Lin You a mâncat și a băut bine la casa bunicii sale timp de trei zile, iar la sfârșitul șederii fața lui devenise vizibil mai plină.

Din fericire, în a patra zi, a trebuit să se întoarcă la școală, fără să-i mai dea bunicii ocazia să-l răsfețe în continuare.

În dimineața zilei de 11, Lu Qingyan, care aștepta la ușă, l-a văzut în sfârșit pe Lin You, trăgând după el o valiză mică. Întâlnindu-se din nou după o lungă despărțire, dacă nu era sub privirile atente ale părinților lor, cu siguranță s-ar fi sărutat pentru a-și exprima dorul.

Cu părinții lor privind de la etaj, Lin You nu a putut decât să-și exprime afecțiunea în mod subtil.

Cei doi au decis să nu ceară familiei să îi ducă și au luat un taxi până la școală.

După procesul de înscriere, orele urmau să înceapă abia la ora 10.

După ce Lin You și Lu Qingyan și-au aranjat lucrurile în dormitor, au intrat în clasă.

După ce nu se văzuseră mai mult de zece zile, întreaga clasă se îngrășase puțin, se putea vedea dintr-o privire că toți erau mai graşi.

Mai ales Hou Zicheng, al cărui tată era un bucătar priceput, iar prietena lui îl hrănea cu deserturi din dragoste, susținea că s-a îngrăşat cinci kilograme după ce a ajuns la școală.

– Nici măcar porcii nu se îngrașă atât de repede ca tine, l-a necăjit Lin You fără ezitare.

Hou Zicheng și-a atins trist bărbia:

– Crezi că sunt fericit din cauza asta? Sunt un tip destul de chipeș, iar acum m-am îngrășat până am ajuns să am guşă. Cui să mă plâng?

Și Bai Lu a luat puțin în greutate, dar îi plăcea să facă exerciții fizice, așa că, deocamdată, nu se vedea.

Hou Zicheng s-a uitat la el pentru o clipă, gândindu-se dacă ar trebui să înceapă și el să meargă la sală.

În ultimele minute înainte de începerea orei, toată lumea a profitat de ocazie pentru a povesti ce au făcut în vacanța de iarnă.

Hou Zicheng nu avea prea multe de spus, nu făcuse altceva decât să meargă la întâlniri.

Ye Nanshan era trimis din nou la cursuri intensive în vacanța de iarnă.

Bai Lu s-a dus să ajute la hotelul unchiului, experimentând în avans gustul vieții profesionale agitate.

Shao An a rămas acasă.

– Lu-ge, ce ați făcut voi doi în vacanța de iarnă? Am încercat să vă invit să jucăm împreună, dar nu erați online, i-a întrebat Ye Nanshan.

Lin You și Lu Qingyan au schimbat o privire, amândoi având un zâmbet tacit în ochi.

Lin You s-a mișcat pe scaun cu o expresie mândră, apoi și-a dres vocea:

– Lao Lu și cu mine am scăpat amândoi de statutul de celibatari în vacanța de iarnă.

După ce a spus asta, și-a ridicat bărbia într-un mod destul de îngâmfat, plin de dispreț față de acești câini singuri din jurul lui.

Acum înțelegea de ce lui Hou Zicheng îi plăcea atât de mult să se laude cu viața sa amoroasă.

Înțelegea foarte bine.

Pentru că era o senzație foarte plăcută.

După ce Lin You a terminat de vorbit, a așteptat câteva secunde, dar a observat că cei din jurul lui nu au reacționat. Nedumerit, s-a uitat în jur, întrebându-se dacă el și Lao Lu au căzut atât de jos încât nimeni nu mai reacționează la o veste atât de importantă precum faptul că ei aveau o relaţie.

Dar, când și-a ridicat privirea, a observat că oamenii din jurul lui erau cu toții înlemniţi de uimire.

După un minut, s-a auzit un șir continuu de “Sfinte Sisoe!”.

– Imposibil, Lin-ge? Lu-ge?

Ye Nanshan părea complet devastat.

– Voi sunteți ultima speranță a noastră, a celor singuri! Acum că voi doi nu mai sunteți disponibili, statutul celor singuri a scăzut dramatic!

– Glumiți? Nu spuneai că atâta timp cât vă aveți unul pe celălalt, este suficient?

Fața lui Shao An era, de asemenea, plină de neîncredere, dar își amintea încă cea mai importantă întrebare.

– Stați puțin, puteți măcar să-mi spuneți cine sunt cele două cumnate ale mele?

Expresia lui Bai Lu părea foarte calmă, aparent la un alt nivel decât al acestor ratați.

Dar apoi a deschis o cutie de cola, a luat o înghițitură mare și a trântit-o pe masă.

Abia atunci Lin You și-a dat seama de modul în care a spus asta.

Acești oameni nu au înțeles ce a vrut să spună, au crezut că atât el, cât și Lu Qingyan și-au găsit parteneri separați.

Dar, uitându-se la ochii lor nerăbdători, care îl băteau la cap în continuu să le spună cine era partenerul lui, dacă era Alfa, Beta sau Omega, dacă era frumos și dacă era de la școala lor sau de la o altă școală, nu mai avea chef să dezvăluie răspunsul așa, pur și simplu.

Lin You s-a întors și l-a privit pe Lu Qingyan.

Privirile lor s-au întâlnit, iar Lu Qingyan a înțeles exact ce răutate avea Lin You în minte.

Cu un zâmbet ușor neputincios, Lu Qingyan a acceptat tacit răutatea lui Lin You.

Lin You și-a sprijinit bărbia cu o mână, a ridicat ușor sprâncenele și i-a privit pe toţi cu un zâmbet în ochi.

– De ce nu încercați să ghiciți mai întâi? Dacă ghiciți corect, Lao Lu și cu mine vă vom invita la masă.

– Cine naiba poate ghici asta? Sunt atât de mulți oameni în școala noastră, mormăi Ye Nanshan, nemulțumit, dar totuși curios.

– Ne poți da un indiciu?

Lin You se gândi o clipă, zâmbetul de pe fața lui fiind mai mare.

– Partenerul meu este un Alfa, partenerul lui Lao Lu este un Omega, și amândoi sunt din școala noastră și din clasa noastră. Îi cunoașteți cu toții.

Credea că le-a dat un indiciu suficient de clar.

El și Lu Qingyan erau iubiți din copilărie, prieteni nevinovați, amândoi excelenți la învățătură și arătoși, erau împreună în fiecare zi. Dacă erau introduși într-un roman de dragoste, erau personajele principale.

Dacă nu puteau să-și dea seama de asta, atunci creierele lor ar fi putut fi folosite pentru supă.

Dar în clipa următoare, l-a auzit pe Ye Nanshan spunând serios:

– Bine, mai întâi să eliminăm posibilitatea ca Lu-ge și Lin-ge să fie împreună.

Ceilalți au dat din cap în semn de aprobare.

Lin You aproape că a căzut de pe scaun.

El i-a privit fără cuvinte, în timp ce Ye Nanshan a scos un caiet și a notat cu seriozitate suspiciunile tuturor cu privire la potențialii parteneri.

După ce a tăcut câteva clipe, nu a mai putut să se abțină.

– Stați, stați puțin. De ce ați eliminat posibilitatea ca Lao Lu și cu mine să fim împreună?

Ye Nanshan nici măcar nu a ridicat capul.

– Crezi că suntem idioți? Dacă voi doi ați fi vrut să fiți împreună, eraţi împreună de mult timp, de ce să aşteptaţi până azi?

Hou Zicheng s-a chinuit să găsească parteneri şi, auzind asta, era de acord:

– Da, voi doi poate sunteți un Alfa și un Omega, dar arătați ca fiind de același sex, așa că nu e nimic suspect. Lao Ye, cred că Mo Lanlan din clasa 7 ar putea fi și ea o posibilitate. Ea și Lu-ge au participat împreună la spectacole școlare înainte, noteaz-o.

Lin You și-a frecat fața: grozav, felicitări pentru că ai eliminat singurul răspuns corect.

Nu avea chef să se ocupe de grupul ăsta de idioți și de listele lor ridicole, așa că a deschis în tăcere o sticlă de lapte de soia.

– Să fie clar, dacă nu ghiciți în trei zile, pariul se anulează, le-a strigat Lin You după ce a sorbit din laptele de soia.

Bai Lu le-a făcut un gest de încredere, arătând foarte sigur pe el.

Lin You l-a auzit spunându-i lui Ye Nanshan:

– Nu cred că sunt din clasa noastră, ar fi prea ușor să aflăm.

Lin You nu știa dacă să plângă sau să râdă, așa că s-a aplecat să-i șoptească lui Lu Qingyan:

– Crezi că pot ghici?

Era și el destul de nedumerit. Oare el și Lu Qingyan chiar nu păreau un cuplu?

Lu Qingyan nu avea prea multe speranțe pentru ei.

– Mă îndoiesc.

Amândoi au ajuns la un acord că nu era nevoie să-i invite la masă.

Câteva minute mai târziu, Cai Xiaoguo a intrat în clasă pentru a începe ora, iar echipa de ghicitori a trebuit să se disperseze, dar fețele tuturor erau pline de entuziasm, ca și cum erau martorii unui eveniment important.

Nu puteau fi învinuiți, la urma urmei, motivul pentru care Lin You și Lu Qingyan erau încă singuri era întotdeauna un mister în întreaga școală JinNan.

Acum că cei doi idoli ai școlii nu mai erau singuri, numai ei știau vestea dinainte, în timp ce întreaga școală era în întuneric.

Gândindu-se la asta, se simțeau destul de bine.

Așa că jocul de ghicit a continuat cu mare entuziasm.

Cai Xiaoguo s-a apropiat de podium, a privit sala de clasă și a întâlnit o mulțime de ochi somnoroși, pe jumătate treji, care nu se recuperaseră complet după pauză.

A clătinat din cap cu dispreț.

– Toți aveți doar șaptesprezece sau optsprezece ani, dar arătați mai bătrâni decât un bătrân ca mine. Nu aveți niciun strop de vitalitate.

A aruncat o privire în jur și a observat că doar elevii din colțul lui Lin You aveau ochii strălucitori. I-a lăudat:

– Uitați-vă la elevii din rândurile din spate, au multă energie și se adaptează foarte repede la ritmul clasei.

Lin You a râs.

Dacă Cai Xiaoguo ar fi știut de ce erau atât de entuziasmați, probabil ar fi leșinat de furie.

Dar poate pentru că toată lumea era apatică azi, ora de educație fizică de după-amiază nu le-a fost luată, din fericire.

Imediat ce a sunat clopoțelul care marca sfârșitul celei de-a doua ore din după-amiaza, sala de clasă s-a golit într-o clipă, cu toată lumea grăbindu-se spre terenul de sport.

Același grup de oameni care abia muriseră la ora de matematică se grăbiseră spre terenul de baschet.

Lin You era printre ei, alergând pentru a prinde mingea de baschet, energizând scena la un nivel haotic.

Lu Qingyan nu s-a alăturat azi; a stat pe bancă, neinteresat să se întâlnească alături de Lin You pe teren.

În spatele lui se afla balustrada, iar de cealaltă parte a balustradei stăteau două fete și un băiat. Chiar dacă foloseau inhibitori, Lu Qingyan putea să deducă din feromonii lor slabi că erau Omega.

Acest grup de oameni stătea pe bancă și discuta.

Mai mulţi feromoni diferiți se amestecau, mirosind foarte intens. Toți purtau uniforme școlare curate, de culoare închisă, emanând un sentiment de tinerețe și puritate sub soarele de iarnă.

Dar Lu Qingyan și-a dat seama că nu avea niciun interes pentru ei.

Se părea că, în afară de feromonii lui Lin You, mirosurile celorlalți, indiferent cât de bune sau rele erau, erau doar simple mirosuri pentru el. Nu îi provocau nicio emoție.

În ceea ce privește mirosul lui Lin You, chiar dacă acesta era acum amestecat cu o mulțime de Alfa, Lu Qingyan putea să-i localizeze cu precizie poziția chiar și cu ochii închiși.

Lu Qingyan se gândi o clipă și simți că această abilitate a lui ar putea fi destul de convenabilă pentru a-l găsi.

Grupul de Omega din spatele lui vorbea tare, iar vocile lor au început la un volum normal, dar în curând au devenit mai puternice.

Lu Qingyan nu era interesat și le trata doar ca pe un zgomot de fond.

Dar, după un timp, a auzit cuvintele “Ziua Îndrăgostiților” în conversația lor.

Lu Qingyan s-a uitat la data de pe telefonul său și și-a dat seama că peste două zile va fi 14 februarie.

A auzit una dintre fete întrebându-le pe celelalte două ce cadou ar fi potrivit pentru a-și mărturisi sentimentele de Ziua Îndrăgostiților.

– Sunt atât de enervată! Cine a decis că trebuie să se ofere cadouri de Ziua Îndrăgostiților? Problema este că nici măcar nu știu ce îi place. Ce? Adidașii nu sunt o opțiune, pentru că am dat unii fostului meu iubit.

Lu Qingyan nu s-a putut abține să nu ciulească urechile, ascultând în mod deschis conversația.

Chiar dacă acum era iubitul oficial și nu mai era un admirator, oferirea cadourilor încă îi dădea bătăi de cap.

– Ce părere ai de ciocolată? De casă. Nu e extravagantă și arată că ești interesată de el, a sugerat cealaltă fată.

– La urma urmei, dacă nu ți-ar plăcea, cine ar petrece ore întregi făcând ciocolată?

– Nu ar fi prea banal? Pare ceva dintr-un manga shoujo și încă din versiunea pentru juniori.

– Poate că e banal, dar funcționează. Cel mai important este ca el să știe că îl placi. Dacă și el te place, îi va plăcea orice îi dai.

Lu Qingyan era adâncit în gânduri.

– Sau ai putea fi mai directă, să-i dai un trandafir și să-i mărturisești, se alătură conversației și celălalt băiat.

– Dacă tot nu înțelege, înseamnă că e idiot. Sincer, și eu vreau să primesc un trandafir. Of, mă întreb dacă îmi va da cineva unul. Aahhh, și eu vreau să mă curteze cineva!

Au început să discute din nou, iar lista cadourilor s-a lungit, luând în considerare chiar și posibilitatea de a oferi mănuși de box sau o figurină Gundam.

Fata care a pus întrebarea inițială a roșit și a spus timid:

– O, el e mai degrabă un tip studios și nu-i place boxul. Totuși, am o mulțime de mănuși de box acasă. Dacă e interesat să învețe, pot să-l învăț eu.

Lu Qingyan se îngrijora în tăcere pentru bietul băiat care avea să primească mărturisirea.

În cele din urmă, neputând rezista, Lu Qingyan s-a întors și a spus:

– Scuzați-mă, îmi pare rău că vă deranjez.

Cei care stăteau de vorbă erau luați prin surprindere; abia atunci și-au dat seama că vorbeau prea tare și că cei din jur auziseră totul.

Se simțeau puțin ruşinate, dar imediat ce l-au văzut pe Lu Qingyan, ochii lor s-au luminat de entuziasm.

Cu toate astea, în secunda următoare, l-au auzit pe Lu Qingyan întrebând:

– Scuzați-mă, v-am auzit conversația. Vă deranjează dacă vă întreb: persoanele care sunt deja într-o relație, ce fel de cadouri ar trebui să le ofere partenerului lor?

Băiatul a întrebat insistent:

– Întrebi pentru tine sau pentru un prieten?

Lu Qingyan a răspuns calm:

– Desigur că întreb pentru mine.

Gândindu-se la Lin You, nu s-a putut abține să nu zâmbească. Trăsăturile sale, anterior reci și severe, s-au înmuiat, părând chiar oarecum blânde.

– Sunt de curând într-o relaţie şi iubitul meu este foarte drăguț, a spus Lu Qingyan zâmbind.

Cei trei Omega de cealaltă parte:

– O!…

“Cui îi pasă dacă iubitul tău e drăguț sau nu?!”