El tresări surprins, dar în curând zâmbi larg, însă Dane își întoarse pur și simplu privirea. Bărbatul lăsă umerii să-i cadă, părând dezamăgit, dar Dane nu-i răspunse la privire.

– Azi nu e o zi bună.

Dacă ar fi existat o parteneră pe gustul lui, ar fi putut să o ia cu el, dar dacă era exact opusul, nu era nevoie să-i acorde nici măcar atenție. Respingerea celor trei femei perfecte de mai devreme era o acțiune neplăcută pentru el. Când venea vorba de femei, avea anumite criterii. Mai exact, nu se angaja în astfel de activități în locuri dezgustătoare, cum ar fi toaletele. Desigur, dacă nu avea timp suficient să se ducă acasă și să se odihnească, uneori rezolva lucrurile într-o baie, dar problema era că acele femei erau doamne. Nu voia și nici nu trebuia să ducă trei femei într-o baie murdară pentru a face astfel de lucruri.

Așadar, singura opțiune rămasă era să găsească un bărbat potrivit alături de care să se descarce și să se întoarcă acasă, unde îl aștepta Darling.

În timp ce se gândea la asta, se uită din nou în jur.

Atunci, în mod neașteptat, privirea lui Grayson Miller a întâlnit-o pe a lui. Grayson, care stătea la bar la o oarecare distanță de Dane, era ținut în mod deliberat la distanță de Dane, care îl evita. Nici Grayson nu era deosebit de interesat să se apropie de el. Acest lucru a dus la o distanță adecvată între ei… dar problema era că şi Grayson nu s-a oprit aici. S-a apropiat, ținând o sticlă de bere, și i-a vorbit lui Dane.

– Salut!

Era un salut simplu, dar Dane nu a răspuns, ci doar a băut berea. Limbajul trupului său indica clar că nu voia să intre în discuție. Așa cum era de așteptat, Grayson l-a ignorat complet.

– Ce cauți? Aș prefera să nu fie o persoană.

– Un partener potrivit.

Dane a răspuns fără ezitare. Imediat după aceea, și-a îndreptat privirea în altă parte.

– Nu pe tine.

– Ha, ha, ha!

Grayson izbucni brusc în râs. Ce naiba era cu nebunul ăsta? Dane își încruntă sprâncenele în timp ce îl privea, înainte de a-și îndrepta în cele din urmă privirea în altă parte. În ciuda semnalelor repetate că nu voia să se implice, se părea că şi Grayson nu înțelegea mesajul.

– Dane, vreau să te întreb ceva.

Dane nu răspunse, dar Grayson continuă să vorbească fără pauză.

– Chiar este necesar să schimbi partenerii atât de des? Nu ești cineva care are nevoie să controleze feromoni, nu-i așa?

“…”

– Da?

“…”

– Da?

“…”

– Da?

“…”

– Da?

“…”

– La naiba!

Grayson nu dădea semne că ar vrea să renunțe, așa că Dane a înjurat.

– O fac doar pentru că vreau, pentru că îmi place sexul! E suficient? Acum pleacă, nu mă mai tulbura!

– Uau!

La strigătul aspru al lui Dane, Grayson ridică ambele mâini în semn de apărare, dar nu din frică sau ruşine. Era pur și simplu rezultatul faptului că învățase cum să gestioneze astfel de situații.

Când Grayson zâmbi din nou, Dane întoarse capul dezgustat. Grayson, care chicotise scurt, se uită la Dane care-și bea berea, apoi se aplecă ușor. Îi șopti atât de aproape, încât respirațiile lor aproape se atinseră.

– Ești un Omega?

Muzica tare continua să cânte, iar vocile oamenilor din bar erau atât de copleșitoare, încât nu se auzeau decât dacă cineva striga. Cu toate astea, Grayson era sigur că Dane îl auzise clar.

Încet, Dane își întoarse privirea. Grayson zâmbea în timp ce îl privea pe Dane cu o expresie indiferentă. Apoi…

Se auzi un sunet puternic, iar Grayson simți o durere surdă în cap.

Of!

Ceva lipicios îi curgea din tâmplă. În mod inconștient, a atins-o și s-a uitat în jos, văzând că palma îi era îmbibată cu un lichid roșu. În fața lui, Dane, ținând sticla de bere spartă, îl privea cu o expresie feroce. Abia atunci Grayson și-a dat seama că Dane îi spărsese sticla de bere în cap.

– Ah…

Un suspin ridicol îi scăpă lui Grayson.

– Nenorocitul naibii…

– Vorbești despre altcineva, aşa e? Tu ești nenorocitul cel mai mare.

Imediat, Dane l-a lovit cu pumnul, iar Grayson a ripostat. În haosul bătăii bruște, oamenii au țipat și s-au împrăștiat în toate direcțiile.

– Dane!

– Dane, Dumnezeule! Ce naiba faci?

Colegii lui, care erau cu el, au strigat din toate direcțiile și s-au grăbit să oprească bătaia. Au reușit să-i despartă înainte să se bată până la sânge.

─ ▪ ─

Sunetul cunoscut al soneriei l-a determinat pe Joshua să ia telefonul și să verifice cine îl sună.

“Dane? Ce s-a întâmplat?”

Nu trecuse mult timp de când vorbiseră ultima oară. Mai mult, având în vedere rezultatul neplăcut al conversației lor anterioare, nu se aștepta să mai audă de el atât de curând. Dane nu era genul care să sune des. Înclinând capul în semn de confuzie, apăsă butonul de apel.

– Dane, bună. Ce mai faci? Ce s-a întâmplat?

– Cât timp? a întrebat imediat Dane, fără niciun salut. La întrebarea neașteptată, Joshua ezită, iar Dane repetă aceeași întrebare.

– Cât timp ai de gând să-l ții pe tipul ăla? Sper că mult timp.

– Care tip? O, te referi la fratele lui Chase? Nu ai spus că nu o vei face?

Joshua întrebă, confuz, iar Dane continuă repede.

– M-am hotărât să o fac. Deci, spune-mi, cât timp ai de gând să-l ții?

– Păi…

Joshua a luat o pauză pentru a-și aduna gândurile înainte de a răspunde.

– Poate… trei zile?

Joshua se gândise la cel mult o zi, sau, dacă era mai puțin, la jumătate de zi, pentru că era suficient timp pentru Chase să-l certe bine pe Grayson. Dar Dane nu părea satisfăcut.

– E prea scurt… Ce părere ai de o lună?

– O lună?

Joshua s-a speriat și a ridicat vocea fără să-și dea seama. Totuși, Dane nu s-a oprit aici și a întrebat din nou.

– Nu, o lună e prea puțin. Cel puțin șase luni ar fi mai bine. Ce părere ai de 11 luni și 29 de zile? N-ar fi rău, aşa e?

– Stai, Dane. Stai o clipă!

Joshua îl întrerupse, cu voce agitată. După un scurt suspin, Joshua vorbi cu atenție.

– Sunt puțin confuz… Îmi ceri să-l răpesc și să-l rețin pe Grayson Miller? Pentru aproape un an?

Desigur, asta era imposibil. Dane, după ce a acceptat realitatea, s-a domolit puţin.

– Ei bine, dacă tot facem asta, mai bine îl închidem. Cât timp crezi că ar fi bine?

– Ah!

În cele din urmă, Joshua părea să înțeleagă puțin, iar tonul lui reveni la normal.

– Nu, nu e cazul. Avem nevoie doar de jumătate de zi sau cel mult o zi.

– Hmm…

Dane scoase un sunet de nemulțumire. Se părea că Joshua era prea timid pentru gustul lui.

“Sau poate că am exagerat.”

– Dane, Dane?

Joshua îl strigă de cealaltă parte. Dane ieși din gândurile sale și răspunse ca de obicei.

– Da, ce este?

– Mă întrebam doar de ce te-ai răzgândit brusc, a continuat Joshua.

– Nu ai spus acum o săptămână că nu vrei să faci asta? Ce s-a întâmplat între timp? Darling e bolnavă sau ceva de genul ăsta?

– Nu, nimic de genul ăsta. Darling e bine.

Întrebarea lui Joshua era de înțeles. Dane l-a liniștit imediat în privința stării lui Darling și apoi a adăugat, frecându-și fruntea.

– M-am răzgândit. Când o să o facem?

– Te-ai întâlnit cu tipul ăla?

Joshua l-a luat prin surprindere. Luat prin surprindere, Dane a ezitat o clipă, iar Joshua râdea, de parcă l-ar fi citit în gânduri.

– Exact cum mă gândeam. Asta înseamnă că şi Grayson lucrează la stația ta de pompieri, aşa e? Cum merge munca?

Probabil că știa deja răspunsul. Faptul că Dane se răzgândise atât de repede și acum coopera atât de activ însemna că între timp se întâmplaseră niște evenimente importante. Așa cum era de așteptat, Dane a ezitat o clipă, a suspinat adânc, apoi a expirat.

– Dacă aș putea să nu-l mai văd, mi-aș vinde sufletul diavolului.

– Nu merită să faci asta, Dane.

Joshua îi oferi alinare cu grijă. Deși era nefericit pentru Dane, era totuși o bună oportunitate pentru el.

– Ce vei face acum? Trebuie să ai un plan, aşa e?

La întrebarea lui Dane, Joshua a răspuns cu încredere.

– Tot ce trebuie să faci este să-l duci în locul pe care ţi-l voi arăta.

– Și apoi îl împuști în cap, aşa e?

Dane a vorbit cu satisfacție. Din păcate, Joshua nu putea îndeplini această cerere.

– Nu, nu. Nu se poate. Nu pot deveni un criminal.

– Răpirea este o infracțiune.

Dane i-a atras atenția, iar Joshua și-a schimbat imediat tonul.

– O, asta nu e răpire, Dane. Îl ducem acolo doar pentru o scurtă discuție.

Dane se încruntă la telefon înainte de a-l readuce la ureche. Vocea calmă a lui Joshua continua la celălalt capăt al firului.

– O să vorbim doar cu pumnii, nu cu cuvinte. Uneori o să folosim chiar și picioarele.

– Sună bine.

Dane a răspuns imediat.

– Contează pe mine pentru conversația asta.

A rostit cuvintele printre dinți.

– Vreau să avem o conversație lungă și profundă.

Joshua a promis și, după ce a discutat pe scurt planul, a încheiat convorbirea.