe. Așa că am refuzat. Dar ei au continuat să mă preseze…

– I-ai ordonat managerului ei să o păcălească să creadă că este o dublură, forțând-o să meargă la acea petrecere. Știai exact ce se va întâmpla cu ea – acei bărbați o vor devora. Totuși, ai trimis-o oricum.

La acuzația reținută, dar tăioasă a lui Kouki, fața lui Kourogi s-a strâmbat de vinovăție.

– Nu am putut refuza. Au amenințat că o vor pune pe lista neagră pe Mizuki Andou dacă nu mă conformez. Ea este vedeta noastră de top. Între Mizuki și Aya… Nu am avut de ales decât să o aleg pe Mizuki.

“…”

Kouki a scrâșnit din dinți de enervare când a auzit că Aya era sacrificată pentru a o proteja pe Mizuki.

Imaginea celor două fete, care fuseseră la fel de apropiate ca două surori, îi trecu prin minte.

Dacă Aya era încă în viață, ar fi spus, “Mă bucur că am putut să o protejez pe Mizuki”…?

(Nu, ea nu ar face-o.)

Nu-i putea spune adevărul lui Mizuki.

Această realitate brutală era un secret pe care Kouki ar fi trebuit să îl îngroape adânc și să îl ia cu el în mormânt.

În orice caz, Kouki obținuse mărturiile necesare pentru a construi un caz în jurul drogării și violului Ayei.

În acest fel, el a oprit aplicația de memo-uri vocale.

– Să ne întoarcem la punctul principal. Spune-mi unde este clubul secret.

“…”

Kourogi a tăcut, ca și cum ar fi făcut un ultim efort de a rezista. Kouki l-a apucat brusc și l-a scuturat.

– Vorbește!!