Șeful cel rău iubește 

Capitolul 5

 

Pat ajunse la birou la șapte dimineața.

Tânărul asistent reuși să-și pună bunurile în sertar, apoi se așeză să reflecteze la ceva în liniște înainte de a scoate un oftat și de a se ridica pentru a merge spre biroul șefului său. Era însoțit de un sentiment de rău augur de care nu putea scăpa și care îl deranjase toată noaptea.

Când ușa mare se deschise, biroul odată ordonat părea mai haotic decât de obicei. Diverse obiecte nu erau la locul lor, iar lucrurile de pe birou fuseseră date la o parte.

Uitându-se pe podea, un prespapier mare era întors ca și cum ar fi fost aruncat pe jos.

Pat se apucă să aranjeze lucrurile în ciuda sentimentelor pe care le avea. El își îndeplini totuși îndatoririle fără ezitare.

– E ca o mini zonă de război aici. Probabil ai avut parte de multă distracție, nu-i așa? mormăi Pat în timp ce lua fiecare obiect și îl punea cu grijă la locul lui.

Un zâmbet amar îi apăru în colțul gurii, iar ochii lui de obicei strălucitori se întunecară ușor. În curând, ușa de la biroul lui Elyes se deschise din nou, iar sunetul ritmic al pașilor indica cine era.

– Bună dimineața, șefu’, salută tânărul asistent cu atitudinea potrivită, îndepărtându-se de birou pentru a-i face loc superiorului său.

– Ai terminat la birou?

– Ai găsit ceea ce căutai?

– Da, mulțumesc oricum că ți-ai amintit.

 

Tonul lui Elyes avea o ușoară tentă de sarcasm, dar Pat alesese să nu prelungească conversația. Nu avea niciun rost să se certe la prima oră a dimineții.

– Bine, oricum… vrei niște cafea? întrebă Pat cu indiferență.

– Hmm…

Elyes doar mormăi cu un zâmbet, cu mâinile în buzunarele pantalonilor.

Pat ieși din cameră, întorcându-se în scurt timp cu cafea și două felii de pâine prăjită cu gem de portocale și unt proaspăt, micul dejun preferat al șefului său. El puse micul dejun jos și plecă la fel de liniștit cum intrase. Își petrecu dimineața rezolvând restanțele la muncă și informându-și meticulos șeful despre diversele întâlniri. Între ei atmosfera era tensionată și rece, lipsită de glume sau întrebări despre cum se simțea celălalt, cu care se obișnuiseră de-a lungul anilor. Era doar comportamentul unui șef și al unui subordonat.

Asta era în regulă.

Doar un șef și un subordonat.

– Pat… era să ne arzi pe toți. Elyes aproape că ne-a dat foc, îi șopti Em apropiindu-se de birou în timp ce răspundea la un e-mail intern.

Tânărul ascultă compătimitor, bănuind că vocea severă caracteristică a lui Elyes trebuie să fi făcut părul tuturor să se ridice măciucă.

– Îmi pare rău, spuse Pat, părând cu adevărat vinovat.

– Nu-i nimic. Șefu’ așa este mereu. Dar tu, Pat, te pricepi foarte bine să te descurci cu el, indiferent de situație, spuse Em cu admirație, apoi continuă să trăncănească ca și cum avea nevoie să se destăinuie cuiva.

– Când a sunat telefonul tău de la birou, am răspuns pentru tine. Atunci a început Elyes să vocifereze. Când i-am spus că ai ieșit în oraș, a explodat, făcându-i pe toți de la etaj să se facă mici.

Pat schiță un zâmbet subțire, imaginându-și cum trebuie să fi arătat și cum ar fi acționat. Elyes era o nucă greu de spart, mai ales când era nemulțumit. Făcea adesea o figură aprigă, ca să nu mai vorbim de vocea lui gravă și aspră care îți dădea fiori pe șira spinării.

Când atmosfera deveni glacială Em începu să pară stânjenită. Întorcându-se, Pat își dădu seama că Elyes se apropia de ei. Em își reduse rapid la tăcere bârfa despre șef, respirația ei și panica fiind evidente când îl salută pe șeful impunător înainte de a se scuza rapid la vederea privirii lui înfricoșătoare.

– Pat, sună-l pe Pichit în legătură cu contractul companiei Grand Season. Ți-am trimis toate detaliile pe e-mail. Anulează întâlnirile de după-amiază. Trebuie să discut urgent problema contractului pentru că trebuie să plec în Japonia în două zile.

– Am înțeles.

Pat părăsi biroul cu Elyes la ora unu după-amiază, menținând cât mai multă distanță față de el.

Cu toate acestea, din moment ce trebuiau să lucreze împreună, era aproape imposibil să nu comunice. Fiecare propoziție schimbată părea ciudat de formală și distantă, ca și cum abia începuseră să lucreze împreună.

– Șefu’, nu iei mașina companiei? întrebă Pat curios, când șeful său nu se îndreptă spre obișnuitul Alphard[1] negru, ci spre prețioasa sa mașină sport BMW M8 negru.

– Nu, răspunse Elyes tăios și se îndreptă spre ușa din partea șoferului.

– În cazul ăsta, eu te urmez în mașina mea.

Pat făcu un gest să plece spre propria sa mașină, parcată nu departe. Acest etaj era rezervat pentru parcarea directorilor, dar el avea un mic privilegiu ca asistent al marelui șef, care îi permitea să aibă un loc de parcare personal. Întregul etaj era plin cu mașini de lux în valoare de peste trei milioane fiecare.

Doar mașina lui, un model japonez de clasă medie văzut în mod obișnuit pe străzi, era evaluat la doar câteva sute de mii.

– De ce să luăm mai multe mașini? Urcă.

Pat nu mai spuse mare lucru. El deschise portiera mașinii luxoase, se așeză, își puse geanta cu documente în poală și își fixă în liniște centura de siguranță. Era rar pentru el să călătorească în această mașină. De obicei, Elyes folosea mașina companiei. El conducea singur doar atunci când era împreună cu diversele sale cuceriri. Altfel, conducea un șofer al companiei.

– Ce este pe ordinea de zi a întâlnirii?

Elyes iniție conversația, deși, de obicei, tânărul asistent era cel care raporta totul șefului său.

– Principalele puncte sunt clarificările suplimentare din planurile pentru licitație și negocierile de preț.

– Hmm.

Înăuntru, mașina era mai tăcută decât de obicei, deoarece ambii bărbați aleseră să fie rezervați.

– Ești neobișnuit de tăcut astăzi. Dacă ești nefericit în legătură cu ceva, doar spune-o. Nu-mi place să joc jocuri ale minții.

– Ar trebui să fiu nemulțumit de ceva?

– Probabil în legătură cu ieri.

– Dacă știai că voi fi nefericit, nu ar fi trebuit să o fi făcut în primul rând, nu?

– E adevărat, dar sunt nemulțumit și de tine. Îți pasă măcar de sentimentele mele?

– Ce am făcut eu? întrebă Pat, părând complet confuz.

El nu-i făcuse nimic celuilalt și era singurul nedreptățit. Dacă el era nefericit, nu ar fi fost surprinzător, dar se părea că celălalt era confuz în legătură cu ceva.

– Știi ce simt pentru tine, dar tu te comporți indiferent ca și cum nu ai observa nimic. De ce, Pat? Nu sunt la fel de bun ca Thiranai?

– Nu știu ce simți cu adevărat pentru mine. Tu ai mulți alții. Statutul meu de simplu asistent al tău ar trebui fi suficient.

– Spui asta pentru că vrei ca eu să nu mă mai văd cu alți bărbați? Dacă da, spune-mi direct.

– Nu vreau să nu te mai vezi cu nimeni. Eu mă simt doar inconfortabil că mă vezi ca unul dintre acei bărbați. Cineva cu care te distrezi ocazional.

– E doar sex, Pat. La vârsta noastră, ne urmăm doar dorințele fără să luăm nimic de la nimeni. Nu face mare caz din asta.

– Pentru mine, nu este, nu am avut niciodată o relație ocazională. Sunt serios cu bărbații cu care mă întâlnesc. Viața mea sexuală nu se întâmplă cu oricine, nu accept ușor pe oricine.

Deși Pat nu se întâlnise cu multe persoane, el nu văzuse nicio relație ca fiind doar distractivă. El era serios și sincer de fiecare dată, spre deosebire de Elyes, care putea vedea sexul ca pe un act natural precum mâncatul sau băutul, egal și indiferent față de toată lumea.

– Dacă aș rupe-o cu toată lumea, te-ai întâlni cu mine?

Întrebarea lui Elyes rămase suspendată în aer, dar Pat aproape că râse. Voia să râdă suficient de tare cât să-și rănească coastele. Era cu Elyes de ani de zile, de ce nu ar fi știut că Elyes era capricios și vedea culcatul cu oricine ca fiind normal? Dar totuși, îl iubea. Proximitatea îi permisese să îl vadă pe Elyes din toate unghiurile. În afară de aventurile amoroase, Elyes era omul visurilor multor oameni.

– N-o să te desparți niciodată de toată lumea.

– Și dacă o fac, ai îndrăzni să ieși cu mine?

Pat nu răspunse. El doar reflectă în tăcere, lăsându-l pe Elyes să-i privească profilul cu o hotărâre pe care Pat s-ar putea să nu înțeleagă niciodată.

Conversația se încheie aici, iar liniștea cuprinse din nou mașina în mișcare până când un mesaj pe telefonul lui Pat îi atrase atenția.

Chonlathi: Azi sunt liber. Hai să mâncăm un hotpot în seara asta.

Pat citi mesajul, aruncând o privire către însoțitorul său, văzând că Elyes era concentrat la drumul aglomerat se uită înapoi în jos și fu de acord să se întâlnească cu prietenul său, deși nu era sigur dacă șeful său va avea ceva chestiuni urgente după întâlnire.

Pat: Sigur, am o întâlnire lângă Sathorn.

Pat: Vino pe aici, sunt câteva locuri mișto. Am verificat recenziile.

Pat: O să ne întoarcem cu un taxi.

Chonlathi: Care clădire? La ce oră terminați?

Pat: Q Quad. Eu termin la cinci. Faci cinste?

Chonlathi: N-ai decât să visezi!

Pat: Cel care invită ar trebui să facă cinste.

Chonlathi: Faci peste o sută de mii pe lună.

Chonlathi: Încerci să mă storci de sânge ca un vampir? Întreabă-mă dacă eu am chiar atât de mult.

Pat: Lol^[2], bine, fac cinste.

Pat: Nenorocit zgârcit!

Pe tot parcursul chat-ului, fața lui Pat nu scăpă de ochii vigilenți ai lui Elyes. Fața lui de obicei indiferentă avea acum o expresie mai radiantă decât înainte, iar chipul său bine conturat.

Buzele subțiri chiar se curbară într-un mic mic zâmbet, făcându-l pe șeful cu fața aspră să își încrunte sprâncenele.

– Vreau ca atmosfera de la petrecerea companiei din acest an să fie mai relaxată decât anul trecut. Ce părere ai? întrebă Elyes.

– Ar fi grozav. Petrecerea de anul trecut de la hotel i-a făcut pe mulți oameni să fie rigizi. Nu s-au putut distra cu adevărat, răspunse Pat.

– Aruncă o privire și vezi ce crezi că ar fi potrivit pentru anul acesta.

– Ce-ar fi să o ținem într-un club de noapte? Cred că multora le-ar plăcea asta.

– Serios?

– Compania noastră nu are mulți oameni în vârstă. Celor tineri le plac cluburile de noapte. Uită-te la petrecerea de anul trecut de la hotel; au ajuns înțepeniți și în cele din urmă au continuat la un club de noapte oricum.

– De unde știi asta?

– Am fost și eu acolo. Îmi amintesc că eram destul de beat.

– Și nu m-ai invitat?

– Păi, aveai o întâlnire.

– Ei bine, anul ăsta, încearcă să găsești un loc potrivit atunci, astfel încât nimeni nu trebuie să se plângă în secret despre faptul că este un eveniment pentru oameni în vârstă.

După ce întâlnirea se încheie, era aproape cinci și Pat își urmă șeful afară din sala de ședințe și coborâră împreună cu liftul.

Parterul clădirii de birouri era plin de diverse restaurante internaționale, ceea ce-l făcea deosebit de aglomerat la această oră, când oamenii plecau de la serviciu.

– Trin!

O voce strigă din spate.

Figura înaltă din fața lui Pat se opri, ceea ce-l făcu și pe Pat să se oprească în urmă.

„Trin” era numele lui Elyes, dar nu trebuia să fie folosit decât de cineva cu adevărat special.

Pat își coborî privirea, simțind cum revine acea senzație ciudată de ieri, împreună cu cuvintele sugestive ale lui Elyes de la plimbarea cu mașina.

Asta înseamnă să te desparți de alte persoane?

Hai să așteptăm să răsară soarele la miezul nopții, apoi vino să vorbești cu mine.

– Kim, ce te aduce aici?

– Tocmai am terminat o ședință foto la studioul de la etajul 1. Te-am văzut din spate și am venit să te salut. Bună ziua, Khun Pat, salută noul venit cu o voce plăcută.

Chipul său chipeș de model arăta deosebit de atrăgător cu o ușoară urmă de machiaj.

– Bună ziua, Khun Kim.

Pat salută politicos cu o ușoară plecăciune.

– Ce faci aici?

– Am avut o întâlnire. Te întorci acum? Aveam de gând să iau ceva de mâncare cu prietenii mai întâi, dar m-au lăsat baltă. De ce nu mi te alături pentru cină?

– Sigur, ce ți-ar plăcea să mănânci? Alege tu.

Pat, simțindu-se nelalocul lui în conversație, făcu câțiva pași înapoi. Își scoase telefonul și citi un mesaj că prietenul său era aproape acolo. Ușurat, el se uită la ceas. Era aproape cinci. Dacă pleca cu o jumătate de oră mai devreme astăzi, nu ar fi mare lucru, mai ales că șeful său îl cunoscuse deja pe „prietenul” său.

Dar înainte ca Pat să se poată scuza, Kimhan, încă radiind de farmec, îl invită întâmplător.

– Veniți cu noi la cină, Khun Pat.

Pat se uită la Kimhan, văzând un zâmbet, așa că îi întoarse un zâmbet slab. Și cu colțul ochiului său, își văzu șeful stând în picioare cu o față impasibilă. El ghici că Elyes nu voia ca el să fie a treia roată la căruță.

– Trebuie să plec, am planuri cu un prieten în seara asta. Poate data viitoare, refuză Pat.

Chiar când era pe cale să se scuze, vocea lui Elyes îl întrerupse autoritar.

– Rămâi mai întâi la cină. Vreau să discut despre muncă cu tine.

– Oh, păi…

– Ai aranjat să te întâlnești cu prietenul tău pe aici? întrebă Kimhan.

– Da, prietenul meu este în trecere pe aici, așa că am aranjat să ne întâlnim puțin,  răspunse Pat, uitându-se direct la șeful său pentru prima dată în acea zi, doar pentru a fi întâmpinat cu o privire severă și nemulțumită care-i dădu fiori pe șira spinării.

Privirea și limbajul trupului lui Elyes îi arătau clar nemulțumire. După aproape trei ani împreună, cum ar putea Pat să nu înțeleagă?

– Invită-ți prietenul să ni se alăture, spuse Elyes.

– Dacă vrei să vorbim despre muncă, e în regulă. Îl pot ruga pe prietenul meu să aștepte până terminăm, se oferi Pat.

– Hai să vorbim despre muncă altă dată, Trin. Noi mergem să mâncăm acum, nu e nevoie să ne stresăm cu munca. Aș prefera să avem o cină relaxată, sugeră Kimhan.

Elyes dădu implicit din cap, arătându-și acordul fără să protesteze.

Tonul familiar al lui Kimhan cu Elyes îl făcu pe Pat să își imagineze lucruri. Era clar cât de importanți erau unul pentru celălalt.

În mod normal, nimeni nu îndrăznea să vorbească astfel cu șeful său, dar Kimhan  arăta că relația sa cu Elyes era într-adevăr specială.

Telefonul lui Pat, setat pe vibrații, bâzâi pentru a indica un apel primit.

Numele lui Chonlathi apăru, dar Pat respinse apelul și trimise un mesaj în care spunea că va suna înapoi în curând.

– Când sosește prietenul tău? întrebă Elyes rece, intențiile sale fiind neclare.

– În aproximativ cincisprezece minute.

– Invită-l să stea cu noi.

– Dar…

– Fără dar. Vom aștepta la restaurantul japonez de acolo. Grăbește-te și urmează-mă, spuse Elyes înainte de a pleca cu chipeșul model alături de el, lăsându-l pe Pat stând acolo, uimit.

– Pat, de ce m-ai adus aici? șopti Chonlathi cu fața confuză și inconfortabilă, în timp ce îl înfrunta pe Elyes, proprietarul unei mari companii de construcții cu proiecte de miliarde de dolari pe mână.

– Haide, nu întreba prea mult. Sunt la fel de confuz ca și tine.

– Doriți să mai comandați ceva, Khun Chonlathi? Nu fiți timid astăzi. Gazda noastră generoasă ne tratează bine. Comandați cât de mult doriți, încercă Kimhan să destindă atmosfera de la masă.

– E de ajuns, mulțumesc. Nici nu pot să termin ce e aici, răspunse Chonlathi.

– Cu ce te ocupi? întrebă Kimhan.

– Lucrez la o firmă de consultanță. Sunt inginer de teren, explică Chonlathi.

– Este distractiv să lucrezi pe teren?

– Este distractiv, dar trebuie să călătoresc mult, nu stau într-un loc pentru mult timp., În plus, există întotdeauna probleme interesante de rezolvat la fața locului. Este destul de multă agitație.

– Unde ești staționat acum?

– Sunt în Krabi, supraveghez un proiect de stațiune.

– De fapt, am absolvit arhitectura, dar nu am lucrat în domeniu.

– Serios? întrebă Chonlathi, surprins că bărbatul chipeș din fața lui era arhitect.

– Da, am absolvit în același loc ca și Trin. Am fost juniorul lui.

– Oh, înțeleg.

Pat și Chonlathi se uitară la Elyes aproape simultan, înțelegând în sfârșit cum se cunoscuseră cei doi.

– Pe atunci, Trin era pe cale să absolve, dar era doar un boboc. Întotdeauna îi furam mâncarea, spuse Kimhan.

El întrebă.

– Tu și Khun Pat vă cunoașteți de la facultate?

– Am mers la aceeași școală și am locuit în același cămin. Ai putea spune că ne cunoaștem pe dinafară.

Pat își împinse ușor prietenul ca un avertisment să nu spună prea multe la masă.

– Nu vorbi prea mult. Doar mănâncă, făcu el semn cu ochiul, dar prietenul său nu părea cooperant, așa că Pat îi dădu să mănânce o bucată de pește saba.

– Munca pe teren poate fi grea, mai ales dacă ai un partener. Trebuie să te gândești bine la asta, continuă Kimhan conversația în timp ce fiecare fel din meniu pe care-l comandaseră era servit.

– Este adevărat.

– Ca și Trin, el nu merge des pe teren, dar să găsim timp să ne întâlnim este aproape imposibil.

– Ei bine, munca mea este solicitantă, nu ca tine care poți să ieși oricând. Nu poți da vina pe mine, spuse Elyes.

Pat ascultă în liniște conversația. El era probabil cea mai puțin vorbăreață persoană de la masă, mai ales cu Elyes atmosfera era stânjenitoare vizavi de el.

– Ei bine, atunci îl voi ruga pe Khun Pat să-ți elibereze programul astfel încât

să ai timp și pentru mine, spuse Kimhan jucăuș.

Dar Pat îi oferi doar un zâmbet blând, păstrându-și gândurile pentru el însuși.

– Hei, Pat, șeful tău… este el?

Chonlathi nu mai așteptă să-l întrebe pe prietenul său apropiat imediat ce rămaseră singuri, ezitând să folosească cuvântul „gay” pentru că se simțea stânjenit.

– Da, se întâlnesc.

– L-am mai văzut cu femei. Cum de este cu tipul ăsta acum?

– Îi plac atât femeile, cât și bărbații.

– Serios? Uau, asta e revelator. Un tip viril care poate să o facă în ambele sensuri?

– Șeful meu se întâlnește cu cine vrea el. Nu e atât de ciudat.

– Dar azi nu pari în apele tale. Este ceva în neregulă?  Este legat de muncă?

– Câteva lucruri. Muncă, dar și chestii personale.

– Spune-mi, sunt numai urechi.

– Ești gata să te bagi?

– Gata să dau sfaturi. Îl vezi pe prietenul tău într-o lumină negativă. Haide, nu te mai învârti în jurul cozii. Este vorba despre dorința de a găsi un nou loc de muncă?

– Chonlathi, ți-am spus că am vorbit cu cineva, nu?

– Da, te ascult.

Ajunseră în parcare. Chonlathi deblocă portiera mașinii și spuse.

– E un tip.

– Ce ai spus?

În acel moment, portiera mașinii din partea lui Pat fu trântită. Chonlathi, crezând că auzise greșit, se urcă repede pe scaunul șoferului și se uită la prietenul său înainte de a întreba din nou:

– Nu am înțeles. Ce ai spus?

– Am spus că persoana cu care am vorbit este un tip.

– Sfinte Sisoe!

– Șocat?

– Sigur că sunt șocat. Ce zi!

– Dezgustat? întrebă Pat cu un zâmbet, văzând fața uimită a lui Chonlathi.

El nu se supără pe reacția prietenului său, erau apropiați de mult timp, iar Chonlathi era unul dintre oamenii în care avea încredere cel mai mult pentru a vorbi despre orice.

– Nu sunt dezgustat, doar surprins. Sfinte Sisoe!

– E doar ceva ocazional, totuși, nimic serios. Nu mă simt bine cu el.

– De ce nu ai acceptat când Kyu a încercat să se dea la tine înainte?

– Nu-mi plăcea de el, în plus… eram deja într-o relație atunci. Cum aș putea să-mi placă de tipul ăla?

– Și acum ce mai e? Te vezi cu un tip, și cine este el? Nu-mi spune că este acel ridicol de frumos, dar irațional șef al tău. Am fost deja destul de surprins astăzi.

– Nu e Elyes, răspunse Pat, dar expresia lui se întunecă atât de vizibil încât prietenul său observă imediat.

Chonlathi porni mașina și se întoarse să se uite direct la prietenul său, privirea presându-l pentru mai multe informații. După ce ajunsese până aici, dacă nu afla adevărul, ar fi fost neliniștit toată noaptea.

– Am vorbit cu ruda lui Elyes, dar cei doi nu prea se înțeleg.

– Deci a fost ciudat pentru tine? întrebă Chonlathi în timp ce scotea mașina din parcare.

– E adevărat, dar există o problemă mai mare.

– Atunci, spune odată. Tremur de nerăbdare aici.

– Am făcut o pasiune pentru șeful meu.

– Rahat! exclamă Chonlathi, aproape apăsând frânele în șoc.

– Da, rahat într-adevăr, e o nebunie, nu? Dintre mii de oameni, a trebuit să mă îndrăgostesc de propriul meu șef. E un dezastru.

– Omule, sunt confuz. Îți place șeful tău, dar te întâlnești cu ruda lui? Ce-i cu toată complexitatea asta?

– Adevărul este că, am sentimente pentru Elyes de ceva timp, dar apoi mi-am dat seama că Elyes probabil nu mă vede așa. În plus, șeful meu se culcă cu toată lumea. Nu vreau să fiu rănit, așa că m-am gândit să recurg și eu la flirturi și întâlniri. Ar trebui să trec mai departe. Apoi ruda lui Elyes a început să se dea la mine, și am vrut să văd dacă aș putea plăcea pe altcineva care este de asemenea atrăgător.

– Și îți place de el?

– Nu. E drăguț, dar nu e alesul.

– Mai ai sentimente pentru șeful tău?

Pat tăcu, nici confirmând, nici negând.

– Asta înseamnă că încă îl placi. Atunci de ce vrei să demisionezi? Încerci să treci peste el? Slujba ta e bună, iar salariul este mare. Dacă poți trece peste asta, ai un viitor strălucit în față. Trebuie să îți cântărești opțiunile.

– Aproape am făcut o greșeală de două ori. Aproape am făcut sex cu șeful meu. A fost o greșeală uriașă, mărturisi Pat cu o voce moale, făcându-l pe prietenul său să se întoarcă și să se holbeze la el, cu gura întredeschisă.

– Glumești, nu?

– Ți se pare că glumesc?

Zâmbetul trist al prietenului său și curba tristă de la colțul al gurii îi indicau disconfortul.

– Asta e o mizerie, omule… Ce zici de tipul ăsta Kimhan?

– E cineva special pentru el.

– Trebuie să te retragi. Șeful tău e un dobitoc. Vrea să te aibă în timp ce face paradă cu altcineva în fața ta, asta e prea mult. Îți spun, e peste limită.

– Și eu cred la fel.

– De aceea pari atât de abătut. Sunt de acord cu tine să renunți, dacă nu te simți confortabil, să nu rămâi.

Chonlathi era cel mai apropiat prieten al lui Pat. Întotdeauna își încredințau și își destăinuiau reciproc orice. Nici de data aceasta nu era diferit. Pat se simți mult mai bine după ce-și împărtăși necazurile. Cel puțin destăinuirea îi dăduse puterea să meargă mai departe.

 

[1] Toyota Alphard, marcă de mașină

^[2] LOL- (laughing out loud), se traduce ,,râd în hohote” (lb. engleză)