Bad Guy my boss

Capitolul 9

 

 Pe măsură ce seara se apropia, planurile lui de a pleca acasă mai devreme

se spulberară. Pat se trezi stând la masa cu șeful său, care nu dădea semne că ar fi mulțumit de mâncare. Ca să înrăutățească lucrurile, șeful bea bere pe îndelete, deși se plânsese de oboseală pe tot parcursul călătoriei.

– Mănâncă. Nu o să termini doar dacă te uiți la ea, îl îndemnă șeful său.

– Nu mi-e foarte foame, răspunse Pat, împingând friptura pe farfurie.

– Nu-ți place? De obicei îți place aici. De ce nu încerci pastele? îi sugeră Elyes, întinzând mâna după meniu pentru a comanda din nou, dar atitudinea lui nonșalantă nu făcu decât să înrăutățească și mai mult starea de spirit a lui Pat.

– Elyes, nu ajută cu nimic să te prefaci că nu vezi ce se întâmplă, spuse Pat.

– Nici încăpățânarea nu ajută, replică Elyes.

– Tu îl ai deja pe Kimhan și tocmai ați fost împreună în Japonia. Să nu complicăm lucrurile.

– Trebuie să separăm aceste probleme. Kim are locul lui, iar tu îl ai pe al tău.

– E egoist. Nu e bine pentru nimeni.

– Kim și cu mine nu avem o relație serioasă. Amândoi știm care e situația. Dacă ești îngrijorat, nu-ți face griji. Kim și cu mine am lămurit lucrurile. El știe despre tine.

Pat fu luat prin surprindere, neașteptându-se ca Elyes să discute problemele sale personale cu cineva cu care se vedea ocazional.

Chiar dacă nu erau oficial iubiți, dacă ar fi fost în locul lui Kimhan, ar fi rămas și el fără cuvinte.

– Nu trebuia să faci asta.

Elyes ridică din umeri, indiferența lui sporind durerea de cap a lui Pat.

– I-am spus deja lui Kim că am nevoie de spațiu. El înțelege. După cum știi, nu sunt genul care se implică serios până la punctul de a deveni posesiv. Cu Kim, am stabilit limite de la început. Ne înțelegem reciproc. El nu e îndrăgostit de mine și nu e posesiv, așa cum crezi tu. Dacă îți faci griji pentru mine și Kim, poți să încetezi.

– Nu îmi fac deloc griji. Ai înțeles greșit.

– Cuvintele tale spun una, dar fața ta spune altceva. De ce? Nu te împiedic să fii gelos. Poți să fii gelos dacă vrei. Îți dau voie.

– Nu-mi da voie. Nu ți-o cer.

– Nu ceri, dar eu sunt dispus să-ți dau.

A vorbi cu Elyes era ca și cum ai vâsli într-o barcă în cadă, învârtindu-te în cerc fără sfârșit.

– Hai să terminăm cu asta. Plec la sfârșitul lunii. Până atunci, s-ar putea să uiți chiar că exist.

– Eu … eu… chiar crezi că aș putea să te uit?

Elyes se aplecă mai aproape, cu ochii strălucind.

 – Nu voi uita cât de adorabil ești, mai ales când noi…

– Am programat un interviu pentru mâine cu un candidat care a absolvit cu summa cum laude Universitatea din C. Are experiență profesională…,  schimbă repede subiectul Pat, trecând la muncă, fața lui înroșindu-se la auzul cuvântelor lui.

– Ajunge. Să nu vorbim despre muncă la cină, îl întrerupse brusc Elyes, sorbind relaxat din berea rece.

– Întotdeauna vorbim despre muncă. De ce nu putem și acum?

– Sunt obosit astăzi. Nu vreau să vorbesc despre muncă. Dar dacă e ceva personal, putem vorbi. Despre noi doi.

Pat nu putu decât să-și dea ochii peste cap și să tacă, în timp ce Elyes abătea cu abilitate conversația de la subiect.

– Elyes, îi spuse Pat frustrat, rostind apăsat numele lui.

– Ce este, hmm?

Privirea pătrunzătoare a lui Elyes o întâlni pe a lui.

– Dacă ai ceva de spus, spune.

Sincer, Pat nu îndrăznea să spună nimic. Cuvintele îi rămăseseră blocate pe vârful limbii. Voia să-i spună lui Elyes direct cât de mult îl iubea, cât de gelos și îngrijorat era și că nu putuse să doarmă știind că Elyes pleca în Japonia cu Kimhan. Inima lui se simțea călcată în picioare iar și iar. Durea, dar tot ce putea face era să lase lucrurile așa.

– Nu va fi nicio relație cu Kim, în afară de a fi cunoștințe. Nu e sex sau altceva de care să-ți faci griji. Călătoria în Japonia a fost pur și simplu pentru afaceri. Kim avea o ședință foto. Nu a fost o vacanță împreună. Am plecat în direcții diferite pentru muncă. Mi-am terminat treaba și am venit direct aici. Uită de ceilalți. Ți-am spus, s-a terminat cu Kim. M-am întors. Oh, și nu am stat cu Kim. Uită de orice gând că ne-am furișat împreună. Știi că nu sunt genul care minte.

Pat ascultă, dar nu putea să-l privească pe Elyes în ochi, temându-se că vulnerabilitatea lui va ieși la iveală la câteva cuvinte.

– Pat, îl chemă Elyes cu seriozitate, iar Pat trebui să se întoarcă pentru a-i răspunde.

– Uită de Kim. Nu ai de ce să-ți faci griji. Acum, gândește-te doar la mine și termină-ți mâncarea. Arăți slăbit. Vrei niște bere să-ți deschidă pofta de mâncare?

Tânărul șef vorbi cu un ton care amesteca porunca și grija.

Pat se conformă ușor, dar se gândi profund dacă să aibă încredere în cuvintele lui Elyes. Era adevărat că Elyes nu avea nevoie să mintă.

– Du-mă acasă după cină, te rog. Sunt prea obosit să conduc. A fost o zi lungă.

Era o rugăminte făcută cu o notă de implorare. Pat îl ducea oricum acasă; nu era nevoie de cuvinte în plus.

– Sigur.

Dar nu era vorba doar de a-l duce acasă.

Într-un moment de neatenție, Pat se trezi prins în capcana vicleană a unui bărbat priceput în a ademeni pe alții în pat, un bărbat a cărui expertiză în seducție era greu de egalat.

Sunetele cărnii care se ciocnea într-un ritm frenetic rivalizau cu gemetele care îi rămăseseră în gât lui Pat, în timp ce îngenunchea, corpul său balansându-se împotriva împingerilor puternice de sus.

Membrul gros pătrundea în canalul cald și strâmt care se strângea și pulsa ca și cum ar fi invitat și mai multe impulsuri primare să izbucnească.

Spatele său musculos se arcuia în mod natural pe măsură ce dorințele sale interioare creșteau incontrolabil. Elyes îl apucă pe Pat de șolduri, trăgându-l înapoi în timp ce împingea adânc, aproape retrăgându-se complet înainte de a se scufunda din nou.

Pat protestă cu un strigăt înăbușit, genunchii lui alunecând pe patul moale în timp ce bărbatul din spatele lui împingea fără reținere. Se apropiară de marginea patului, unde cel de jos aproape că se lovi cu capul de perete dacă nu ar fi fost mâna lui Elyes care se sprijinea de tăblia patului.

– Ah… Ah…gemu Pat, întinzând o mână spre tăblia patului, încercând să împingă ușor înapoi, în timp ce Elyes îl penetra cu toată lungimea, făcându-i capul să se învârtă.

Elyes părea insațiabil, spre deosebire de prima dată, când, în ciuda căldurii, nu era atât de vorace ca acum.

– Încet, Elyes. Ah. Așteaptă, imploră Pat, în timp ce Elyes își freca șoldurile de locul sensibil.

Dar Elyes părea să-l tachineze intenționat, retrăgându-se doar pe jumătate înainte de a intra din nou cu mișcări rapide și neobosite. Sunetul cearșafului frecându-se și al canalului penetrat în mod repetat umplea camera.

– Mmm, ești atât de bun, Pat, șopti Elyes cu voce răgușită lângă urechea lui.

– E atât de cald aici. Ah, mă strângi atât de tare.

Elyes nu doar vorbea. Mângâia spatele lui Pat cu o mână, în timp ce cu cealaltă îl apăsa, ridicându-i șoldurile pentru a întâmpina fiecare împingere dură. Elyes trase fața înroșită a lui Pat pentru un sărut arzător, limbile lor gustând dulceața care îi făcea pe amândoi să geamă de plăcere.

Furtuna pasiunii dură mult timp până să se potolească.

Când se potoli, amândoi bărbații rămăseseră gâfâind de satisfacție și epuizare.

– Rămâi peste noapte, murmură Elyes, mângâindu-i spatele lui Pat și frecându-și obrazul de al lui ca o pisică afectuoasă, în contrast total cu personalitatea sa profesională.

Pat, mângâiat cu tandrețe, închise ochii, dorind să savureze cât mai mult posibil sentimentele plăcute pe care i le oferea Elyes.

Dar se hotărî să refuze, în ciuda oboselii copleșitoare.

– Trebuie să mă întorc. Mâine am o ședință devreme, răspunse Pat, simțindu-se prea somnoros pentru a se mișca.

– Atunci ar trebui să rămâi. Putem pleca împreună. Nu vei întârzia.

Elyes mângâie abdomenul lui Pat și îi sărută ușor obrazul. Ochii lui exprimau o afecțiune irezistibilă.

– Nu am haine de schimb. Trebuie să mă întorc, spuse Pat, împingând fața lui Elyes. Gâdilatul îi făcu să își strângă gâtul.

– Nu pleca, îl ținu Elyes strâns, mușcându-i lobul urechii, sărutându-l până la umărul puternic și apăsându-i ferm buzele.

– E târziu. Nu pot să te conduc, sunt prea obosit.

Păi, cum să nu fie epuizat după un asalt neîncetat ca acela? Pat simțea durere peste tot.

– Pot să conduc singur, de obicei așa fac. Tu ar trebui să te odihnești.

– Atunci data viitoare conduc eu pentru tine, bine? imploră Elyes, îngropându-și fața în gâtul lui Pat și murmurând încet.

– Conduci prea imprudent. Mai ales în trafic. Mereu primești amenzi, fie pentru că treci pe linie continuă, fie pentru că treci pe roșu.

– Te am pe tine să mă avertizezi.

– Ai ascultat vreodată un avertisment? Ești atât de impulsiv.

– Uneori mă las dus de val.

– Te lași dus de val sau e un obicei?

– E un obicei să mă las dus de val, mormăi Elyes, sprijinindu-și bărbia pe umărul lui Pat.

Închise ochii, ca și cum ar fi fost pe punctul de a adormi.

– Odihnește-te. Eu plec, spuse Pat, încercând să se îndepărteze, dar strânsoarea tenace îl ținea pe loc.

– Elyes, dă-mi drumul mai întâi.

– Mm…mormăi Elyes, dar ținu ochii închiși.

– Dă-mi drumul, te rog, spuse Pat, trăgându-l de braț, încercând să se elibereze din strânsoare, dar fără succes.

Bărbatul mai mare îl ținea în continuare strâns, imobilizându-l complet.

– Elyes! strigă Pat obosit, în timp ce persoana care îl îmbrățișa din spate părea să fi adormit.

Scoase un suspin profund, resemnat cu soarta sa, și părea gata să adoarmă și el.

Când silueta zveltă din îmbrățișarea lui încetă să mai opună rezistență, Elyes clipi din ochi cu un zâmbet șiret și sclipitor la colțurile gurii. Uneori, Pat putea fi atât de încăpățânat încât aproape că cerea o bătaie, dar în comparație cu el, era încă cu mult în urmă.

 

– Oh, haide, de ce mi-ai oprit alarma? E deja atât de târziu.

Pat se plânse când se trezi și văzu că era deja șapte și jumătate, iar persoana care avea o întâlnire la nouă era încă întinsă goală în pat. De obicei, își seta alarma telefonului la șase dimineața, dar probabil că sunase și cineva o oprise, făcându-l să doarmă mai mult ca niciodată până atunci.

– Mmm, m-am trezit. Lasă-mă un moment, mormăi Elyes, cu fața în jos, evitând lumina care intra din afară.

– Întârziem, șefule. Ridică-te. E deja șapte și jumătate și avem o întâlnire. Nu putem întârzia.

– Cinci minute. Du-te tu să faci duș, se auzi vocea înăbușită a lui Elyes prin perna de sub el.

Pat se încruntă supărat la bărbatul de pe pat, care părea încă prea relaxat.

 

 

– Bună ziua, sunt Thiti Nontawanish.

În mica sală de conferințe pe care Pat o folosea pentru interviurile preliminare, fu imediat impresionat de aspectul fizic plăcut, politețea și ținuta elegantă, fără a fi excesiv de ostentativă, a candidatului. Deși CV-ul indica că acest candidat avea 28 de ani, părea mai tânăr, de parcă abia absolvise facultatea.

– Bună ziua, permite-mi să mă prezint. Eu sunt Pat, asistentul executiv. După ce ți-am analizat CV-ul și portofoliul, trebuie să spun că sunt destul de impresionat. Voi desfășura un interviu preliminar cu tine înainte de a programa un altul cu directorul executiv.

– Încântat de cunoștință.

– Poți să-mi povestiți despre experiența ta profesională, Thiti?

– Am absolvit Facultatea de Inginerie, specializarea Inginerie Civilă, la Universitatea C. După absolvire, am lucrat timp de doi ani la o companie de dimensiuni medii, apoi m-am mutat la SP Construction ca asistent executiv pentru regiunea Asia, unde am rămas încă trei ani. Ulterior, am urmat un masterat în management în America și tocmai am absolvit.

– Nu te-ai gândit să te întorci la locul de muncă anterior? SP Construction este o companie mare și stabilă. Din profilul tău profesional, cu siguranță te-ar primi înapoi.

– Am vrut să caut noi experiențe. Am învățat multe acolo și, când am auzit că și  compania aceasta angajează un asistent executiv, m-am interesat foarte mult. Am auzit despre reputația și proiectele interesante de aici și am vrut să fac parte din această organizație.

Pat continua să citească documentele.

– Ai lucrat și în acest domeniu? Cum a fost?

– Munca pe teren este provocatoare. Am fost inginer de proiect timp de un an imediat după absolvire, apoi am trecut la coordonarea proiectelor înainte de a mă alătura SP Construction.

– Care este atitudinea ta față de muncă?

– O slujbă fără probleme nu este cu adevărat o slujbă. Chiar și cele mai simple sarcini întâmpină adesea probleme neprevăzute, fie din cauza oamenilor, a mașinilor sau chiar a materialelor. Dar ceea ce este important este modul în care facem față acestor probleme. Dacă le putem depăși, avem succes în munca noastră.

– Și dacă compania îți cere să faci ceva care nu ține de responsabilitățile tale principale?

– Dacă este pentru companie, o fac. Nu sunt pretențios în ceea ce privește munca sau modul în care este făcută.

– Volumul de muncă aici este destul de mare, mai ales când lucrezi pentru șeful meu. Este mai stresant decât în alte funcții. Poți face față presiunii? Uneori, pot exista motive pentru care nu poți accepta ceva care contrazice metodele tale de lucru. Ce ai face?

– Nu am nicio problemă cu stresul, muncesc conștiincios. Motivele fac parte din meserie, dar dacă treaba este făcută cu succes, așa cum am spus, nu sunt pretențios în ceea ce privește metodele.

Pat ascultă fiecare cuvânt și se gândi că Thiti ar fi potrivit pentru Elyes. Nu părea intimidat de autoritate și nici lipsit de politețe. În domeniul competitiv al construcțiilor, chiar dacă Burton Group deținea multe proiecte, mai mult de jumătate dintre acestea necesitau licitații competitive și nu era ușor să te asiguri că firma va fi aleasă. Prin urmare, persoana care lucra pentru Elyes trebuia să fie asertivă și să nu fie prea sensibilă.

– Postul pentru care angajăm include gestionarea programului zilnic al șefului meu, care uneori interferează cu timpul personal sau necesită lucru în zilele de sărbătoare. La început, s-ar putea să te descurci, dar, în timp, s-ar putea să simți că este prea mult.

– Nu mă deranjează. Îmi place să lucrez, adică orice fel de muncă, și nu sunt o persoană care se ferește de munca grea sau de disconfort. Dacă mi se va oferi șansa aici, voi da tot ce am mai bun.