Între timp, casa continua să se prăbușească. Chiar când credea că nu mai este timp, pompierii au așezat o scară în locul în care se afla Dane.

Dane a predat mai întâi câinele. Când un alt pompier a primit câinele de jos, el a coborât în sfârșit treaptă cu treaptă. Și în momentul în care a pus piciorul pe pământ, clădirea s-a prăbușit complet. În același timp, pompierii s-au repezit la el cu strigăte.

– Dane, Dane!

– Știi cât de îngrijorat eram, ticălosule? Hei!

– Știam că poți să o faci, știam că poți!

– Charlie, Charlie!… Ooo!

– Haide, Dane. Odihnește-te acum. Noi ne ocupăm de restul.

– Cineva să-i dea lui Dane oxigen, repede!

Imaginea colegilor săi care îi băteau pe umăr, îl îmbrățișau și își exprimau îngrijorarea și ușurarea îi trecu prin fața ochilor lui Dane. Unii îl țineau strâns de braț, alții îl băteau tare pe spate și repetau:

– Te simţi bine?

Fețele lor erau o amestecătură de ușurare, entuziasm și tensiune care încă nu se potolise.

Dar, chiar și în mijlocul atenției și agitației, Dane a spus doar atât:

– Are cineva apă?

Cu o expresie destul de obosită, și-a dat la o parte părul roșu dezordonat, iar toți s-au grăbit să-i dea o sticlă cu apă.

După ce a inhalat oxigen proaspăt și și-a refăcut nivelul de hidratare, Dane și-a revenit în sfârșit. Între timp, focul aproape se stinsese, iar pompierii se plimbau acum pe acolo, ocupându-se de restul lucrărilor.

Atunci s-au întâlnit privirile lor. Când Dane și-a întors capul, ochii lui s-au întâlnit cu ai lui Grayson. După ce l-a privit fix pentru o clipă, Dane a golit complet sticla de apă, a pus-o jos și a vorbit primul.

– Poftim? Vrei să spui ceva?

Întrebarea lui nu părea provocatoare. Mai degrabă, supărarea lui era probabil sinceră. Cu doar un moment în urmă, el se afla între viață și moarte.

Grayson, care îl privea pe Dane fără să spună nimic, zâmbi. “E momentul potrivit să râdă?” se întrebă Dane brusc, dar nu se gândi prea mult la asta. Așteptă în tăcere un răspuns, dar Grayson vorbi:

– Nu o să-mi spui că nu sunt potrivit pentru această slujbă sau că ar trebui să încerc altceva?

Grayson auzise asta cu doar o clipă în urmă. Desigur, nu era prima dată când auzea astfel de critici și mustrări. “Ești un tip care se comportă de parcă nu ar fi pe măsura celorlalți, nu ești menit să fii aici, nu ești potrivit pentru această muncă și așa mai departe.” Mai e încă un lucru.

“Este ridicol ca cineva ca tine să fie pompier care lucrează cu simțul datoriei.”

Grayson a așteptat, gândindu-se că acest tip va spune același lucru. Acum era momentul să asculte mustrarea pretențioasă.

– De ce eu?

Grayson se opri la cuvintele indiferente. Dane îi vorbi cu o expresie obosită lui Grayson, care îl privea fără să se miște.

– E viața ta. Depinde de tine cum o trăiești.

După ce a spus asta, Dane a găsit o sticlă de apă nouă, a deschis capacul și a înghițit apa. Grayson s-a uitat la el cu ochi surprinși.

“Ce se întâmplă cu tipul ăsta?”

Când era descoperit pentru prima dată ornitorincul, se spune că nimeni în lume nu credea în existența lui. Acum, Grayson trăia sentimentele primei persoane care a descoperit ornitorincul. Ce a gândit acel om când a văzut pentru prima dată acea fiară ridicolă? Probabil că era la fel ca mine în acest moment.

“Ce naiba e tipul ăla?”

Grayson îl privi pe Dane cu o expresie confuză. Cu toate astea, nu mai părea să-i pese de ceilalți, ci doar înghițea apă, cu o expresie obosită, așezat pe trotuarul din fața casei în care luminile nu erau aprinse.

─ ▪ ─

Naomi Parker, care a câștigat Oscarul pentru cea mai bună actriță, memora scenariul unui nou film în vreme ce ținea în brațe cățelușul ei prețios. În timp ce își ducea un biscuit în gură și bea cafeaua proaspăt preparată, telefonul a sunat din senin. Era surprinsă de apelul târziu, a verificat numărul și apoi a zâmbit repede. Era un apel de la un alt actor apropiat ei încă de la debutul ei.

– Da, eu sunt. Ce mai faci? Desigur. De ce? Ce s-a întâmplat?

Naomi a răspuns fericită la apel, a dat din cap, spunând “da, da, da”, apoi era surprinsă.

– Poftim?!

S-a ridicat fără să-și dea seama, iar scenariul din poală i-a căzut pe podea, dar nu i-a păsat. Vestea pe care a auzit-o era șocantă. Spre deosebire de scenariu, Naomi a continuat să vorbească la telefon, ținând cățelușul în brațe.

– Grayson Miller a devenit pompier? Ce vrei să spui?

– Nici eu nu știu. Ce s-a întâmplat?

O voce nedumerită a continuat la celălalt capăt al firului.

– Am văzut din întâmplare, dar Grayson Miller purta uniformă de pompier. Am văzut din nou de câteva ori și sunt 99% sigură că e adevărat, dar te-am sunat totuși, pentru orice eventualitate. Tu ești apropiată de Grayson Miller?

– Foarte apropiată.

Naomi strânse din dinți și zâmbi.

– Atât de apropiată, încât vreau să particip la înmormântarea lui.

– Serios? Oricum… Verifică. Termenul de căutare este…

Fără să știe sentimentele profunde ale lui Naomi, prietena ei i-a spus cum să caute. Imediat ce a închis telefonul, Naomi a deschis ecranul YouTube și a căutat așa cum i s-a indicat. Videoclipul era despre un incendiu într-un anumit oraș. Mai multe case ardeau, iar mulți pompieri lucrau intens. Cu excepția unei singure persoane.

– O, Doamne! Nu se poate!

Naomi a strigat fără să-și dea seama și a găsit repede ecranul pentru a-l opri. Era atât de agitată, încât îi tremurau degetele, iar ea a derulat înapoi, a oprit și a redat din nou. Dar, indiferent de câte ori l-a vizionat, era la fel. Nu putea exista o altă față ca asta în lume, cu acest fizic.

Așa cum a spus prietena ei, persoana surprinsă de cameră era, fără îndoială, Grayson Miller. Un bărbat înalt, de peste 2 metri, cu o siluetă copleșitoare, creată de brațele și picioarele sale lungi. Și, mai presus de toate, ochii lui purpurii, care te uimeau.

“Doamne, un pompier? Tipul ăsta?”

Nu-i venea să creadă, chiar și după ce a văzut cu ochii ei. Grayson Miller și un pompier, putea exista o combinație mai nepotrivită? De aceea toată lumea era atât de surprinsă și a filmat momentul.

– O, Doamne! O, Doamne!

Ea s-a uitat la ecran exclamând. A ridicat capul și s-a uitat din nou la ecran, iar în cele din urmă și-a adunat gândurile, în timp ce își alunga surprinderea din inimă. Dacă acest bărbat face ceva atât de nepotriv, există un singur motiv.

Să-și găsească persoana destinată.

– Oamenii nu se schimbă.

Naomi era atât de șocată încât nu putea decât să râdă. Nenorocit dezgustător. L-a înjurat pe Grayson în mintea ei. Nu putea uita niciodată insultele pe care i le adresase.

Naomi l-a cunoscut pe Grayson când a semnat un contract cu prietenul lui, Keith. Keith Pittman era și el un mascul extrem de dominant, dar era singur la acea vreme și își schimba constant partenerele pentru a-și consuma feromonii. Atunci Naomi a semnat un nou contract cu el.

Din păcate, perioada nu a durat mult. Nu, dimpotrivă, perioada era mult mai lungă decât în cazul celorlalți parteneri, dar de fapt au făcut-o doar de câteva ori. După câteva întâlniri la început, Keith nu a mai căutat-o, iar întâlnirile au trecut fără niciun motiv. La suprafață, ea era partenera lui Keith, dar în realitate nu făcea prea multe.

Între timp, Naomi l-a cunoscut pe Grayson, prietenul lui Keith, și, desigur, sau făcut sex împreună. Ea se lăuda cu aventurile ei amoroase, așa că nu ezita să facă sex cu el dacă îi plăcea, și în acest sens, ea și Grayson se înțelegeau bine.

În plus, Grayson era un partener destul de bun. Știa să-i spună lucruri frumoase lui Naomi în mod adecvat și era isteț, așa că nu i-a rănit niciodată sentimentele. Deși nu era un partener serios, Naomi îl considera un om bun ca prieten, dar într-o zi, iluziile ei s-au spulberat.