– Dane! Te simţi bine? Ce s-a întâmplat?

– Aah!

Auzind vocea lui Joshua, Dane oftă adânc. După ce aruncă parașuta inutilă, mersese ore întregi pe drumul pustiu de pietriș și ajunsese la vilă. De îndată ce intrase, începu să scotocească prin casă. Spre surprinderea lui, găsi un telefon. Văzând că avea și acces la internet și chiar și un computer, rămase atât de uimit, încât îi consumă energia care îi mai rămăsese.

Oricum, primul lucru de făcut era clar. A format numărul lui Joshua și, după o serie lungă de bipuri, a auzit vocea acestuia. La început, Joshua părea să fie precaut în privința numărului necunoscut, dar, odată ce a auzit vocea lui Dane, atitudinea lui s-a schimbat imediat.

– A avut loc un accident. Îmi pare rău, mi-am lăsat garda jos.

Joshua și-a cerut scuze cu un ton epuizat, apoi a adăugat:

– Nu-i nimic. Ar fi trebuit să fiu mai precaut cu Grayson, mai ales că nu e cineva de subestimat… Oricum, totul e bine atâta timp cât ești în siguranță. Vin să te iau în curând.

– Unde ești?

– Nu contează, nu trebuie să-mi spui. Știu deja.

Înainte ca Dane să apuce să termine propoziția, Joshua îi răspunse.

– Știi? a întrebat Dane, nedumerit, iar Joshua răspunse repede.

– Da. Grayson e acolo, nu-i așa?

– Și? a întrebat Dane din nou, iar după o ușoară tuse, Joshua mărturisi.

– Există un dispozitiv de urmărire în trupurile membrilor familiei Miller.

Dane rămase surprins și tăcu, neînțelegând prea bine. Joshua continuă să vorbească.

– Deci, dacă se întâmplă ceva, cum ar fi acum, când am pierdut contactul, ei pot localiza persoana folosind dispozitivul de urmărire. Este conectat la sateliți, așa că, dacă ești sub apă, ei te pot găsi.

– Ha!

Dane s-a gândit în sinea lui că oamenii bogați chiar fac totul. Dar, oricum, situația nu era prea rea pentru el. A suspinat adânc și apoi a schimbat subiectul, întrebând:

– Am înțeles. Cât timp mai ai până ajungi?

– Deja mă pregăteam. Dar se face târziu, așa că nu pot pleca acum. Mai așteaptă o zi, voi pleca dimineață la prima oră.

– Bine.

Dane nu era încântat să petreacă noaptea cu Grayson Miller, dar nu avea de ales. După ce au schimbat câteva cuvinte, a încheiat convorbirea.

Când ieși, sufrageria era goală. În timp ce stătea singur în liniște, un sentiment brusc de disconfort îl cuprinse. Începu imediat să caute prin casă ceva de mâncare.

În interiorul vilei, totul era așa cum descrisese Grayson – surprinzător de plăcut. Părea bine întreținută, aproape fără praf. Dacă condițiile erau potrivite, nu era rău să petreacă o vacanță liniștită aici, gândi el.

Adică, dacă condițiile erau potrivite.

Când Dane deschise frigiderul, iluzia lui se spulberă. Înăuntru era doar o singură pâine, iar data expirării era greu de estimat. O scoase și o examină pentru o clipă înainte de a deschide ambalajul și de a o mirosi, dar nu era nimic remarcabil la ea.

În timp ce o privea cu suspiciune, simți că cineva se apropie din spate. Grayson, după ce terminase dușul, se îndrepta spre el în halat de baie, frecându-și părul ud cu un prosop.

– Ce s-a întâmplat?

Grayson se opri, ca și cum ar fi simțit ceva suspect în privirea lui Dane. Dane îl privi în tăcere, apoi ridică pâinea. Grayson privi între pâine și fața lui Dane, ca și cum ar fi întrebat ce se întâmplă.

– Mănâncă.

– Ce e asta?

Grayson părea încă nedumerit, cu ochii plini de suspiciune. Dane răspunse cu tonul său direct firesc.

– E pâine.

– Atunci de ce îmi spui să o mănânc?

Grayson încă era suspicios. Dane se gândi că poate era din cauză că şi Grayson, care înșela atât de des pe alții, probabil credea că și alții vor încerca să-l înșele în același fel.

“Ei bine, ar fi trebuit să trăiască fiind mai sincer”, gândi Dane.

– Pare în regulă, dar cine știe ce e înăuntru. Așa că, încearcă tu.

Grayson îl privi uimit, apoi îl măsură din cap până în picioare.

– Ți se pare că arăt ca un cobai?

Dane nu s-a lăsat impresionat de remarca ironică a lui Grayson.

– Nu o să mori din cauza asta. Haide, mănâncă.

– Ha!

Grayson își frecă fruntea cu o mână, privind în altă parte, exasperat. Părea gata să se certe, dar se opri când îl văzu pe Dane întinzându-i pâinea. Un sentiment de inutilitate păru să-l cuprindă. Ce rost era în toate astea?

Grayson îl privi în tăcere pe Dane, îi smulse pâinea din mână și luă o mușcătură mare, mestecând zgomotos. După ce devoră jumătate dintr-o singură dată, Grayson îi înmână în tăcere lui Dane restul pâinii. Abia atunci Dane o duse la gură.

“…“

Când a luat o mușcătură, a încruntat ușor sprâncenele la gustul pâinii, iar Grayson a ridicat din umeri.

– Nu am spus că e bună.

 

Dane i-a aruncat o privire furioasă și a terminat cu greu restul de pâine, strâmbându-se tot timpul.

Cum s-a ajuns la asta?

Întrebarea îi veni târziu în minte, dar știa deja răspunsul. Se lăsase păcălit de jocul acelui tip. De şmecheria banală a acelui tip.

Când se uită la fața fără rușine a lui Grayson, furia îi izbucni din nou.

Meriți asta.

Deodată, îi veni în minte cuvintele lui Joshua. Probabil că în ele se ascundea convingerea că Dane nu va cădea în plasa trucurilor lui Grayson. Își îndreptă ura de sine către adevăratul vinovat.

– Nu știam că ești atât de bun la a mima durerea. Dacă cineva ar trebui să fie actor, acela nu e Chase Miller, ci tu.

Incapabil să-și stăpânească furia, Dane rânji. Ca de obicei, Grayson avea un zâmbet relaxat pe față.

– Am auzit că sunt bun la actorie, dar nu-mi pot schimba expresia feței. Am avut doar puțin ajutor.

– Ajutor?

Dane se încruntă și întrebă, iar Grayson răspunse prompt.

– Am luat o pastilă specială. Una care funcționează doar la oameni ca mine.

Dane clipi, înainte de a întreba sceptic.

– Vrei să-mi spui că ai luat o pastilă care îți agravează starea în mod intenționat?

– Da. Când iau pastila aia, simt că o să mor pentru vreo 10 minute. Dar efectul durează doar 10 minute.

Grayson a râs din nou cu voce tare. Dane, nedumerit de acest lucru, l-a privit fix.

Alfa supremi nu răspund de obicei la medicamente sau alcool. Pentru a obține vreun efect, ar avea nevoie de o doză masivă, ceea ce determină ca acest lucru să fie aproape inutil. Dacă provoacă o reacție la ele, ce efect ar avea asupra oamenilor obișnuiți?

Nu ar fi atât de simplu.

– Tu ai astfel de pastile la tine?

– Doar pentru situații ca asta. Dacă le iau, mă voi simți bine în aproximativ 10 minute.

Grayson zâmbi din nou, rânjind răutăcios. O situație ca asta, probabil se referea la răpire.

– Știi de ce unii Alfa supremi călătoresc întotdeauna cu gărzi de corp? Știi câte organizații criminale se specializează în a-i vâna?

Dane își aminti cuvintele lui Wilkins. Oare să poarte pastilele acelea pentru situații ca asta? Poate pentru a-și determina dușmanii să lase garda jos…

De fapt, Dane căzuse în plasă, așa că nu putea spune nimic. Pastila aceea era destul de eficientă. Mormăind o înjurătură în gând, Dane avu brusc o idee.

– De aceea știi cum să desfaci cătușele? a întrebat Dane încruntându-se, iar Grayson zâmbi.

– Am învățat multe pentru situații de urgență ca asta.

Dane a meditat o clipă la cuvintele lui, apoi a întrebat cu o privire suspicioasă.

– De asta te pricepi să mânuiești bastonul?

– Da. Tata m-a învățat.

Grayson înclină capul curios.

– De unde ai știut? Ți-a spus Bailey?

– Poftim?!

Dane, simțindu-se incomod, ca și cum ar fi auzit ceva ce nu trebuia, se opri și schimbă rapid subiectul.

– Ashley Miller te-a lovit vreodată?

– Tata? Să mă lovească?

Grayson s-a prefăcut surprins, făcând o expresie exagerată. Deodată, Dane și-a dat seama de sursa disconfortului ciudat pe care îl simțise din partea lui Grayson. Expresiile sale emoționale erau uneori exagerate.

Era ca și cum imita ceea ce învățase.

– Tata nu ne lovește niciodată. M-a strâns de gât o dată, când eram foarte mic, dar era doar o singură dată.

Dane se uită în tăcere la fața calmă a lui Grayson.

– Vorbești serios?

Grayson zâmbi larg, apoi zâmbi şi mai mult.

– Nu.

– Nenorocitul naibii!

Dane îl înjură. Era patetic că aproape se lăsase păcălit din nou. După ce era păcălit o dată, se afla din nou în aceeași situație.

Fără să mai spună nimic, se întoarse și se îndreptă direct spre dormitor. În clipa în care se întinse pe pat, oboseala îl copleși. Ziua lungă se terminase în sfârșit. Expiră adânc și adormi, sperând că nu se va mai întâmpla nimic.

Apoi, în acea noapte, s-a întâmplat ceva neașteptat.