O serie de sunete puternice și surprinzătoare răsunară, urmate de împrăștierea unui nor de praf. După zgomotul asurzitor, lăsând în urmă sunete amenințătoare, Dane rămase nemișcat, îngenunchiat în același loc. Grayson era la fel. Doar ochii lui, plini de dorință, clipau nebunește.

Trecusera doar câteva clipe, dar după ce păru o eternitate, Dane izbucni brusc într-un râs. Buzele i se curbară într-un zâmbet strâmb, ca și cum ar fi ironizat situația, iar Grayson înlemni. Când a simțit o senzație amenințătoare în aer, brusc, Dane l-a atins pe Grayson pe obraz cu degetul mijlociu, aproape jucăuș, strângând ochii în timp ce îl privea pe Grayson.

– Ce drăguț din partea ta să spui asta.

Cu acel ton vesel, Grayson nu a avut de ales decât să admită că Dane nu îi luase mărturisirea în serios. Chiar dacă vorbise din inimă, chiar și acum, inima îi bătea nebunește, fără niciun pic de falsitate în sentimentele sale.

– Dane.

– Ah.

Când numele lui era rostit urgent, Dane a scos brusc un strigăt, ca și cum tocmai i-ar fi venit ceva în minte. Grayson ezită, iar Dane se uită la el, încruntându-și sprâncenele, ca și cum ar fi căutat ceva.

– Îl cunoști cumva pe un bărbat pe nume Larien?

Grayson nu răspunse imediat. Se uită la Dane cu o expresie confuză, înainte de a vorbi în cele din urmă.

– Ah.

Un singur cuvânt, o simplă exclamație, era suficient pentru ca Dane să ridice sprâncenele cu neîncredere. Grayson și-a îndreptat încet privirea în altă parte, dar știa foarte bine că această conversație nu se va termina aici.

– Grayson Miller.

Dane îi strigă numele cu un ton care îl străbătu. Simplul gest de a-i spune numele, cu voce joasă, deveni mult mai amenințător decât o sută de cuvinte de avertisment din partea bărbatului care tocmai își mărturisise dragostea. Grayson, care evitase cu încăpățânare contactul vizual, în cele din urmă, ca și cum s-ar fi hotărât, își întoarse privirea spre Dane. Curând după aceea, forță un zâmbet, zâmbetul larg obișnuit.

– Am cunoscut-o pe sora ta mai mică. Cum crezi că se simte? E bine?

Înainte ca cineva să apuce să spună ceva, Dane ridică pumnul încleștat, ca și cum ar fi vrut să-l bată măr. După ce văzu expresia de pe fața lui Grayson când privirea acestuia se îndreptă spre pumn, Dane vorbi.

– Spune-mi totul. Ce se întâmplă?

Cu o voce severă, ca și cum l-ar fi avertizat să nu mintă nici măcar puțin, Grayson s-a scărpinat pe obraz și apoi a suspinat.

– Tocmai am făcut niște cercetări despre trecutul acelei femei.

– Femeia aceea?

Dane se încruntă, iar Grayson răspunse scurt.

– Sabrina Woods.

– Ah!

Dane oftă neîncrezător. Grayson protestă imediat.

– Nu se poate să fie însărcinată cu copilul tău. Eram doar îngrijorat că ai putea fi păcălit de vreun escroc.

Lui Dane nu-i venea să creadă ce auzea, dar a decis să-și țină gura și să aștepte să continue. Grayson, cu o expresie nemulțumită, a continuat.

– Când am făcut niște cercetări, am aflat că Larien era printre persoanele cu care ea avusese relații recent…

– Ai contactat-o pe sora mea și i-ai spus despre spital? În ziua în care trebuia să merg cu Sabrina?

Dane îl întrerupse, iar Grayson se strâmbă și întoarse capul. “Tipul ăsta… îi spun că e frumos și asta primesc în schimb.” Dane strânse din nou pumnul, dar nu se putu hotărî să-l lovească. La urma urmei, tipul ăsta îi salvase viața lui Darling.

Și poate…

Suspiciunea că şi Grayson Miller ar fi putut fi abuzat încă îi rămânea în inimă. Era oare posibil ca și ceilalți frați să fi crescut în același mediu?

– Larien este pe lista celor mai căutați, dar se pare că încă mai ține legătura.

Mormăind pentru sine, gândindu-se că poate exista o legătură între frații care împărtășeau aceeași durere, Grayson își întoarse privirea spre Dane.

– Nu, deloc.

Dane ezită și îl privi. De parcă l-ar fi întrebat cum a reușit.

– Știi, toți membrii familiei noastre au dispozitive de urmărire implantate.

Grayson a subliniat firesc acest fapt uitat. Ah, își dădu seama brusc Dane, iar Grayson continuă.

– Este ușor să aflu unde se află Larien. Am rugat echipa de la secretariat să transmită un mesaj. Există o întreagă echipă dedicată acestor mici sarcini…

Deci, chiar dacă era căutată la nivel național, o puteau captura imediat? Dane se gândi puțin la asta, apoi se răzgândi. Niciunul nu și-ar denunța familia.

Văzând că nu mai avea cuvinte, Grayson zâmbi brusc. Când Dane făcu un pas înapoi cu precauție, el vorbi firesc:

– Larien este lacomă, așa că odată ce țintește pe cineva, nu-l mai lasă să scape. Mai ales dacă este cineva care este însărcinat.

– Ah!

Dane a suspinat involuntar. Totul devenise atât de complicat. Întâlnise deja doi Alfa supremi în viața sa, ceva ce majoritatea oamenilor nu ar întâlni niciodată, și toți erau Miller. Acum, dacă îi includea și pe cei pe care îi cunoștea indirect, erau trei. Cum de apăruseră atât de mulți Miller în jurul lui?

Își frecă fața cu o mână, apoi privi în depărtare înainte de a-și alunga gândul. Curând după aceea, se ridică în picioare și se uită în jos la Grayson.

– Dacă se mai întâmplă ceva de genul ăsta, spune-mi mai întâi. Nu mai complota pe la spatele meu.

Îl arătă pe Grayson cu degetul arătător, ca pe un avertisment, iar Grayson se ridică în picioare, privindu-l cu sprâncenele încruntate.

– Încercam doar să ajut.

– Sincer, era cineva fericit vreodată când ai încercat să-l ajuți?

– Desigur. Toată lumea era încântată.

– Imposibil. Nu ți-am spus să nu minți?

Tonul lui Dane era ferm. Cu o expresie plină de nemulțumire, Grayson tăcu. Tipul ăsta, dacă se relaxa vreodată, mințea. Dane inspiră adânc și expiră, dându-i în cele din urmă un ultim avertisment.

– Fă doar ce spun eu. Nu te duce să ajuți oamenii pe cont propriu, ai înțeles?

Așteptă un răspuns, dar Grayson rămase încăpățânat cu gura închisă. Nu era nevoie să mai piardă timpul, așa că Dane se întoarse și începu să se îndepărteze. După doar câțiva pași, Grayson îl strigă din spate.

– Ți-am spus că îmi place de tine. De ce nu-mi răspunzi?

Cu o voce plină de nemulțumire, Dane întoarse capul și privi spre cer, oftând din nou.

– Frumosule.

Dane se întoarse și îi aruncă lui Grayson o privire disprețuitoare.

– Crezi că sunt prima persoană căreia i-ai mărturisit vreodată sentimentele tale?

Văzând expresia dispărând de pe fața lui Grayson, Dane nu se putu abține să nu zâmbească ironic.

– Te-a cerut cineva vreodată în căsătorie?

De data asta, Grayson a rămas din nou tăcut. Pentru o clipă, Dane a simțit o undă de simpatie pentru el. Era o emoție ridicolă și, pentru o clipă, a simțit milă și compasiune, deși nu putea nega acest lucru. În momente ca astea, era periculos să simți simpatie. Dacă nu era dispus să o accepte, era mai bine să o respingă cu asprime, așa cum făcuse întotdeauna.

Darling.

Niciuna dintre persoanele care îi mărturisiseră dragostea nu își riscase viața pentru pisica lui sărmană. De aceea, în acest caz, Dane nu putea să nu simtă slăbiciune faţă de Grayson.

După un scurt moment de contemplare, el scoase un suspin scurt și își frecă fruntea. Grayson, observând în tăcere tulburarea lui emoțională, rămase nemișcat. Deși nu putea ști exact ce se petrecea în inima lui Dane, Grayson putea înțelege cu mintea lui. El își folosise toate cunoștințele pentru a analiza fiecare mișcare a lui Dane.

În cele din urmă, Dane părea să se fi hotărât asupra cuvintelor sale și deschise gura.

– Miller, nu intenționez să mă întâlnesc cu nimeni, inclusiv cu tine. Așa că, doar pentru că mi-ai mărturisit sentimentele tale, nimic nu se va schimba. Îți sunt recunoscător pentru ce ai făcut pentru Darling, dar asta e tot. Nu te aștepta la mai mult.

Dane a spus-o foarte rece, dar totuși a încercat să fie cât se poate de atent pentru a nu-l răni. Această situație era incredibil de specială pentru Dane. Nu era niciodată atât de atent cu cineva care îi mărturisise dragostea.

Dar Grayson Miller era diferit.

– Ce părere ai să ne întâlnim timp de trei luni, de probă?