Din cauza simplului “ghiceşte” al lui Lu Qingyan, Lin You nu a putut adormi pentru restul călătoriei de o oră.

În mintea lui, trecuse deja în revistă toți candidații suspecți, aproape că se gândise și la doamna de la cantină. Dar, Lu Qingyan a rămas cu buzele strânse, având o expresie calmă.

– Vei afla mai devreme sau mai târziu, i-a spus Lu Qingyan în timp ce erau pe cale să coboare din tren.

– Îți voi spune când mă voi hotărî.

Cu bărbia sprijinită pe mână, Lin You s-a uitat la el cu suspiciune.

– S-ar putea ca tu să te fi îndrăgostit de cineva de care nu ar trebui să te îndrăgostești? Și te-ai angajat într-o iubire interzisă? Lu Qingyan, nu ești atât de îndrăzneț, nu-i așa?

Lu Qingyan a chicotit și a răspuns neputincios:

– Nu este atât de extrem.

Când au coborât din tren, Lin You nu și-a putut scoate această problemă din minte. Din moment ce Lu Qingyan a refuzat să vorbească, nu putea decât să lase lucrurile așa pentru moment. Avea încredere că Lu Qingyan nu îl va ține în întuneric la nesfârșit; trebuie să existe un motiv întemeiat pentru a nu o spune acum.

Dar totuși, nu putea să nu fie curios…

Trăgându-și valiza după el, Lin You l-a urmat pe Lu Qingyan, pierdut în gânduri. Ce fel de persoană i-ar plăcea lui Lu Qingyan? Probabil un Omega, aşa e?

Trebuie să fie cineva suficient de seducător și blând pentru a-l captiva pe Lu Qingyan, din moment ce el este tare ca piatra.

Lin You și-a coborât capul și a lovit cu piciorul o mică pietricică de pe drum. Pietricica a zburat la aproape un metru distanță înainte să ricoșeze în scări și să lovească pământul.

Hotelul de cinci stele administrat de unchiul lui Bai Lu era situat în centrul orașului, cu o locație și un mediu excelent. Pentru că erau toți colegii de clasă ai lui Bai Lu, s-au oferit reduceri generoase și au rezervat cel mai bun apartament de la ultimul etaj.

Cu toate astea, unchiul lui Bai Lu participa în prezent la o conferință în străinătate și nu a putut veni să îl vadă personal pe Bai Lu.

Fiind singurii doi Omega, Lin You și Zhou Xiaoni au primit fiecare camera lor separată, în timp ce restul grupului a împărțit un apartament cu două etaje.

Dar numerele de cameră ale celor trei încăperi erau conectate, de aceea era uşor să se viziteze.

– Lin-ge, pur și simplu nu te pot vedea ca un simplu Omega. Dacă vă pun pe tine și pe Zhou Xiaoni în aceeași cameră…

Bai Lu părea încurcat și a făcut un gest către Lin You:

– Știi ce vreau să spun.

Lin You nu avea nicio obiecție la acest aranjament. Nu se putea adapta să împartă el însuși o cameră cu Zhou Xiaoni; s-ar fi simțit ca un ticălos.

Ar fi preferat mai degrabă să împartă camera cu Lu Qingyan.

Și-au așezat bagajele în cameră și fiecare și-a revendicat încăperile respective din apartament înainte de a ieși din nou în grabă din hotel.

Cina era încă departe, așa că au decis să facă cumpărături de-a lungul străzilor din apropiere. Zhou Xiaoni a zărit întâmplător geanta ei iubită la vânzare și l-a târât imediat pe Hou Zicheng să se alinieze cu viteza fulgerului.

Lin You nu era interesat de cumpărături, dar când s-a furișat să cumpere un ceai cu lapte, a observat un magazin de bijuterii din apropiere. În vitrină se afla o brățară bărbătească din frânghie neagră cu un pandantiv pătrat auriu în centru și două mărgele rotunde pe ambele părți. Brățara avea un aer vintage, părând în același timp elegantă și nu prea demodată.

Sorbindu-și ceaiul cu lapte, Lin You a stat în fața acestei brățări destul de mult timp.

Lu Qingyan s-a dus să cumpere cartofi cu brânză pentru toată lumea, iar ceilalți trei s-au împrăștiat la cumpărături. Plănuiau să se întâlnească mai târziu în holul de la parterul hotelului.

În acest moment, Lin You era singurul de la etajul al doilea.

Lin You a terminat spuma de brânză din ceaiul său cu lapte, apoi și-a luat în sfârșit curaj să intre în magazinul de bijuterii.

Văzând un băiat atât de tânăr intrând în magazin, vânzătoarea i-a zâmbit și l-a întrebat ce dorește.

Lin You se simțea puțin ruşinat. Nu cumpărase niciodată bijuterii pentru nimeni. Ochii lui se plimbau prin magazin și a arătat spre brățara de la ușă.

– O vreau pe aceea.

În timp ce vânzătoarea îl ajuta să împacheteze brățara, l-a întrebat cu blândețe:

– Este pentru iubita ta? Acesta este unul dintre modelele noastre clasice și, dacă ai nevoie de un buchet care să se asorteze, îți putem oferi unul de aici.

Ea a arătat spre un buchet mare de trandafiri roșii de pe o tejghea din apropiere.

Urechile lui Lin You s-au înroșit, iar el a negat:

– Nu, e pentru amicul meu.

În cele din urmă, nu a luat geanta, ci a strecurat pe furiș cutia în propriul buzunar. Apoi, cărând câteva cești mari de ceai cu lapte, s-a întors în holul de la parter.

Când a ajuns la punctul de întâlnire, Lu Qingyan tocmai sosise și el, având în mână mai multe porții de cartofi cu brânză. Doar porția lui Lin You avea nuci presărate deasupra.

Văzându-l pe Lin You apropiindu-se, Lu Qingyan i-a înmânat cartoful.

– Mănâncă.

Lin You l-a luat ascultător, iar ceilalți și-au luat și ei ceaiurile cu lapte de la el. Apoi, s-au îndreptat cu toții spre piața publică de la parter pentru a se bucura de festivalul felinarelor.

Felinarele de la festival erau frumoase, aruncând o strălucire caldă și blândă în noapte, provocând ca fețele oamenilor să pară mai blânde în lumină.

Au făcut câteva fotografii, rugând chiar un trecător să îi ajute pe cu o fotografie de grup. Cu toate astea, deoarece era o fotografie sinceră, expresiile tuturor, cu excepția feței mereu calme a lui Lu Qingyan, erau mai degrabă caraghioase.

Cu toate astea, erau mulțumiți de fotografii, deoarece erau adevărate amintiri ale tinereții lor.

Hou Zicheng a spus:

– Când voi avea un copil peste optsprezece ani, îi voi arăta aceste fotografii și îi voi spune că așa de tare era tatăl lui atunci.

Zhou Xiaoni l-a pocnit ușor și a râs.

Ye Nanshan și Shao An au făcut schimb de priviri, având expresii de sătui de atâta mâncare pentru câini.

După ce s-au bucurat de festivalul lanternelor, era timpul pentru cină. Lu Qingyan a făcut o rezervare la un restaurant cu bucătărie excelentă și un mediu frumos, situat lângă râu. Prin ferestrele de sticlă, puteau vedea luminile strălucitoare de peste râu, de asemenea, cunoscut ca locul sfânt pentru întâlniri romantice.

Cu toate astea, grupul lor se simțea destul de ciudat într-un cadru atât de elegant. Ca și cum o gașcă de fraieri s-ar fi rătăcit din greșeală într-o adunare a lebedelor.

– Lu-ge, am o sugestie!

Ye Nanshan a ridicat mâna timid,

– Data viitoare, putem să nu venim într-un loc atât de elegant? Deja începe să-mi fie dor de orezul prăjit de la poarta școlii.

Ceilalți au dat în tăcere din cap în semn de aprobare.

Mesele din jur erau toate ocupate de cupluri care vorbeau încet, se priveau cu dragoste și discutau în liniște. Întregul restaurant era pașnic, armonios și plin de bule roz.

Pe de altă parte, grupul lor de elevi de liceu care stăteau acolo părea ca un grup de becuri uriașe, luminând totul în jurul lor.

Lu Qingyan și-a dat și el seama și a chicotit:

– Greșeala mea, nu m-am gândit bine la asta. Vom alege un loc diferit data viitoare.

Cu toate astea, din moment ce erau deja acolo, iar mâncărurile erau cu adevărat delicioase, toată lumea a părăsit restaurantul cu satisfacție și stomacul plin.

După cină, erau nevoiți să treacă printr-un ambuteiaj greu înainte de a se întoarce în cele din urmă la hotel. Când s-au întors, mai erau mai puțin de două ore până la Anul Nou.

Au rămas cu toții în apartament, jucând cărți în timp ce așteptau artificiile de Anul Nou de la miezul nopții.

De fapt, Lin You urmărise artificiile de Anul Nou de multe ori înainte, dar era pentru prima dată când le vedea împreună cu atât de mulți colegi.

Cu doar zece minute rămase până la miezul nopții, toată lumea a abandonat jocul de cărți și s-a adunat pe balcon. Au scos berea și sucul de fructe pe care le cumpăraseră în acea după-amiază și au ridicat paharele pentru a ciocni, numărând până la Anul Nou împreună cu zgomotul viu de pe străzi.

Balconul avea un stil semi-deschis, iar aerul nopții de iarnă aducea cu sine o urmă de răcoare, dar nimănui nu-i era frig. Discutau și râdeau veseli, bucurându-se de momentul petrecut împreună.

– Aveți vreo dorință de Anul Nou? a întrebat Zhou Xiaoni.

– Când artificiile se vor stinge mai târziu, puteți să vă puneți o dorință în inimă.

Înainte de Anul Nou, nu petrecuse prea mult timp cu acest grup, dar personalitatea ei drăguţă și amabilă i-a determinat rapid să se obişnuiască alături de ea.

Ceilalți nu au avut niciun gând anume la început, dar întrebarea ei i-a determinat să înceapă să mediteze.

Ye Nanshan era cel mai rapid în a răspunde, afirmând ferm:

– Să găsesc un partener!

Shao An a urmat, dezvăluind o expresie de realizare bruscă.

– Atunci aleg să devin bogat și să găsesc un partener.

Ye Nanshan a protestat:

– Poți pune o singură dorință. Nu fii lacom! Nu o să te asculte zeii.

Bai Lu s-a lăsat pe spate în scaun, încrucișându-și picioarele și privind pe fereastră. După ce s-a gândit puțin, a spus:

– Nu am nicio dorință anume. Dar dacă trebuie să spun una, ar fi să intru la Universitatea Y.

Era prima dată când ceilalți auzeau despre dorința lui Bai Lu de a intra la Universitatea Y, și erau puțin surprinși.

Shao An a întrebat:

– Lu-jie, există vreun motiv anume pentru care ești obsedat de Universitatea Y? Sunt mulți Omega acolo?

Bai Lu a zâmbit, dar nu a răspuns, privirea lui părea mult mai confuză decât de obicei.

El nu a răspuns la întrebarea despre Universitatea Y, ci a mutat atenția asupra lui Lin You.

– Lin-ge, cum rămâne cu tine și Lu-ge? Vreo dorință?

Lin You era prins cu garda jos. S-a uitat la Lu Qingyan cu o expresie nedumerită.

– Lao Lu, ce fel de dorință ar trebui să-mi pun?

Lu Qingyan a chicotit la întrebarea lui.

– De unde să știu eu ce dorințe ai?

Lin You s-a gândit și el la fel.

S-a gândit pentru o clipă și a recunoscut neputincios că nu avea nicio dorință anume.

– Nu am nevoie să îmi doresc la ce universitate să merg. De când m-am diferenţiat ca Omega, am renunțat la romantism pentru moment. Familia mea este fericită, iar viața mea este mulțumitoare. Ce mi-aș putea dori mai mult?

Toți ceilalți și-au exprimat disprețul față de acest învingător în viață.

Pentru a nu provoca mai mult disconfort, nu s-au obosit să-i pună aceeași întrebare lui Lu Qingyan.

Ye Nanshan a luat o înghițitură mare de bere și a mormăit:

– Cu viața miraculoasă a lui Lu-ge, de ce altceva mai are nevoie?!

În acest moment, numărătoarea inversă până la Anul Nou a ajuns la ultimele zece secunde, toată lumea s-a sprijinit pe balcon, alăturându-se mulțimii agitate de la parter pentru a număra împreună.

– Zece, nouă, opt, șapte…

Lin You a strigat și el.

Când s-a auzit ultimul “Zero”, primul foc de artificii a explodat pe cerul nopții.

Curând, au urmat mai multe artificii, strălucitoare și luminoase, aproape transformând noaptea în zi.

Aplauzele din piață aproape că au răsturnat acoperișurile. Ye Nanshan, Shao An și câțiva alții s-au alăturat, de asemenea, cu strigăte sălbatice.

Lin You nu s-a alăturat strigătelor prostești, dar nu s-a putut abține să nu zâmbească în timp ce privea artificiile.

Focurile de artificii erau cu adevărat orbitoare, reflectându-se în pupilele lui ca niște pietre strălucitoare.

Lu Qingyan era singurul care nu se uita la artificii.

Se uita la Lin You.

Când toată lumea își împărtășise dorinţele de Anul Nou, nu-l băgaseră şi pe el în seamă.

Dar, de fapt, și el avea o dorință de Anul Nou.

Dorința lui pentru Anul Nou era ca Lin You să îl placă.

– Lao Lu, un An Nou Fericit!

Lin You și-a întors brusc capul și a strigat spre Lu Qingyan.

Când a spus aceste cuvinte, în mod inconștient a băgat mâna în buzunarul lui. Cutia care conținea brățara era încă acolo, marginile ei apăsându-i pe piele.

Vocea lui s-a amestecat în mulțimea agitată și nu era foarte clară.

Totuși, Lu Qingyan a simțit că fiecare cuvânt era foarte clar.

S-a apropiat de Lin You, și-a coborât capul, iar buzele lui s-au apropiat de urechea lui Lin You.

Dacă se apleca puțin mai mult, buzele lui ar fi atins vârful urechii lui Lin You.

– La mulți ani, Xiao You.

Respirația caldă din gura lui s-a simţit pe urechea lui Lin You.

Urechile lui Lin You s-au înroșit instantaneu.