Vacanța de vară a sosit mai repede decât se aștepta toată lumea, iar timpul petrecut la liceu părea să se scurgă mai repede, două luni trecând într-o clipită.

Elevii și-au schimbat uniformele de primăvară cu cele de vară. Cravatele roșii intense erau înlocuite cu unele albastre.

Copacii din campus au devenit luxurianți, iar florile de lotus din iaz tocmai au înflorit.

Examenele finale se apropiau.

Lu Qingyan și Lin You, erau unul pe primul loc în clasă, celălalt pe locul patru.

Performanțele lor erau constante și niciunul dintre ei nu a dat semne de slăbiciune.

Cai Xiaoguo, uitându-se la cei doi, se simțea mulțumit, dar avea şi o durere de cap.

Era mulțumit că notele lor erau excelente, dar avea dureri de cap pentru că amândoi își rezolvaseră doar jumătate din teme.

Ei îi testau constant răbdarea ca profesor.

La doar câteva zile după anunțarea rezultatelor examenelor finale, Lin You era dus cu autobuzul spre baza de antrenament.

Lu Qingyan era supravegheat de Cai Xiaoguo, participând la cursuri de recuperare împreună cu restul elevilor. Nu a putut să vină să-l conducă pe Lin You. Lin You și-a întins gâtul să se uite spre poarta școlii, dar nu a putut decât să suspine și să urce în autobuz cu valiza.

Era amiază, iar soarele ardea puternic. Chiar și cu perdelele autobuzului trase, simțea o senzație de arsură pe față.

Lin You a închis ochii, aparent odihnindu-se, dar, în realitate, mintea lui era plină de gânduri despre Lu Qingyan.

Încă purta colierul pe care i-l dăruise Lu Qingyan — o scoică neagră cu incrustări de aur. Acesta se odihnea pe pielea lui.

Noaptea trecută, feriţi de privirile familiilor lor, el și Lu Qingyan s-au ascuns în cameră și s-au sărutat cu pasiune. În timp ce Lu Qingyan îi mușca urechea, îl întreba încet:

– De vreme ce vei sta plecat mai mult de o lună, o să mă desenezi din nou?

În aceste două luni, Lu Qingyan aducea ocazional în discuție vechi nemulțumiri.

Lin You era fără suflare de la săruturi, dar totuși a răspuns cu încăpățânare:

– Da, nu numai asta, ci le voi și înrăma după ce le termin și nu te voi lăsa să le vezi.

Lu Qingyan a înăbușit un râs, el nu avea intenție reală de a regla conturile cu Lin You. Când s-a întors, a descoperit celelalte desene pe care Lin You le ascunsese și acum le putea aprecia liniştit.

În plus, Lin You nu ar fi putut să răstoarne lumea pe pat în niciun fel.

Cu toate astea, când a venit în sfârșit momentul despărțirii, el a lăsat o urmă temporară pe ceafa lui Lin You.

– O să te aștept să te întorci, i-a șoptit el.

Lin You a ridicat mâna și și-a atins ceafa, unde era lipit un plasture alb, dar, în timp ce degetele îi parcurgeau suprafața, era ca și cum încă mai simțea căldura de ieri.

La sosirea la baza de antrenament, Lin You a constatat că aceasta era mult mai bună decât se așteptase, deși era totuși izolată.

Dormitoarele erau tot pentru două persoane, iar studioul de artă era situat în față, separat de un mic lac artificial și un coridor. Semnalul din studio era într-adevăr la fel de slab precum se spunea, dar, surprinzător, Wi-Fi-ul din dormitor nu era deloc rău.

Pentru prima dată în viața sa, Lin You a primit un coleg de cameră Omega, pe nume Xu Mingming. Xu Mingming era un băiat cu fața rotundă, pielea deschisă la culoare și ochi mari și rotunzi. Arăta destul de drăguț.

La început, Lin You s-a simțit puțin incomod, dar în curând și-a dat seama că Xu Mingming era și mai încurcat decât el. Văzând acest lucru, Lin You s-a gândit că e amuzant și l-a întrebat:

– De ce ți-e frică să te uiți la mine?

Deși erau în aceeași clasă și se antrenau împreună pentru lecțiile de artă, nu vorbiseră prea mult înainte.

Lin You s-a gândit că poate Xu Mingming era speriat de reputația lui anterioară, crezând că era dificil să se înțeleagă cu el.

S-a gândit dacă să spună ceva pentru a relaxa atmosfera din dormitor.

Cu toate astea, Xu Mingming a înlemnit la auzul întrebării.

Stătea pe pat, ronțăind snacks-uri, și, auzind întrebarea lui Lin You, i-a aruncat o privire ușor supărată.

Lin You era nedumerit de privirea lui.

– Lin You, chiar nu-ți amintești sau doar te prefaci?

Xu Mingming a mușcat dintr-un șnur de brânză, privindu-l cu o expresie plină de milă.

– De Ziua Îndrăgostiților, în primul nostru an, ți-am dat un tort.

Lin You: “…”

Chiar nu-și amintea.

De vreme ce Xu Mingming deja spusese asta, el nu mai ascundea nimic. Cu o mână sprijinită pe bărbie, Xu Mingming îl privi pe Lin You ca și cum ar fi observat un nemernic fără inimă.

– Îmi plăcea de tine destul de mult în primul an. Ți-am dat tort de Ziua îndrăgostiţilor, iar tu l-ai acceptat. Chiar ai lăudat tortul, spunând că arată bine. Acum că ai devenit un Omega ca și mine și ai ajuns să fii colegul meu de cameră. Ascultă-ți conștiința, crezi că pot să mă simt liniștit?

Xu Mingming suspină trist.

Nu mai avea sentimente pentru Lin You. Doar că, în primul an, îl considera pe Lin You vesel, optimist și arătos, nu la fel de prostuț și naiv ca un Alfa. De aceea se îndrăgostise pentru scurt timp de el.

Nu era nimic profund.

Cu toate astea, faptul că “zeul masculin” pe care îl admira odată a devenit brusc colegul său de cameră, și amândoi fiind Omega, nu exista nicio șansă ca vreo scânteie de romantism să se aprindă.

Lin You nu putea să nu se simtă ruşinat.

Era prea neglijent. Nu se aşteptase ca între el şi Xu Mingming să existe o poveste atât de încurcată.

Primise atât de multe prăjituri și gustări în primul său an, iar grupului de colegi Omega din propria sa clasă doreau să-l hrănească chiar și atunci când nu era nicio ocazie specială. Cum ar fi putut să-și amintească toate astea?

S-a ruşinat și l-a privit cu seriozitate pe Xu Mingming:

– Deci, mai ai… sentimente pentru mine acum?

Xu Mingming îi aruncă o privire disprețuitoare:

– De mult nu mai am. După ce eram în aceeași clasă cu tine, iluziile mele s-au spulberat. Oamenii sunt într-adevăr mai buni de la distanță. Ești mai potrivit pentru a te admira cineva. Dacă erai iubitul meu, m-ai fi înnebunit.

Lin You a râs și nu s-a supărat pe această remarcă.

Acum că se relaxase atmosfera, nu mai exista niciun fel de animozitate între ei. Au început să împartă prietenos un pachet de snacks-uri .

Xu Mingming nu mai avea sincer niciun sentiment pentru Lin You și s-a adaptat rapid la noua dinamică a relației lor. Îl trata pe Lin You ca pe un prieten bun și a început să bârfească cu el pe patul său.

Xu Mingming îl privi curios pe Lin You:

– Doream să te întreb de mult timp, dar nu am avut niciodată ocazia. Chiar eşti împreună cu Lu Qingyan?

Auzise de la cel mai bun prieten al său că Lu Qingyan și Lin You erau împreună, dar rămăsese oarecum sceptic.

Lin You nu s-a obosit să ascundă asta și a răspuns cu un “Hm” și a continuat:

– Da, suntem împreună de câteva luni.

Privirea lui Xu Mingming s-a îndreptat involuntar spre gâtul lui Lin You. În prima zi în care a împărțit dormitorul cu Lin You, a observat o urmă de mușcătură pe ceafa lui. Era atât de șocat încât ochii i-au ieșit din orbite.

Doar o singură persoană putea lăsa o urmă temporară ca aceea pe gâtul lui Lin You, mai ales având în vedere bârfele recente din școală. Nu se putea să fie altcineva în afară de Lu Qingyan.

Cu toate astea, la acel moment, nu era suficient de apropiat de Lin You pentru a-l întreba direct.

Acum că şi curiozitatea lui era în sfârșit satisfăcută, Xu Mingming a răsuflat ușurat, simțind cum norii de îndoială se risipesc.

Lin You a găsit asta oarecum ciudat:

– De ce arăţi că abia ai aflat? Credeam că toată lumea din clasă știa deja.

El și Lu Qingyan nu și-au ascuns niciodată relația. În afară de faptul că erau puțin discreți sub nasul lui Cai Xiaoguo, se plimbau mână în mână în mod deschis și, ori de câte ori cineva îi întreba, pur și simplu recunoșteau.

Acest lucru a dus direct la o creștere bruscă a ratei de despărțiri la Liceul JinNan în ultima perioadă.

– Adevărat, voi doi sunteți mereu împreună, dar și înainte erați așa, a spus Xu Mingming.

– În plus, sunteți prieteni buni de peste zece ani. Cine ar crede că, după atâția ani, ați devenit brusc un cuplu?

Lin You s-a gândit la asta și și-a dat seama că avea dreptate.

Nu s-a putut abține să nu râdă:

– Eram orbi în ultimii zece ani, nu ne-am gândit niciodată în această direcție până când nu ne-am diferenţiat.

Xu Mingming îl privi pe Lin You cu o umbră de invidie.

Deși nu mai avea niciun sentiment romantic pentru Lin You, era cu adevărat invidios că Lin You avea un iubit ca Lu Qingyan.

În ultimele două-trei luni, Lu Qingyan îl aștepta pe Lin You după fiecare curs, iar felul în care îl privea era, fără îndoială, diferit de felul în care îi privea pe ceilalți. Era o iubire care se vedea dintr-o privire, de parcă persoana din fața lui era mai importantă decât întreaga lume la un loc.

Xu Mingming se întinse pe spate, căzând pe perna lui Lin You, și suspină din adâncul inimii:

– La naiba, și eu vreau un partener înalt și chipeș, fie el Alfa sau Beta.

Lin You nu numai că nu l-a consolat, dar s-a și mândrit cu asta:

– Poți găsi pe cineva ca Lao Lu al meu doar dacă te-ai născut cu un bilet de loterie în gene. Dar dacă te străduiești puțin mai mult, nu ar trebui să fie o problemă să găsești pe cineva puțin mai slab decât Lao Lu al meu.

Xu Mingming voia să-l dea jos din pat.

Dar, având în vedere puterea de luptă a lui Lin You, nu a îndrăznit.

Însă, în acel moment, el încă nu știa.

În următoarea lună și jumătate, urma să îndure un bombardament complet și cuprinzător de mâncare pentru cei singuri din partea lui Lin You.