Șeful cel rău iubește

Capitolul 1

 

Atmosfera din cel mai grandios și mai luxos birou din clădirea Burton Park, una dintre cele mai moderne clădiri de birouri situate în cea mai bună locație din Bangkok, era acum la fel de tensionată ca furtuna care stă să înceapă.

Cu toate acestea, în mijlocul întunericului, se simțea un curent subteran de căldură, ca un incendiu pe punctul de a se aprinde.

Elyes Trin Burton, o siluetă înaltă într-un costum închis la culoare, era încordat și enervat, după ce fusese refuzat de cineva care se dăduse mereu în stambă pentru a-și îndeplini dorințele.

Pat stătea cu o față stoică, dar nemulțumirea lui față de celălalt era clară, fără echivoc. Asistentul apropiat se opunea și îl provoca pe tânărul său șef

Cât despre șeful însuși, îi displăcea expresia afișată de Pat.

O detesta cu patimă.

Chipul frumos, cu trăsături moi, încruntate, reușea întotdeauna să capteze atenția tânărului, știind foarte bine că sub costumul elegant se ascundea o căldură în aproape fiecare centimetru pătrat.

Chiar și cu ochii închiși, nu se putea abține să nu se gândească la trupul gol al lui Pat, care îi dădea o senzație mult mai bună decât cea pe care o experimentase vreodată cu altcineva. Mușchii care nu erau nici prea mulți, nici prea puțini, pielea albă și netedă îl bântuiau indiferent dacă stătea jos sau întins.

Pat era asistentul devotat care îi stătea alături în orice situație, indiferent cât de amenințătoare era viața. Persoana care îi era mereu alături era proprietarul acelui chip simplu și curat. Dar această persoană obișnuită putea provoca întotdeauna emoții intense și căldură în cineva ca Elyes.

Ca acum, când el era dur și excitat, și dorea să îl imobilizeze pe celălalt pe birou pentru a-i da o lecție pentru atitudinea arogantă care îl enerva în fiecare zi.

– Nu pot să plec, șefu’, spuse Pat pe un ton languros, sfidător; un catalizator perfect pentru a-l aprinde.

Elyes se întreba dacă nu s-ar fi oprit în acea zi, Pat nu ar fi stat aici certându-se cu el atât cu atâta nerușinare. Poate că l-ar fi implorat să-i dea atenție în momentul în care-i vedea fața.

– Ba da… trebuie.

Vocea lui Elyes era laconică.

– Am cerut permisiunea în avans.

– Nu-ți dau voie, trebuie să mergi la Krabi cu mine, întotdeauna mergi cu mine, spuse Elyes enervat, îngustându-și ochii amenințător.

– Mai puțin de data asta.

– Huh! Nu-mi spune că mă provoci intenționat.

Elyes îl interoga, privirea și tonul său neprietenos, arătând familiaritate ca a celor obișnuiți să dea ordine.

– Eu nu aș face așa ceva. Chiar dacă aș fi supărat sau furios pe tine, nu aș lăsa ca asta să afecteze munca.

Pat își reveni și-și strânse buzele. Îl privi pe celălalt cu resemnare, obosit să se certe cu cineva atât de nerezonabil ca Elyes.

Elyes, auzind acel ton, era la fel de supărat pentru că, după momentele fierbinți pe care le împărtășiseră, se aștepta la un răspuns mai blând decât la atitudinea sfidătoare afișată acum.

Cei doi tineri trăiau tensiuni sexuale de ceva vreme. Deși în aparență păreau indiferenți unul față de celălalt, incidentul interzis și pasional care avusese loc nu putea să nu reapară dacă vreunul dintre ei depășea neglijent linia subțire pe care o trasaseră.

Linia care definea șeful și subordonatul.

Dacă cineva o depășea, lucrurile se complicau dincolo de orice imaginație.

– Trebuie să mergi cu Mel.

Vocea lui Elyes își arăta egoismul. Acesta era un ultimatum, așa cum se

obișnuise.

– Poți să mergi singur sau să găsești pe altcineva care să te însoțească. Asta nu ar trebui să fie dificil, replică Pat cât se poate de normal, deși inima îi tresărea de fiecare dată când Elyes se afla la mai puțin de doi metri. Știa că cineva de calibrul lui Elyes ar fi avut oameni dornici să îl însoțească. În acest moment, nu avea încredere nici în șeful său, nici în el însuși, șansele ca o scânteie să se aprindă erau mari ori de câte ori erau singuri într-o atmosferă propice.

Era prea riscant să i se împotrivească șefului său, pentru că el nu fusese niciodată în stare să reziste la nimic din ceea ce îl privea pe Elyes.

Așadar, dacă voia să supraviețuiască și să-și protejeze propria inimă de a fi frântă, trebuia să păstreze distanța față de Elyes, pentru că totul la Elyes striga „pericol” în litere mari, îndrăznețe care nu puteau fi ignorate.

– Te așteaptă un bonus mare. Întâlnirea ta cu Theeranai poate aștepta, spuse Elyes, cu vocea joasă în timp ce aproape mârâia numele vărului său.

– Și nu vreau să aud cuvintele „nu pot”.

– Nu e vorba de bani. Nu mă subestima așa. Banii ar putea funcționa cu mulți oameni pe care îi cunoști, dar nu cu mine.

– Atunci ce funcționează cu tine?

– Satisfacția? Atunci spune-mi ce te satisface. Cred că pot să te satisfac.

– În momentul de față, satisfacția mea este să nu-mi încalc promisiunea față de cineva față de care m-am angajat, spuse Pat cu un oftat. Am promis deja. Nu vreau să-mi încalc cuvântul.

– Thee asta, Thee aia. Ce e atât de bun la el? Ești dependent de mișcările lui în pat?

Vocea lui Elyes era plină de dispreț și gelozie, incapabil să-și mai reprime sentimentele.

La naiba cu toate astea!

– E treaba mea. Nu ai niciun drept să critici. Dacă eu chiar aș vrea să fac așa ceva, nu ar trebui să aștept acel moment. Aș putea să o fac în seara asta.

Cuvintele lui Elyes făcură ca fața lui Pat să se încingă de furie, enervat că celălalt se amesteca în viața lui personală. Având un comportament scandalos cunoscut în tot orașul, cum putea îndrăzni să se amestece în relațiile sexuale ale altcuiva? În plus, el și Elyes nu erau nimic mai mult decât șef și subordonat, așa că nu era treaba lui.

Doar dacă te uitai la lista de date de pe biroul de lucru.

Era mai lungă decât registrul întâlnirii anuale. Cu doar o lingere a degetului lui Elyes, ar fi venit în fugă să se întindă pentru el.

Cu cât Pat se gândea mai mult la asta, cu atât își amintea mai mult de greșeala uriașă pe care o făcuse. Nu ar fi trebuit să se lase fermecat de un bărbat care era mai risipitor cu partenerele sexuale decât hârtia igienică. Iar acum, nu era cu nimic diferit de acei oameni. În ochii lui Elyes, era probabil doar un alt tânăr nebun. Ce putea fi mai mult?

– Nu mă provoca, Pat. Nu am chef de distracție. Nu sunt prietenul tău.

Elyes strânse din dinți, ochii lui de obicei calmi arzând acum de dorința de a-l sugruma pe acel om și de a-i da o lecție pentru aroganța lui, de a-i arăta ce se întâmplă când îndrăznește să-l provoace.

– Nu încerc să te provoc. Vreau doar să subliniez că am propria mea viață, propria mea voință de a decide cu cine să fiu, iar tu ar trebui să respecți asta.

Pat vorbea serios simțindu-se prea nefericit pentru a-și menține expresia sa calmă pe care o avea de obicei.

– Elyes.. Nu vreau să fac parte din jocurile pe care le joci, vocea lui Pat era nuanțată de durere și îngrijorare.

Elyes, furios și posesiv fără să se gândească înainte, neglija să ia în considerare detaliile care ar putea afecta sentimentele celuilalt. Uneori, cuvintele lui erau atât de dure încât erau aproape insuportabile, în parte din cauza lui „Theeranai”, vărul care îi fusese un ghimpe în coastă atâta timp, un trecut rușinos care îl bântuia neîncetat.

– La naiba cu tine, Pat. Nu știu cum vrei să numești ceea ce s-a întâmplat între noi… tu poți să o vezi în cel mai rău mod posibil dacă vrei. Te poți gândi la mine ca la un un oportunist dezgustător dacă asta vrei. Dar știi bine că cineva ca mine nu forțează niciodată pe nimeni.

Fața lui Pat deveni palidă când șeful său contraatacă cu cuvinte de netăgăduit.

– Ar trebui să o lăsăm baltă amândoi, spuse Pat, evitând contactul visual.

– E ușor de spus. Dar nu e la fel de ușor să nu mai simți asta, spuse Elyes rece, privirea lui feroce contrastând cu buzele lui.

– E din cauza lui Theeranai, nu? De aceea ești așa. Pentru că el te satisface mai mult decât mine?

Ce naiba? Insinuează că sunt ușuratic cu toată lumea? E ridicol, blestemă Pat în sinea lui,.

– Nu vreau să te simți stânjenit, șefu’. Mai bine nu mă face să spun asta.

În mod deliberat, Pat îi răspunse tăios pentru a se răzbuna pe Elyes pentru disprețul său excesiv, măcar pentru a-i da de înțeles celuilalt că el nu era ceva ușor de manipulat, nu era o jucărie care să fie aruncată în voie.

Dar ceea ce făcea Pat părea o prostie.

Nu făcuse decât să îl înfurie și mai mult pe Elyes, ca și cum ar fi împuns un cuib de viespi.

Elyes simțea că ego-ul îi este călcat în picioare. Se îndreptă rapid spre asistentul său, biroul mare neputându-i bloca calea pentru a face față gurii vorbărețe a celuilalt. Buzele pline, strâns strânse de aroganță, îl făceau pe Elyes să vrea atât de mult să-i spele gura lui Pat cu săpun. Unde dispăruse adorabilul și calmul Pat? Acum, nu mai era decât un bărbat cu o limbă ascuțită și un comportament antipatic, care îndrăznea să-i sfideze ego-ul într-un mod atât de exasperant. Oare voia ca el să ajungă la punctul de fierbere pentru a fi mulțumit?

– Dacă ai ști ce fac eu cu un partener, îți jur că ai uita de oricine altcineva din lume, șopti Elyes cu încredere lângă urechea celuilalt.

– Depinde dacă ești suficient de curajos. Fă o încercare. Merită.

Lui Pat i se făcu pielea de găină când căldura respirației îi mângâie gâtul. Vocea profundă și răgușită răsună, iar chipul chipeș, incredibil de sexy, era la mai puțin de un centimetru distanță de al lui. Pielea i se răci când simți duritatea apăsătoare pe stomacul său plat.

Era dureros de ironic să te îndrăgostești atât de profund de cineva ca Elyes, un bărbat fără limite în materie de sex, cineva care își schimba partenerele la fel de ușor cum cineva își schimba o jucărie. Odată plictisit, se descotorosea de ele fără să stea pe gânduri și trecea la următoarea cucerire pentru amuzamentul său. Transformase totul într-un ciclu fără sfârșit.

– Nu-mi pasă cât de priceput ești. Poți să faci ce vrei cu oricine altcineva, dar nu cu mine.

– De ce nu, Pat? Îți place atingerea mea. Recunoaște. Nu vrei să știi cum ar fi? Ce fac eu cu un iubit în pat? Unde sunt blând, unde îmi place să o fac dur?

Elyes îi întrerupt imediat cuvintele, crezând în adâncul sufletului că și Pat simțea la fel, dar era prea încăpățânat să își recunoască sentimentele speciale pentru șeful său.

Se întreba dacă totuși calmul asistentului se va prăbuși sub această dorință. Elyes nu era genul care să forțeze, dar uneori îi plăcea un pic să domine jucăuș în timpul sexului, dacă cealaltă parte era dispusă să joace jocul.

– Nu! Nu vreau să știu despre viața ta sexuală. Vreau să înțelegi odată pentru totdeauna că nu ești singurul din lume care e bun la pat. Dacă aș vrea să fac sex, aș putea să o fac cu altcineva, poate cu Theeranai, cu un străin pe care îl întâlnesc într-un club sau chiar cu cineva pe lângă care trec în această clădire. însă nu va fi cu tine.

– Nu cu mine, hm? Uau, asta e o noutate pentru mine. Hm! De parcă tu nu tremuri de emoție când te ating. Sau nu e adevărat?

Vocea lui era aspră cu un amestec de furie și dorință.

– Cum poți fi atât de sigur că nu tremur pentru altcineva?

Fața lui Elyes se întunecă, o strălucire feroce emanând din ochi gri captivanți.

Lucrând pentru el de ani de zile, Pat știa că șeful său era pe punctul de a exploda de furie. După felul în care scrâșnea din dinți, nu ar fi fost de mirare dacă i-ar fi rupt gâtul lui Pat chiar atunci și acolo.

– Nu-mi pune răbdarea la încercare. Nu-ți va plăcea ce voi face, Pat.

– De ce? Ai de gând să mă concediezi? Pat se uită în jos.

– Dă-i drumul. Oricum, m-am săturat de slujba asta. Nu m-ar surprinde prea mult, având în vedere că urăști pe oricine nu face exact cum vrei tu.

– Mă provoci?

Vocea era rece ca gheața.

– Nu, dar crede-mă, nu-mi pasă. E de ajuns, șefu’. După ce am transpirat timp de trei ani, începând lucrul la șase dimineața și terminând la unsprezece în fiecare seară, luând de muncă acasă în weekenduri și trezindu-mă uneori la cinci doar pentru a lua o ceașcă de cafea după escapadele tale nocturne cu partenerii de pat, nu voi regreta că am pierdut acest loc de muncă.

Tânărul asistent ridică nonșalant din umeri, dar, în adâncul sufletului său, simțea un gol, ca și cum ceva i-ar fi scăpat.

– La naiba, Pat!

Elyes fu luat prin surprindere de cuvintele asistentului său apropiat, simțindu-se deopotrivă furios și surprins că Pat simțea așa.

Tipul ăsta nu se plânsese niciodată până atunci. Indiferent cât de irascibil sau mohorât era, Pat reușea întotdeauna să-și păstreze o față calmă, potrivită unui asistent eficient. Orice își dorea, indiferent cât de dificil sau absurd, Pat făcea să se întâmple.

– Te aștepți ca angajații tăi să își dedice viața pentru tine, dar se pare că uiți că le încalci dreptul la viață personală.

Pat vorbi echilibrat în timp ce se uita la fața înroșită a lui Elyes, care probabil că fumega.

–  Vreau doar ceva timp să mă reîncarc. Atâta timp cât trebuie să continui să fac asta, viața mea personală va avea de suferit.

– Ohl Deci începi să regreți că faci lucruri prostești pentru mine. Trebuie să fie atât de plictisitoare pentru tine. Din ceea ce ai spus, eu sunt doar ridicol de prost!

Vocea șefului său era ascuțită, iar el înjură, ceva ce nu mai făcuse până atunci. Abia acum își dădea seama cât de egoist fusese.

Elyes știa că Pat muncea din greu și era dedicat. El îi dovedise lui Elyes

Valoarea sa și devenise indispensabil. Uneori, mergea prea departe, sunându-l pe Pat târziu în noapte pentru chestiuni banale sau în vacanțe lungi când ar fi trebuit să se odihnească ca toată lumea, dar tot îl chema pe asistentul său personal.

Voia doar să fie aproape de el.

– Întotdeauna m-am dedicat cu bunăvoință acestei slujbe. Nu am regretat niciodată că am lucrat cu tine.

Pat a înghițit greu.

– Dar nu pot continua să fac asta. Trebuie să-mi dai puțin spațiu.

Avea nevoie de distanță pentru a se împăca cu statutul său fără speranță.

Elyes își băgă mâinile în buzunare, ochii lui gri îngustându-se de furie.

– Gândește-te bine. Theeranai nu este atât de grozav pe cât crezi Nu este cu nimic mai bun decât mine. Se va culca cu tine și va pleca a doua zi. E în firea lui. Vei fi doar un amuzament temporar și se va plictisi de tine cât ai clipi din ochi,  spuse el cu o privire disprețuitoare.

– E dreptul meu, șefule. Voi face propriile mele alegeri, fața lui Pat păli.

Fața lui Elyes se înroși de furie. Mâinile i se încleștară în buzunare pentru a se abține să nu-l stranguleze efectiv pe Pat.

– Faci o alegere stupidă. Îți dai seama de asta?

Theeranai era un lăudăros pretențios care nu realizase niciodată nimic valoros. Chiar dacă lui Elyes nu-i mai păsa de Theeranai de ani de zile, abia acum îl considera persona non grata pe viață.

Din cauza lui Pat…

– În prima ta zi, ai spus că ești dispus să te dedici acestei companii. Acum îți retragi cuvântul dat?

Elyes îi aminti lui Pat de propriile sale cuvinte. Fusese de acord cu totul pentru a-și asigura un loc de muncă stabil din punct de vedere financiar și social, dar nu fusese ușor. Îi dovedise asta lui Elyes și fusese acceptat.

Dar indiferent cât de mult muncea Pat, Elyes îl trata ca pe o unealtă convenabilă. Era rușinos că înrăutățise lucrurile îndrăgostindu-se de el.

– Nu am uitat. Dar dacă ți-ai face timp să-ți pese, ai vedea cât de mult m-am dedicat, spuse el, cu vocea nuanțată de dezamăgire.

– Poate că nu sunt destul de bun pentru această companie. Poate ar trebui să-mi caut altă slujbă.

Pentru că  el comisese actul interzis de a-și iubi orbește și cu resentimente propriul șef, și ura să fie nevoit să aranjeze întâlnirile lui Elyes cu o listă lungă de parteneri. Elyes habar nu avea de câte ori fusese nevoit să înghită în sec când îl  vedea pe Elyes cu diverși parteneri trecând pe lângă el pe la ușă, sfărâmându-i inima.

Nu mai putea suporta.

Ochii ageri ai lui Elyes se măriră când Pat termină de vorbit. Nu-și imaginase niciodată că Pat se simțea așa: sătul să stea aici, în clădirea pe care o deținea, indiferent la salariul mare pe care i-l oferea și fără să-i pese de prestigiul de a sta alături de el.

– Îți cresc salariul. Va compensa asta dedicația ta?

Vorbea arogant, așa cum îi era obiceiul.

– Nu vreau banii tăi, spuse Pat, surprins că Elyes îi interpretase greșit cuvintele

– Ce vrei atunci? Spune-mi. Vrei o vacanță? Vrei să cerșesc? Ești deștept… știi cum să te descurci cu mine, șopti Elyes cu ferocitate, apropiindu-se de Pat într-o fracțiune de secundă. Simțea că pierde teren, un sentiment rar pentru cineva ca Elyes.

Pat însemna mai mult pentru el decât un simplu asistent apropiat, iar el valora mai mult decât o simplă aventură ocazională…

Totul se întâmpla încet, dar se multiplica la nesfârșit.

Îi plăcea să fie lângă Pat, să-i audă vocea calmă și reconfortantă spunându-i ce să facă și când, să se simtă în largul său când silueta înaltă și zveltă a lui Pat se mișca prin casă, în mod natural alegând haine pentru el ca și cum ar fi fost propria lui casă.

Chiar și în weekenduri, se gândea doar să-l sune pe Pat, rugându-l să găsească ceva pentru el să mănânce. Nu știa cum să numească acest sentiment, doar că nu o putea face fără Pat.

– Vreau doar… să ne comportăm ca șef și angajat normali. Nu cred că sunt cu tine pentru bani, spuse echilibrat asistentul, dar pe dinăuntru, era în tumult.

– Nu m-am uitat niciodată de sus la tine. Nici măcar un pic. Amândoi știm că nu poate fi așa. Fii sincer cu tine însuți. Cât de mult noi doi avem nevoie unul de celălalt? Nu-ți dai seama că flirtul tău cu Theeranai nu mă face să te doresc

mai puțin?

– Nu încerc să flirtez cu Theeranai. Vreau doar să încerc să încep o relație cu cineva.

– Dar nu sunt eu acela? De ce nu sunt eu?

Vocea lui Elyes era aspră și rece. Era clar că voia să atace pe cineva.

– Ești șeful meu, reiteră Pat atât pentru el, cât și pentru Elyes.

– Șef, asta suntem. Nimic mai mult.

De îndată ce tânărul termină de vorbit, forma robustă a lui Elyes se năpusti asupra lui Pat cu rapiditatea unui șoim cu gheare, învăluindu-l pe cel mai mic cu brațele sale puternice înainte de a se apleca pentru a-i aplica un sărut dur.

Nu existase nicio îndrăgostire tandră ca în noaptea aceea, totul pornise de la furie și iritare, o eliberare a frustrării pe care Pat însuși o putea simți. Greutatea care îl apăsa pe asistent îi provoca durere, iar ciocnirea dinților lor ar fi putut răni pe oricare dintre ei, dar Elyes nu era genul care să-și facă griji pentru ceea ce făcea. Palmele sale groase prinseră fața bărbatului mai mic, forțându-l să stea nemișcat, semnalându-i cât de mult avea nevoie de asta.

Elyes îl sărută pe Pat cu toată dorința pe care o avea, o dorință atât de apăsătoare încât simțea că ar putea exploda.

Pat protestă înăbușit, străduindu-se să scape de avansurile aspre ale bărbatului care își vărsa nejustificat furia pe el. Elyes făcea adesea tot ce-i făcea plăcere și o făcea fără să țină cont de nimeni altcineva.

Pat era dulce și inocent. Deși se împotrivise la început, când Elyes îl urmărea cu vârful fierbinte al limbii sale, bărbatul mai mic se topise în cele din urmă și-i răspunse de bunăvoie. Un sărut nu era niciodată sufficient.

Mâna groasă a lui Elyes alunecă mai jos, apucând șoldurile bine conturate cu o intensitate pasională. O mână scoase tivul cămășii celuilalt din pantaloni, apoi alunecă încet sub țesătura albă și curată, degetele explorând pielea netedă cu satisfacție. Elyes gemu în gât, tânjind după mai mult din atingerea persoanei sau din îmbrățișarea lui.

Pielea lui Pat nu era moale ca cea a unei femei, dar avea o netezime pe care Elyes o prefera. Sfârcurile mici se întăriră ca răspuns când Elyes le atinse ușor, tachinându-le ușor înainte de a acorda atenție și celeilalte părți. Mâna lui groasă se mișca încet, stomacul plat încordându-se când trecea pe lângă el înainte de a mângâia din ce în ce mai jos.

– E-Elyes.

Elyes îl sărută din nou, reducând la tăcere gâfâielile și gemetele celuilalt cu un impuls irezistibil, apoi își mută mâna pentru a se juca în schimb cu cureaua. Degetele lui deschiseră cu ușurință pantalonii, trăgând încet fermoarul în jos, sunetul fermoarului răsunând în ecoul gemetelor lor. Elyes îi scoase repede

înainte de a-l face brusc pe Pat să se așeze pe birou.

Pat tresări, sunetul a ceva care căzuse pe podea aducându-l înapoi la simțuri. Îl îndepărtă pe Elyes și se uită la el cu privirea fixă, cu o expresie inconfortabilă.

– Elyes, dă-mi drumul.

– Nu vorbi! ordonă Elyes, apoi îl sărută din nou, aspirând cuvintele de refuz și intenția de a rezista ale lui Pat

– Dacă vorbești, o să mă înfurii. Când sunt furios, nu mă pot controla, șopti el, apoi ciuguli urechea persoanei din brațele sale.

Pat clipi, neînțelegând.

Elyes vorbea ca și cum totul ar fi fost din vina lui. Nu recunoștea niciodată că el era cauza multor certuri, în special a celor despre Pat și Theeranai, și îi plăcea să dea ordine chiar și atunci când nu avea dreptul să o facă.

Rezistența izbucni din nou când Elyes încercă să îl stârnească pe Pat cu vârfurile degetelor lui aspre. Elyes îl forță pe Pat să se așeze dizgrațios pe marginea biroului, împingându-și silueta înaltă între picioarele celuilalt.

Elyes îl sărută ușor pe gât pe Pat, făcându-i pielea de găină. Respirația sa fierbinte îl făcu pe bărbatul mai mic să tremure, respirația sa neregulată, iar stomacul să i se agite cu o senzație de arsură. Asperitățile cataramei centurii și alte lucruri din pantalonii bărbatului mai înalt și lăudăros, gata de invazie, se frecară de coapsele gingașe ale lui Pat, creând o senzație ciudată și generatoare de panică.

Pat se retrase instinctiv pentru a se proteja, dar talia sa subțire fu ținută de Elyes, presându-l să rămână pe loc.

– Ne dorim unul pe celălalt. Chiar dacă o negi prin cuvinte, corpul tău spune altceva. Acceptă, Pat.

Elyes ținu talia lui Pat cu o mână puternică, în timp ce cu cealaltă mângâia zona intimă prin țesătura subțire de bumbac, care nu-și putea ascunde frumusețea de privirea lui intensă.

Miezul ființei sale era stimulat până ajunse la o căldură aproape arzătoare.

Pat gemu încet și începu să se panicheze când Elyes trasă cu încredere degetele de-a lungul marginii boxerilor. Mâna lui groasă se apropie de silueta subțire, iar când Pat încercă să se îndepărteze, cealaltă mână îl ținu într-o îmbrățișare strânsă. Câteva clipe mai târziu, Elyes își intensifică mângâierile cu o mână grea, dar lentă, tachinând partea sensibilă până când celălalt tresări.

Elyes știa exact ce să facă pentru a-l face pe Pat să se conformeze. Cunoștea dorințele unui bărbat, unde să fie blând și unde să fie dur. Elyes sărută din nou buzele pline ale lui Pat, de data aceasta ușor și tachinant, până când Pat fu dezorientat, cedând după ce fusese intoxicat de gustul periculos de dulce al sărutului, în timp ce Elyes îi mângâia ritmic miezul fierbinte.

Pat își mișca în mod natural șoldurile atunci când era stimulat, o invitație de care nici măcar nu era conștient. Elyes îl făcu să se simtă sensibil în cel mai sensibil punct și să-și dorească să fie eliberat de acest chin nemilos.

Elyes gemea satisfăcut, mirosul lui Pat atât de dulce, o aromă slabă care persista în aer, ademenitoare. Se abținu cât putu de mult să nu se înfigă în figura subțire din fața lui. Figura înaltă se mișcă, luând locul lui Pat pe birou, trăgând corpul mai mic în poala sa pentru a se putea mișca mai ușor și mai abil , făcându-l pe Pat atât de dezorientat încât nu se mai putea răzgândi. Mâna care se mișca cu un ritm palpitant îl făcea pe Pat să nu se mai poată amăgi că nu tânjește după asta, după chinul care îl făcea să-și dorească tot mai mult.

Pat își reținu gemetele, respirația fiindu-i îngreunată de tensiunea din abdomen. Își mușca buza cu putere, clătinând din cap, nefiind în apele lui. Elyes îi cuprinse fața mai mică cu palma, degetele alunecând în gura deschisă, gâfâind după aer în timp ce privea în ochii umezi, rugători, tachinând vârful limbii cu degetul lung până când Pat gemu și rămase fără suflare.

– Stai calm, băiatul meu bun, șopti el, conștient că cel mic se împotrivea la ceea ce făcea.

Elyes privea cu satisfacție tumultul asistentului provocat de mâinile lui făcându-l să se simtă mai triumfător și mai hotărât în ceea ce făcea. Mâna lui mângâie duritatea până când celălalt gemu incoerent, corpul lui Pat încordându-se și tremurând deopotrivă.

– Relaxează-te, nu te gândi la nimic altceva. Simte doar ce face mâna mea corpului tău acum…Ah…chiar acolo. Doar fii conștient de ceea ce fac, spuse el.

– Nu face asta, Elyes.

Pat nu putu decât să geamă încet în acest moment vulnerabil și slab când Elyes apăsă mai tare. Oricât de hotărât ar fi fost să reziste, el ar fi cedat întotdeauna dorințelor profunde.

– Băiatul meu cel bun.

Elyes acceleră ritmul, ciugulind gâtul parfumat și mușcând destul de tare pentru a lăsa urme de culoarea trandafirului în fiecare amprentă. Șoldurile i se mișcau emfatic, apăsând șoldurile goale ale celuilalt pentru a se freca de el, chiar dacă propriii pantaloni îi stăteau în cale.

– Ahh, Elyes.

– Se simte bine, nu-i așa?

Elyes gemu ca răspuns, cu vocea răgușită de căldură, simțindu-se la fel de excitat. Cu cât Pat îi răspundea maim ult cu un corp încordat și alert, cu atât pe Elyes îl durea mai tare în sinea lui. Totuși, trebuia să lase deoparte propria satisfacție pentru moment. Tot ce își dorea era ca Pat să rămână cu el.

Figura puternică mângâie miezul celui din brațele sale în mod repetat până când corpul lui Pat se încordă, tremurând, o mână apucând strâns brațul puternic al lui Elyes înainte ca senzația să se spargă în fragmente ,de plăcere intensă.

– Oh, da, zâmbi el cu cruzime.

– Asta este, Pat. Foarte captivant.

Elyes, stând în spatele lui Pat, cronometră perfect mișcările celuilalt. În timp ce Pat își găsea satisfacția, arăta ca o mică zeitate strălucind slab, frumoasă și perfectă. Bărbatul îl privea pe celălalt cu fascinație. Îi sărută tâmpla ușor, ca un gest de mângâiere, cealaltă mână mângâindu-i maxilarul neted cu o indulgență iubitoare. Își retrase mâna cu reticență, regretând că totul trebuia să se termine.

Își dorea să o facă din nou și din nou, gemetele și fața înroșită și contorsionată a lui Pat oferindu-i o plăcere atât de mare încât nu putea să se uite în altă parte.

Pat tremura, după ce se lăsase dus de val și fusese transformat de celălalt într-o jucărie provocatoare și distractivă.

Ce făcuse el…

Ochii lui Pat se goliră, uitându-se la Elyes, care își sprijini propriul corp. Bărbatul scoase un șervețel pentru a șterge încet urmele de plăcere ale asistentului său, apoi îl aruncă în coșul de gunoi de sub birou înainte de a-și folosi buzele și limba pentru a-și linge propriile degete.

Ochii pâlpâitori ai lui Pat se închiseră.

Inima lui Pat se frânse, simțind că el fusese strivit de ziduri invizibile. Fusese o greșeală care se întâmplase din nou, chiar dacă se hotărâse să nu o lase să se întâmple a doua oară. Elyes probabil că nu-și dădea seama cât de mult rănise sufletul lui Pat ceea ce făcuse astăzi. Era un prejudiciu care ar putea să nu fie vizibile cu ochiul liber, dar inima lui fusese distrusă. Era deja clar câtă valoare avea pentru Elyes.

Acțiunile lui Elyes erau echivalente cu o insultă, tratându-l pe Pat ca și cum nu ar fi fost diferit de niciunul dintre lingăii săi din trecut.

Elyes găsea plăcere în folosirea sexului ca terapie pentru singurătate, dar pentru Pat era diferit. Sexul era împletit cu dragostea; fără dragoste, el nu s-ar fi angajat în asta.

S-ar fi degradat pe sine prin promiscuitate.

Dar, din nou, Pat nu putea da vina doar pe Elyes. Dacă ar fi rezistat cu mai multă fermitate, Elyes nu ar fi îndrăznit să procedeze așa, dar Pat însuși era cel slab, așa că pe cine putea da vina?

Pat se mișcă, ridicându-și cămașa și pantalonii pentru a-și acoperi corpul.

– Pat… strigă Elyes.

Vocea lui era încă răgușită de pasiune, indicând în mod clar satisfacția lui pentru ceea ce tocmai se întâmplase.

Pat se îndepărtă încet de el, cu mâinile tremurându-i în timp ce își închidea fermoarul și pantalonii. Îi luă câteva minute să se îmbrace. Mâinile lui tremurânde îi neteziră apoi părul la locul lui înainte de a-l privi pe Elyes cu o expresie rece, vorbind ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

– Ai o întâlnire la ora zece.

Pat se uită la ceasul său de mână și continuă:

– Acum e timpul, șefu.

Bărbatul schiță un zâmbet slab și plecă în tăcere.