Lin You era luat prin surprindere când Lu Qingyan aproape i-a sărutat urechea.

Și-a acoperit urechea, gata să se retragă trei pași, dar când a văzut fața calmă a lui Lu Qingyan, ca și cum era cel mai normal lucru, a simțit că exagerează.

– Te-ai aplecat brusc și m-ai speriat, a mormăit el, incapabil să se uite la Lu Qingyan din anumite motive.

Lu Qingyan nu a spus nimic, doar a zâmbit și a luat o înghițitură de bere.

Berea era rece, dar inima îi ardea.

Focurile de artificii au durat douăsprezece minute.

Abia când ultimul foc de artificii s-a stins, transformându-se în cenușă și risipindu-se pe cerul nopții, oamenii din piață, de pe străzi și alei au început să se miște, dispersându-se în toate direcțiile.

Oamenii de pe balcoanele din jurul lor intraseră cu toții în camerele lor. Doar balconul lor avea un rând de capete sprijinite de balustradă, care încă priveau luminile îndepărtate.

– De ce nu stăm treji toată noaptea și să așteptăm răsăritul? a sugerat Hou Zicheng.

– Sigur, s-a întors Bai Lu.

– O să verific dacă sunt destule beri și băuturi în frigider. Putem juca şi cărți toată noaptea.

Nici ceilalți nu au avut obiecții; toată lumea era cufundată în bucuria Anului Nou.

Deși nu se întâmplase nimic deosebit, combinația dintre noul an, focuri de artificii și prieteni alături de ei îi putea provoca întotdeauna pe oameni să se simtă bucuroși.

Lin You era și el dispus să stea treaz toată noaptea, dar când s-a uitat la banii pe care îi furase pentru a-i cheltui și și-a calculat banii de buzunar rămași, a refuzat cu amabilitate.

– Lao Lu, tu du-te să te joci și anihilează-i, Lin You l-a bătut pe umăr pe Lu Qingyan.

Ceilalți au protestat:

– La naiba, Lin You, poți să fii mai uman? Tu însuți nu participi, dar a trebuit să trimiți un ucigaș.

Zhou Xiaoni nu jucase niciodată cărți cu Lu Qingyan și s-a uitat curioasă să-i întrebe pe ceilalți:

– Lu Qingyan e foarte priceput?

Hou Zicheng s-a uitat la prietena lui cu tristețe în ochii lui.

– Ultima dată, a câștigat două luni din banii mei de buzunar într-o oră.

Zhou Xiaoni și-a ridicat sticla de bere spre Lu Qingyan cu uimire.

Cu toate astea, deși această fată Zhou Xiaoni părea blândă și drăguţă când zâmbea, când a intrat pe scena jocurilor de noroc, a arătat o altă față.

Dintre toţi, singura care îl putea egala pe Lu Qingyan era ea.

Hou Zicheng era și el uimit.

– Laopo… când ai învățat să pariezi?

Zhou Xiaoni avea încă acea privire delicată și drăguţă. Juca şi cărți cu abilități excepționale, iar fața ei nu arăta nicio emoție, determinând să fie o adversară demnă împotriva lui Lu Qingyan, care avea întotdeauna o față rece.

Zhou Xiaoni a așezat cu ușurință o chintă de culoare și a spus calmă:

– Am început să joc cărți cu frații mei mai mari încă de când aveam șase ani și am câștigat toate bomboanele.

Din fericire, după două ore de joc, Zhou Xiaoni nu a mai putut rezista somnului și s-a întors în camera ei să se culce.

Altfel, în afară de Lu Qingyan, toți cei de la masă ar fi pierdut atât de mult, încât ar fi ajuns să-și piardă chiar și lenjeria intimă.

Dar după ce ea a plecat, somnul părea să fie contagios, și unul după altul, toți au început să cască.

Până la ora trei dimineața, cei care se lăudau inițial că vor sta treji toată noaptea dormeau acum pe canapea în tot felul de poziții.

Ultimii erau Lin You și Lu Qingyan.

Lin You a mușcat dintr-un măr, exprimându-și disprețul față de restul.

– Ce adunătură de amatori. Sunt deja așa după doar trei ore.

Cu toate astea, în ciuda disprețului său, tot l-a ajutat pe Lu Qingyan să-i mute pe toți în paturile lor respective și i-a acoperit frumos cu pături.

În timp ce îi acoperea din cap până în picioare cu păturile, a spus:

– Oricum, sunt paturile lor, așa că nu ar trebui să-i deranjeze murdăria.

– Mai vrei să privești răsăritul? l-a întrebat Lu Qingyan.

Lin You era pe cale să spună că nu era nimic special la un răsărit de soare, dar când și-a întors capul să se uite pe fereastră, și-a mărit brusc ochii.

– Lao Lu, ninge.

Lu Qingyan s-a uitat și el afară.

Chiar ningea.

În noaptea neagră ca smoala, fulgi mari de zăpadă ca penele de gâscă cădeau ușor din cer.

Lu Qingyan nu s-a putut abține să nu fie ușor uimit. Își amintea de ziua în care Lin You l-a întrebat dacă va fi o ninsoare puternică în ziua de Anul Nou în acest an.

El a crezut că este puțin probabil, dar totuși a spus că va fi.

Iar acum, chiar ningea.

Lin You a fugit în grabă la balcon, aplecându-se peste balustradă pentru a privi în jos.

Zăpada probabil a căzut de ceva vreme, deoarece un strat subțire de zăpadă albă acoperea pământul. Erau atât de absorbiți de jocul lor de cărți, încât nimeni nu s-a deranjat să se uite pe fereastră.

Lu Qingyan a mers, de asemenea, lângăLin You.

– Vrei să mergem jos și să aruncăm o privire? l-a întrebat el pe Lin You.

Lin You a dat din cap nerăbdător.

Amândoi și-au pus jachetele și au luat împreună liftul hotelului și au coborât în grădină.

Era ora 3 dimineaţa în prima zi a noului an. După sărbătoarea agitată și zgomotoasă de la miezul nopții, rămăsese doar liniștea.

Se simțeau ca și cum erau singurii doi oameni din lume. În afară de luminile de neon încă aprinse, nimeni nu ar fi știut că mai erau doi vizitatori în grădină la ora aia.

Lin You s-a jucat în zăpada aşternută. Nu era suficientă pentru a construi un om de zăpadă, iar el nu mai era un copil mic care plângea pentru că voia să se joace în zăpadă. Dar, întotdeauna era la fel de încântat ca un husky de zăpadă.

Lu Qingyan îl urmărea, privindu-l cum era ca o pisicuță, lăsând urme pe tot pământul.

Sentimentele sale față de zăpadă nu erau nimic special, dar Lin You sărind în zăpadă părea întotdeauna deosebit de adorabil.

Cu toate astea, după ce a mers o distanță scurtă, Lin You s-a oprit brusc.

Părea un pic ezitant și a stat acolo o vreme înainte să se întoarcă și să se uite la Lu Qingyan. Ochii lui erau strălucitori, dar genele îi clipeau un pic prea des.

Lu Qingyan era foarte familiarizat cu această expresie, știa că Lin You se simțea ruşinat în acel moment.

I s-a părut un pic amuzant și a întrebat:

– Ce s-a întâmplat? Vrei să-mi spui ceva?

Lin You a dat din cap ruşinat.

Și-a băgat mâna în buzunar, iar mica cutie pătrată era chiar în palma lui. Nu știa de ce, dar gândul de a-i oferi acest cadou lui Lu Qingyan i se părea puțin ciudat.

Îi dăruise lui Lu Qingyan adidași, căști, portofele, plicuri roșii și, de asemenea, îi cumpărase prăjituri.

Dar nu-i mai dăduse niciodată bijuterii.

Totuși, a scos cutia mică și i-a înmânat-o lui Lu Qingyan cu o mână.

– Poftim, este cadoul tău de Anul Nou.

Lin You și-a scărpinat capul, vrând să fie obraznic ca întotdeauna și să spună ceva de genul: “Grăbește-te și mulțumește-mi. După ce accepți cadoul meu, trebuie să-mi spui tată”.

Dar buzele s-au mişcat de câteva ori și nu s-a putut hotărî să spună ceva.

Această noapte de iarnă înzăpezită era prea liniștită.

Părul și umerii lui Lu Qingyan erau acoperiţi cu puțină zăpadă.

Lin You a întins mâna și a îndepărtat zăpada de pe el.

A deschis cutia mică, dezvăluind o brățară neagră din frânghie, cu un pandantiv pătrat auriu și două mărgele lângă el, dându-i un aspect simplu și senin.

– Îți place?

El și-a ridicat ochii, observându-l cu precauție pe Lu Qingyan.

– Nu sunt sigur de gusturile tale, dar când am văzut-o, am crezut că ți se potrivește.

Privirea lui Lu Qingyan s-a mutat de la brățară la fața lui Lin You.

S-a uitat la fața ușor zâmbitoare a lui Lin You și la ochii săi luminoși, dar inocenți. Inima i s-a încălzit din nou, dar a existat și o ușoară durere.

– De ce te-ai gândit să cumperi asta pentru mine? Nu e ca și cum ar fi ziua mea de naștere, a întrebat el.

Lin You părea uimit de întrebarea lui și a afișat o expresie nedumerită.

– Nu există cu adevărat un motiv. Pur și simplu am văzut-o și m-am gândit la tine. Se întâmplă să fie Anul Nou, așa că am cumpărat-o pentru tine. Nu este normal să-ți cumpăr ceva din moment ce tu mereu îmi cumperi lucruri? a explicat Lin You.

El a crezut că Lu Qingyan nu dorea cadoul, așa că i-a întors spatele și a sărit pe o mică treaptă din grădină, uitându-se la Lu Qingyan dintr-o poziție mai înaltă.

– Nu-mi pasă, trebuie să îl accepți.

Lu Qingyan s-a uitat la Lin You pentru o vreme, expresia din ochii lui era complexă și greu de descris.

Dintr-o dată, a zâmbit și i-a întins mâna lui Lin You.

– Atunci ajută-mă să o pun.

Lin You a scos imediat brățara din cutie cu supunere și a prins-o cu grijă în jurul încheieturii lui Lu Qingyan.

Încheietura lui Lu Qingyan era robustă. Spre deosebire de pielea albă și lăptoasă a lui Lin You, pielea lui era ușor bronzată. Purtând la încheietura mâinii brățara neagră de epocă cu un pandantiv auriu, aceasta emana un farmec tineresc, dar calm.

După ce Lin You și-a pus-o, a admirat-o pentru o vreme.

– Am preferinţe destul de bune, aşa e?

Chiar când a terminat de vorbit, l-a auzit pe Lu Qingyan:

– Lin You!

– Da?!

Lin You încă se uita la brățara de pe încheietura lui Lu Qingyan, ajutându-l să îi ajusteze poziția, și i-a răspuns absent.

– Mai vrei să știi cine este persoana pe care o plac? a întrebat Lu Qingyan încet.

Atenția lui Lin You era imediat deviată de la brățară și și-a ridicat rapid capul, lărgindu-și ochii.

– Cine este? a întrebat el.

Nu știa de ce, dar inima îi bătea un pic mai repede.

Apoi l-a văzut pe Lu Qingyan că-i zâmbeşte.

Era un zâmbet diferit de toate cele de până atunci. Nu-l putea descrie, era ca și cum s-ar fi hotărât, dar și ca și cum ar fi renunțat să se mai împotrivească.

Apoi, în clipa următoare, Lu Qingyan l-a luat în brațe și l-a coborât de pe treaptă.

Apoi, buzele lui au primit un sărut extrem de blând, dar și extrem de dur.

– Mmm…

Lin You nu a putut reacționa la timp înainte ca limba lui Lu Qingyan să-i deschidă buzele, intrând adânc.

În mijlocul zăpezii care cădea în grădină, se auzea doar sunetul slab al unei voci înăbușite.

Acesta nu era primul lor sărut.

Cu toate astea, era primul lor sărut care a avut loc când amândoi erau pe deplin conștienți, în această noapte albă de Anul Nou.