– De data asta, trebuie să-l batem pe puștiul ăla! strigă DeAndre.

– Așa e, să-l legăm și să-l aducem până aici.

– Să nu uităm să-l batem cu un baston!

– Dacă șeful mă oprește din nou, de data asta o să-l bat!

– Nici eu nu voi tolera asta!

Băieții care se adunaseră erau cuprinși de furie. Dane a tăcut din gură în timp ce îi privea cum se agită și se dezlănțuie, de parcă ar fi vrut să-l prindă pe Grayson Miller și să-l spânzure chiar în acel moment. Nu voia să se lase prins de atmosfera aceea și să provoace probleme, și știa că, dacă era remarcat și ar fi auzit lucruri de genul că era mai rău decât Miller, s-ar fi simțit prost. S-a gândit că așa se va termina și a început să facă din nou exerciții la aparatul de tracțiune.

Aaaah!

Băieții care țipau au tresărit la sunetul puternic al sirenei. Pauza nu a durat nici măcar o clipă. Deoarece acumulaseră multă experiență, au sărit imediat ca niște arcuri. Dane a pus și el jos echipamentul și a alergat cu viteză maximă. Într-o clipă, și-a pus toate hainele de pompier și a sărit la intrarea în stația de pompieri, iar Wilkins a deschis ușa pasagerului din camionul de pompieri și a strigat.

– Urcați repede! Grăbiți-vă! Grăbiți-vă, urcați repede!

Wilkins a fluturat brațele în mod sălbatic și și-a îndemnat colegii de echipă. Ezra, care era pe punctul de a urca în mașină, s-a oprit când a auzit strigătele repetate ale șefului echipei, de parcă i-ar fi ars stomacul. Când colegii lui, care stăteau în spatele lui, s-au oprit și ei, a părut agitat și a strigat într-o parte.

– Hei, Miller! Ce faci? Nu te urca repede! Vino repede!

Ceilalți băieți, care clipeau uimiți, au realizat cu întârziere situația și și-au strâmbat fețele. Grayson, care stătea acolo sprijinindu-se de perete, s-a încruntat, de parcă nu înțelegea de ce insistau să-l ia cu ei. Ezra l-a ignorat însă și a continuat să-l strige pe nume.

– Urcă, repede! Vino aici, trebuie să plecăm!

– Hei, ai înnebunit?

Un tip care și-a revenit târziu l-a apucat urgent pe Ezra de umăr. Cu o voce joasă și ochi aprinși, a continuat să-l îndemne pe Ezra.

– De ce îl chemi pe puștiul ăla? Cu ce ne poate ajuta?

– Da, e bine dacă nu face vreo prostie. Dacă o face, vom ajunge cu toții în cenușă.

– Lasă-l în pace, intră repede.

Și ceilalți s-au alăturat și au spus ceva. La prima vedere, cuvintele lor păreau rezonabile, dar Ezra gândea altfel.

– Hei, ce se întâmplă dacă îl lăsați pe puștiul ăla aici și el chiar dă foc stației de pompieri? Cine ar avea grijă de puștiul ăla?

Grayson Miller era o bombă cu ceas. Făcea lucruri nebunești când erau chiar în fața lui, dar ce fel de dezastru ar provoca dacă ar fi lăsat fără supraveghere? Cu siguranță, departamentul lor de pompieri, munca lor, ar dispărea și ar ajunge să umble pe străzi.

Vocile care îl îndemnau s-au oprit brusc la auzul acestor cuvinte. Ezra, care se uitase pentru o clipă la ochii tremurători ai lui, dădu din cap.

– Dacă nu e chiar în fața lor, puştiul ăla va face imediat probleme. Prefer să-l scot afară și să-l las să stea pe acolo. Atunci cineva dintre noi sau dintre spectatori va afla ce face.

Cuvintele lui Ezra erau atât de plauzibile. Având în vedere faptul că vorbiseră despre el chiar înainte de a pleca, îngrijorările lui erau destul de convingătoare.

– Are sens.

Pe măsură ce o persoană era de acord, alții cu aceeași părere se alăturau unul după altul.

– Da, să-l luăm cu noi. Mă simt neliniștit când nu-l am în fața mea.

– Nu cred că va da foc cu adevărat…

– Puștiul ăla e un Alfa, un psihopat. Cu siguranță va face ceva ce nici nu ne putem imagina. Trebuie să împiedicăm dispariția bibliotecii noastre, aşa e?

Dacă era posibil să prevină acel pericol doar luându-l cu ei, ar fi putut să o facă. Datorită acestui fapt, opiniile tuturor erau unanime și au început să strige la Grayson.

– Miller, grăbește-te! În sfârșit plecăm!

– Da, ai trecut testul, acum trebuie să devii un pompier adevărat!

– Haide, îți fac loc și ție. Miller, grăbește-te!

Grayson stătea încă acolo cu o expresie neplăcută la strigătele lor. Cu toate astea, ei nu au cedat și au continuat să-l cheme. În ciuda sirenei care răsuna puternic, nu păreau să se miște până când Grayson nu se urca.

– Ha!

În cele din urmă, Grayson a scos un suspin de nemulțumire și s-a mişcat.

Expresia lui era plină de plictiseală în timp ce se îndrepta spre mașină, dar toți s-au prefăcut că nu observă și au așteptat. Și când s-a apropiat suficient, restul băieților, inclusiv Ezra, l-au apucat pe Grayson de braț, de parcă ar fi așteptat, și l-au împins în mașină.

– Haideți, haideți! Dane, ce faci? Urcă repede!

Băieții care urcaseră în mașină unul după altul îl strigau pe Dane. Dane, care îi privise până atunci cu o expresie plină de milă, urcă ultimul în mașina de pompieri fără să spună un cuvânt. Din spate se auzi strigătul lui Wilkins.

– Încet, încet! DeAndre, urcă acolo! Toată lumea e în mașină? Plecăm!

Wilkins, care era pe punctul de a urca imediat în mașină, l-a văzut brusc pe Grayson așezat pe bancheta din spate. A tresărit când și-a amintit brusc ce spusese șeful, dar nu avea timp de pierdut. Nu a avut de ales decât să se urce pe scaunul pasagerului, iar tipul de la volan a pornit imediat mașina. Și mașina de pompieri a pornit în viteză pe șosea, cu sirena urlând.

Incendiul izbucnise într-o zonă rezidențială foarte liniștită. Vechiul cartier pe care îl vedeau mereu când treceau cu mașina era întotdeauna liniștit și pașnic. Era un loc unde vedeau adesea copii jucându-se și bătrâni îngrijindu-și grădinile. Cum putea să izbucnească un incendiu într-un astfel de loc?

– Și soacra mea locuiește acolo.

Unul dintre colegii mei, tată a două fete, a spus vizibil îngrijorat. Era îngrijorat pentru familia lui de acasă, așa că a dat un telefon rapid. Celălalt tip l-a întrebat pe Wilkins.

– Toți oamenii de acolo erau evacuați?

– Toți ajută la stingerea incendiului, așa că probabil e haos acolo acum. Dacă focul s-ar fi extins prea mult, toată lumea era evacuată. Sper să nu fie victime… Ar trebui să mergem să verificăm repede.

Dane, care aștepta în tăcere destinația cu brațele încrucișate, ascultând conversațiile colegilor săi care veneau și plecau, s-a oprit brusc uitându-se într-un singur loc. Asta pentru că Grayson, care stătea vizavi de el, se uita la el. Când privirile lor s-au întâlnit, parfumul dulce pe care îl simțea întotdeauna când era lângă acel puşti a devenit și mai puternic. Nu era din cauza mediului închis al mașinii. Dane nu era singurul care simțea asta, deoarece și ceilalți băieți și-au îndreptat privirea spre Grayson.

Inițial, controlul feromonilor era o metodă foarte simplă, la fel ca și păstrarea TPO* de către toată lumea. Desigur, Alfa supremi care trăiesc după propriile reguli nu par să acorde nicio importanță acestor lucruri.

Grayson nu părea să se sinchisească deloc, chiar dacă primea priviri incomode. Dimpotrivă, toți ezitau și tăceau în fața lui Grayson Miller, care părea încântat de prima sa ieșire, cu o ușoară roșeață pe obraji. Dane s-a gândit: “Ei bine, așa este”, în timp ce îi privea pe colegii săi care îl criticaseră atât de mult în sala de sport și care acum evitau complet contactul vizual.

Era o pierdere să se confrunte direct cu un nebun. Era o regulă pe care o respectase toată viața, dar, spre deosebire de ceilalți, Dane nu-și lua ochii de la el. În schimb, se încrunta, strângea ochii, se lăsa pe spate în scaun și își desfăcea arogant picioarele, iar Grayson, care stătea vizavi de el, îl privea și el pe Dane cu gura închisă. Pentru o vreme, cei doi s-au privit fix unul pe celălalt. Nimeni nu a deschis gura. Doar o tăcere incomodă a continuat în mașina care se deplasa cu viteză.

Grayson era primul care și-a schimbat expresia. Gura strâmbă și zâmbetul ironic îl determinau să pară că înjură. Dane a ridicat din sprâncene, dar asta era tot. Privindu-l așa, Grayson s-a gândit la ceea ce spusese cineva.

“Dacă îi ajuți pe alții în timp ce faci asta, înseamnă că va apărea și altcineva. Oricum, cuvântul cheie este focul.”

– //-

*TPO = un termen inventat în lumea romanului, legat de controlul feromonilor.