În prima săptămână la baza de antrenament, Lin You a descoperit că încă mai putea să-și reprime cu greu dorința pentru Lu Qingyan.

Nici măcar nu avea timp să deseneze, iar după ore avea timp doar să se spele și să doarmă, de unde să mai aibă timp să se gândească la iubitul său?

Omega orientați spre carieră, ca ei, erau într-adevăr atât de nemiloși și reci.

La ce folosea un iubit?

Putea fi mâncat?

Dacă Lu Qingyan îl suna și el era la repetiții în studio, îl respingea în câteva minute, chiar îl certa sever:

– Ce-i cu tine? Încă mai studiezi sau nu? Nu știi decât să mă suni în timpul repetițiilor. Dacă continui așa, o să-i spun lui Cai Xiaoguo. Nu contează dacă studiezi sau nu, eu tot trebuie să desenez.

Lu Qingyan: “…”

A încercat să comunice cu Lin You și să-l determine să înțeleagă că sănătatea mentală a iubitului său nu trebuie neglijată.

Chiar și îngrijirea unui animal de companie necesită atenție regulată, așa că de ce ar trebui neglijat un iubit?

Nu era doar crud, ci și nerezonabil.

Dar Lin You nu i-a dat nicio șansă. A sărutat telefonul de câteva ori, sunând la fel de lipsit de suflet ca un nemernic, și a spus lucruri de genul: “Te iubesc cel mai mult”, “Ne vedem când mă întorc”, “Bine, bine, vorbim când mă întorc.”

Apoi a închis telefonul cu indiferenţă.

Lu Qingyan era gata să zdrobească telefonul.

Cu toate astea, deoarece iubitul său era hotărât să se antreneze cu sârguință, Lu Qingyan nu a avut de ales decât să învețe. A încetat chiar să mai chiulească de la ore și, la fel ca toți viitorii studenți din anul al treilea, a rămas în sala de clasă pentru a scrie.

În cele din urmă, în timpul examenului de semestru, o săptămână mai târziu, l-a lăsat pe studentul de pe locul al doilea cu mult în urmă, cu o diferență mare de aproximativ zece puncte.

Fata de pe locul al doilea aproape că a plâns de enervare.

Cai Xiaoguo, pe de altă parte, era copleșit de bucurie și a început să creadă că absența lui Lin You avea avantaje.

Dar după o săptămână, personalitatea de Omega heterosexual a lui Lin You s-a prăbușit complet.

Timp de trei zile consecutive, l-a visat pe Lu Qingyan. A visat că cei doi mergeau la cinema, că Lu Qingyan îl ducea pe acoperiș să facă un grătar și că se ascundeau pe balcon, sărutându-se noaptea.

Dar, când s-a trezit, era singur în patul de o persoană.

Nu era nici Lu Qingyan, nici mâini ținute, nici îmbrățișări.

Doar tavanul alb al dormitorului, lumina slabă a zorilor de afară și ciripitul păsărilor.

Lin You s-a ghemuit sub pătură, deschizând ochii care încă aveau urme de somnolență. Simțea că, fiind un tip şmecher, avea într-adevăr o slăbiciune pentru frumusețe.

În seara aceea, a chiulit de la cursuri și a vorbit pe videochat cu Lu Qingyan.

Nu a intrat în dormitorul său, ci a stat în hol, sprijinindu-se de perete. Fereastra era deschisă, oferind o priveliște asupra cerului înstelat. Briza nopții de vară aducea un parfum slab de lotus și nu se auzea niciun zgomot.

Lu Qingyan nu l-a necăjit pentru schimbarea atitudinii.

După ce erau despărțiți atât de mult timp, dorul lor era egal.

Lu Qingyan stătea întins pe patul din dormitorul său, ascultându-l pe Lin You povestind despre viața sa recentă. El a vorbit despre toate, de la accentul prost al profesorului la mandarină până la gustul neplăcut al orezului prăjit de lângă intrare.

Fiecare detaliu, oricât de nesemnificativ, trebuia raportat.

Iar Lu Qingyan nu era deloc nerăbdător.

Îl privea pe Lin You prin apelul video, care purta un tricou verde avocado. Avea pielea deschisă la culoare, buze roz și gropițe care apăreau și dispăreau în timp ce vorbea. În plus, colierul pe care i-l dăruise atârna în jurul gâtului său, micuța scoică odihnindu-se chiar pe claviculă, captivantă și seducătoare.

Lin You vorbea fără oprire și, în cele din urmă, a început să simtă că vorbește prea mult.

Se sprijini de perete și era prea leneș să mai vorbească. Totuși, nici nu voia să încheie apelul. Așa că au rămas conectați prin apelul video, privindu-se unul pe celălalt.

Îi spusese atât de multe lui Lu Qingyan.

Dar cel mai important lucru pe care voia să-l spună, “Mi-e dor de tine”, a rămas nespus.

Pentru că, dacă ar fi spus-o acum, nu ar fi putut fi alături de Lu Qingyan.

Cu toate astea, Lu Qingyan a spus-o.

El a auzit vocea blândă a lui Lu Qingyan prin apelul video, spunând:

– Nu sunt deloc obișnuit să fiu fără tine lângă mine.

Degetele lui Lin You zgâriau inconștient peretele.

Aceste cuvinte ale lui Lu Qingyan l-au afectat.

El nu a spus că și lui îi era dor de Lu Qingyan.

Știa că Lu Qingyan înțelegea ce simțea el în acel moment.

S-a uitat fix la ecran și, sub privirea lui Lu Qingyan, a luat pandantivul în formă de scoică de la gât și l-a dus la buze.

Buzele subțiri și roz au atins scoica de agat negru.

A sărutat pandantivul.

Când Xu Mingming s-a întors în dormitor, l-a găsit pe Lin You încă așezat în hol, suspinând adânc, cu o mână apăsată pe piept.

Cu o grămadă de gustări în mâini, Xu Mingming îl întrebă curios:

– De ce nu intri? Ce faci cu mâna pe piept? Te simți rău?

Lin You ridică pleoapele cu o expresie obosită. Fața lui delicată şi drăguţă părea și mai moale în lumina lunii.

Deși Xu Mingming nu mai avea sentimente pentru el, inima lui nu putea să nu-i bată mai repede.

– Simt durere în inimă, s-a plâns Lin You.

Xu Mingming se sperie și îl întrebă:

– Te doare de mult timp? Vrei să mergi la spital? Stai, lasă-mă să chem un profesor…

Înainte să apuce să termine propoziția, îl văzu pe Lin You făcând un gest cu mâna, cu amărăciune.

– Nu e nevoie. Mi-e dor de iubitul meu,  a spus Lin You cu o expresie chinuită, ținându-se de piept. El aruncă o privire către Xu Mingming și adăugă:

– O, bine, cei singuri ca tine probabil că nu ar înțelege.

Xu Mingming: “…”

A dat cu piciorul în castronul cu mâncare pentru câini și a închis rece ușa dormitorului chiar în fața lui Lin You.

—

În luna următoare, Xu Mingming își dorea și mai mult decât Lin You ca antrenamentul să se termine.

Era sătul să-și vadă colegul de cameră aruncând cu mâncare pentru câini în el în fiecare zi.

Dar nici Lin You nu a exagerat; s-a asigurat că nu-și deranjează colegul de cameră și ieșea afară de fiecare dată când el și Lu Qingyan vorbeau.

Cu toate astea, de fiecare dată când Xu Mingming ieșea să aducă apă sau să se plimbe, îl auzea pe Lin You sprijinindu-se de peretele coridorului și vorbind cu Lu Qingyan. Cuvinte afectuoase erau rostite cu ușurință, ca și cum nu ar fi costat nimic, complet diferite de impresia de indiferenţă pe care o avea odată despre Lin You.

În timp ce se ducea să aducă apă, Xu Mingming se gândea absent că dragostea chiar schimbă oamenii. Dacă era acum un an, nu ar fi crezut niciodată că Lin You ar putea avea o latură atât de tandră și afectuoasă.

Când s-a întors cu apa și a trecut pe lângă el, i-a aruncat lui Lin You o privire glumeață.

Cu toate astea, Lin You l-a prins, a scos un mic unguent din buzunar și i l-a dat.

– Locul ăsta mizerabil e plin de insecte. I-am spus asta lui Lao Lu, iar el s-a dat peste cap să cumpere acest unguent de la magazinul medical. E foarte eficient, i-a explicat Lin You în timp ce asculta telefonul.

– Mi-a trimis câteva, o să-ți dau unul.

Xu Mingming s-a uitat la micul unguent din mâna lui și era sincer impresionat.

Se uită la brațul frumos și subțire al lui Lin You. Sincer, erau doar două umflături mici și roșii pe el.

Ce fel de iubit divin era acesta? Să găsească instantaneu o soluție doar în urma unei conversaţii banale.

Xu Mingming a deschis gura, dorind sincer să-l întrebe pe Lin You dacă mai există și alte locuri unde se vând astfel de iubiți.

Dorea și el unul.

Dar Lin You îl privi din nou și, simțindu-se ciudat, spuse:

– De ce mai stai acolo? Poți să pleci acum, nu-mi întrerupe apelul.

Xu Mingming a tăcut din nou. Și-a luat apa și a trecut pe lângă Lin You, închizând ușa dormitorului în urma lui.

În timp ce aplica unguentul în dormitor, Xu Mingming se gândi cu amărăciune: “Așteaptă doar, odată ce acest antrenament se va termina, îmi voi găsi un partener.”

—

Din fericire, zilele taberei de antrenament trecură repede.

Odată ce oamenii devin ocupați și absorbiți, timpul devine un simplu simbol, curgând ca un râu, avansând neîncetat.

 

23 august.

 

Tabăra de antrenament de vară s-a încheiat oficial.

Toți elevii din clasa 2 s-au mutat în clădirea de învățământ a clasei 3.

Lin You și-a luat din nou valiza și s-a urcat în autobuz, întorcându-se la școală.

De data asta, Lu Qingyan îl aștepta la poarta școlii.

În sfârșit, au primit o pauză de șapte zile după terminarea școlii de vară. Majoritatea celorlalți studenți plecaseră, iar doar Lu Qingyan stătea la poarta din spate, așteptând să-l ia pe Lin You pentru a merge împreună acasă.

Pentru prima dată, Lu Qingyan l-a întâlnit pe colegul de cameră al lui Lin You, care era într-adevăr așa cum îl descrisese Lin You, cu fața rotundă și un aspect puțin drăguţ.

El i-a adresat un salut slab, dar a observat privirea băiatului, care părea să conțină un amestec subtil de amărăciune și tristeţe. Băiatul a reușit să scoată din gât un “Bună ziua”.

Dar lui Lu Qingyan nu-i păsa.

Gândurile lui erau ocupate în întregime de Lin You. Lin You al lui s-a aruncat în brațele lui ca un glonț mic, iar el l-a prins, i-a înconjurat talia și l-a ridicat.

Deși se întâlniseră o dată în această perioadă, petrecuseră doar două zile împreună. Acum, ținându-l strâns pe Lin You în brațe, simțea în sfârșit că inima lui se liniștește.

Lin You părea puțin mai slab, dar nu se bronzase prea mult, reflecta în continuare strălucitor lumina soarelui și dezvăluia doi dinți mici de tigru de fiecare dată când zâmbea.

Aproape toți cei din autobuz plecaseră și nu mai era niciun profesor, doar câțiva elevi răzleți.

Lu Qingyan se uită la Lin You și nu se putu abține să nu-i sărute buzele.

Buzele lui Lin You erau ușor uscate, dar foarte moi.

Lin You era puțin ruşinat, dar nu voia să-i dea drumul, pentru că nu-l văzuse pe Lu Qingyan de mult timp. Așa că i-a permis lui Lu Qingyan să se comporte fără rușine pe faţă.

Xu Mingming, care își căra singur valiza, făcuse deja câțiva pași înainte. Totuși, se întoarse, intenționând să-i spună câteva cuvinte lui Lin You.

Cine ar fi crezut că, atunci când s-a întors cu capul, îi va vedea pe Lu Qingyan și Lin You îmbrățișându-se?

Fața i s-a încruntat imediat și, strângând din dinți, a mormăit:

– Pe faţă e ruşinos…

În timp ce vorbea, o altă voce, la fel de strânsă printre dinți, a răsunat lângă el:

– Pe faţă, acești doi copii răsfățați…

Tocmai când Xu Mingming era pe punctul de a întreba cine îi înțelegea atât de bine sentimentele, s-a întors cu privirea și era pe punctul de a schimba câteva cuvinte cu persoana respectivă.

Dar a văzut un bărbat de vreo treizeci de ani stând lângă el. Bărbatul purta o cămașă obişnuită în carouri și ochelari. Expresia lui nu era prea prietenoasă, în timp ce se uita urât la Lin You și Lu Qingyan.

Xu Mingming și-a mușcat buzele și a deschis ochii mari.

Dacă nu se înșela, acesta părea să fie profesorul clasei lui Lin You, aşa e?

Porecla lui era ceva de genul Cai Xiaoguo?

– Bună ziua, laoshi…

Xu Mingming mormăi din gât și nu se mai obosi să vorbească alături de Lin You. Își luă repede valiza și fugi de la locul faptei.

Cai Xiaoguo nu a acordat nicio atenție acestui elev din altă clasă și a mers mai departe.

Lin You și Lu Qingyan nu se mai îmbrățișau, acum stăteau doar împreună și vorbeau. Nu acordau nicio atenție împrejurimilor, privindu-se tot timpul.

Cai Xiaoguo nu mai putea suporta. L-a împuns pe Lu Qingyan în spate și a spus:

– Hei, voi doi, credeți că regulile școlii sunt doar de fațadă?