– Directore Seo?

La auzul unui titlu pe care nu-l mai auzise de ceva vreme, Muyoon a chicotit.

I-a spus managerului Kye, care era pe punctul de a-i lua hainele, că este în regulă și, în schimb, i-a cerut să plece din casă. Astfel, toți angajații care lucrau în acasă au plecat.

Muyoon a confirmat că toată lumea plecase înainte de a se apropia de Yu-Irim. Yu-Irim, așezat pe canapea cu o față dolofană și o bomboană în gură, s-a ridicat când Muyoon s-a apropiat și a stat în fața lui.

Acadeaua din gura lui s-a mișcat cu un sunet de zăngănit.

– Ce frumos! De îndată ce am ajuns, domnul Yu-Irim m-a primit așa.

– Asta numeşti tu primire?

Muyoon a încercat să-i smulgă bomboana în timp ce se apropia, dar Yu-Irim s-a aplecat pe spate, evitând încercarea lui Muyoon. Sprâncenele lui Muyoon s-au ridicat ușor. Renunțând să îl determine pe Yu-Irim să scuipe bomboana, Muyoon a încercat să îl sărute imediat. Cu toate astea, Yu-Irim l-a îndepărtat enervat pe Muyoon cu ambele brațe.

– Domnule Yu-Irim?

Muyoon l-a strigat cu privirea ușor îngustată. Privirea lui Yu-Irim s-a întâlnit pentru scurt timp cu cea a lui Muyoon, ca și cum ar fi verificat ceva.

Văzând expresia ușor încruntată de pe fața lui Yu-Irim, Muyoon l-a îmbrățișat, iar Yu-Irim nu l-a îndepărtat de data asta.

– Sunt doar o păpușă sau o jucărie pentru tine?

– Desigur că nu.

– Știi că m-am mutat aici împotriva voinței mele și este prima dată când îți arăți fața după o săptămână?

Muyoon a zâmbit cu scuze la tonul enervat. Știa că a greșit.

După ce a fost externat din spital, Yu-Irim s-a mutat în casa lui Muyoon, nu în cea pe care o aranjase el. Chiar înainte de a fi externat, bunurile sale erau deja mutate în casa lui Muyoon, iar Yu-Irim nu a avut de ales. Și exact așa, la o săptămână după ce Yu-Irim a fost forțat să se mute în casa lui Muyoon, acesta a venit acasă.

– Sunt de acord cu mutarea, dar de ce nu mă lași să ies?

– Doctorul a spus că e mai bine pentru tine să ai grijă de trupul tău deocamdată. Și dacă părăsești casa , vei veni cu siguranță la biroul meu, aşa e?

– Desigur!

– Sunt prea mulți reporteri în jurul biroului meu și al sediului central în acest moment. Desigur, și în jurul casei. Este mai bine pentru domnul Yu-Irim să rămână în casă pentru o vreme.

– Atunci ar trebui să vii des la noi acasă!

– Îmi pare rău. După cum știi, am multe pe cap.

Yu-Irim își muşcă buzele de enervare, dar îl îmbrățișează totuși strâns pe Muyoon. Muyoon găsește că enervarea lui Yu-Irim este drăguță și îi sărută ușor fruntea.

– Unde ai dormit timp de o săptămână?

– Există un salon atașat biroului.

– L-au folosit și alții?

– Nu. E doar pentru mine.

– Atunci te voi ierta.”

Yu-Irim a spus încet și i-a luat mâna lui Muyoon. El încă mai avea acadeaua în gură, iar Muyoon apucă capătul acesteia. Yu-Irim nu mușcă înapoi de data asta, ci scuipă ascultător acadeaua cu aromă de cireșe roșu aprins, bomboana ușor umedă având un gust dulce în saliva sa.

Muyoon apăsă jucăuș bomboana pe buzele lui Yu-Irim, iar limba roșie a lui Yu-Irim ieși și atinse bomboana. Muyoon râde și ia bomboana în propria gură.

Era la fel de dulce ca buzele lui Yu-Irim.

– Ai mâncat prea des bomboane în ultima vreme.

– Pentru că cineva m-a provocat să mă las de fumat.

– O…

Nu se gândise la asta. De fiecare dată când era cu Yu-Irim, se asigura că nu fumează. Uitase că Yu-Irim fuma.

Muyoon a mușcat din bomboana zaharoasă din gură, a zdrobit-o și l-a sărutat pe Yu-Irim pe buze. Praful lipicios și crocant al bomboanelor s-a topit între buzele lor.

– E dulce!

– Aşa e!

Yu-Irim a râs primul, apucându-l de mână pe Muyoon și trăgându-l, iar Muyoon a ridicat din umeri și a urmat exemplul lui Yu-Irim.

Yu-Irim l-a luat de mână pe Muyoon și l-a condus pe scări până la etajul al doilea și au mers direct spre camera lui Muyoon.

– O, îți place camera pe care ți-am dat-o? a întrebat Muyoon în timp ce treceau prin coridorul scurt spre camera sa, arătând spre camera goală pe care o pregătise pentru Yu-Irim. Yu-Irim a dat un răspuns scurt.

– Nu am folosit-o încă.

– Poftim?! Atunci unde ai dormit…

Muyoon a vorbit în timp ce deja își dădea seama de răspuns. Apoi, a chicotit ușor și a mers înaintea lui Yu-Irim pentru a deschide primul camera lui. Așa cum era de așteptat, camera era ocupată cu obiecte necunoscute.

Yu-Irim a trecut de Muyoon, care stătea în ușă, și a intrat în cameră.

– Credeai că am de gând să dorm alături?

– Nu am mai împărțit o cameră cu nimeni până acum, așa că am presupus că o vei face.

Uitându-se prin cameră, Muyoon nu s-a supărat că lucrurile lui Yu-Irim îi ocupaseră camera. În schimb, se simțea ca și cum camera lui era completă cu Yu-Irim stând în ea.

Muyoon a zâmbit și a atins ușor obrazul lui Yu-Irim. Yu-Irim a zâmbit ca și cum era surprins, dar nu părea ofensat.

– Atunci mă duc să mă spăl.

Muyoon s-a dezbrăcat și și-a agățat hainele pe un umeraș lângă hainele lui Yu-Irim, apoi s-a îndreptat spre baie să se spele. Yu-Irim l-a urmat îndeaproape.

– Cu cine te-ai întâlnit azi? Ce fel de oameni ai întâlnit? Cu cine ai luat prânzul? Cu o femeie? Cu un bărbat? Beta? Alfa? Omega?

– Ei bine, azi primarul din Seul m-a invitat la prânz, așa că am luat prânzul la un restaurant coreean. Era un bărbat. Cred că era un Beta.

Muyoon s-a dezbrăcat de haine și s-a îndreptat spre baie, răspunzând încet la întrebările lui Yu-Irim, una câte una. S-a spălat în timp ce vorbea despre cei cu care a băut cafeaua, cei cu care a luat cina și alți oameni pe care i-a întâlnit de-a lungul activității.

Deși se simțea puțin ruşinat de ochii lui Yu-Irim asupra trupului său gol, i-a ignorat conștient privirea și s-a spălat.

– Nu v-ați întâlnit cu acea persoană pe care ați cunoscut-o atunci pentru a lucra acum?

– Ce persoană?

– Acel Alfa de atunci.

Când Muyoon și-a uscat părul cu un prosop și s-a uitat la el, Yu-Irim și-a ferit privirea. Văzându-l pe Yu-Irim puțin ruşinat, Muyoon a chicotit. Se părea că lui Yu-Irim încă îi păsa și era gelos.

– Ei bine…

Muyoon încă nu-i spusese lui Yu-Irim adevărul despre marcare. Nu știa cât timp va dura această minciună, care începuse ca o pedeapsă, dar voia să o lungească cât mai mult.

Muyoon știa că Yu-Irim, care nu era conștient de faptul că fusese marcat, era neliniștit. Chiar și atunci când se aflau în spital, erau momente în care Yu-Irim se uita nervos la el.

Muyoon a ignorat în mod deliberat acele momente. Deși ar putea fi bine pentru Yu-Irim să știe că Muyoon își lăsase și el amprenta asupra lui, Muyoon, de fapt, se bucura de situația actuală în care Yu-Irim se agăța de el, neștiind ce să facă.

Dorința de posesivitate asupra unui partener marcat nu era limitată doar la Alfa.

Cu toate astea, Muyoon a decis să ofere un răspuns liniștitor de data asta, pentru a nu-l tachina prea mult pe Yu-Irim.

– Am auzit că s-a întors în State.

– Serios?

Yu-Irim era ușurat de cuvintele lui Muyoon, dar s-a prefăcut că nu-i pasă și a dat un răspuns indiferent.

Muyoon își pune un halat de duș, se apropie de Yu-Irim și îl sărută pe obraz. Yu-Irim acceptă cu reticență sărutul, dar se ține de mâna lui Muyoon cu a sa.

– Vreau să vii acasă cel puțin patru zile pe săptămână și să stai cu mine în weekenduri.

– Voi face tot posibilul să se întâmple.

Totuși, să îl aibă pe Yu-Irim acasă astfel era mult mai puțin enervant, iar durerile de cap care îl chinuiau mereu dispăruseră. Nu mai fusese în stare să vină acasă de ceva vreme, așa că a nu-l vedea nu era diferit de înainte, dar gândul că îl putea vedea pe Yu-Irim doar mergând acasă, determina ca totul să pară în ordine.

Erau încă multe probleme nerezolvate la locul de muncă, iar Muyoon avea multe de rezolvat cu privire la proiectul de extindere a liniei fabricii. Cu toate astea, doar avându-l pe Yu-Irim stând în fața lui a determinat ca totul să fie bine.

– Domnule Muyoon, știi…

– Da, dă-i drumul.

– Despre camera mea. Vrei să o transformi într-o cameră pentru sex sau ceva de genul ăsta?

– Poftim?! a întrebat Muyoon cu o notă de amuzament, iar Yu-Irim a repetat din nou același cuvânt, părând destul de serios.

– O cameră pentru sex.

– O să spun pas!

– De ce?! Ai spus că ar fi o cameră goală dacă nu aș folosi-o oricum. Am întrebat deja despre asta.

– Nu pot avea așa ceva în casa mea.

– Nu ar fi distractiv? Am putea să punem o oglindă deasupra patului, să avem o mulțime de jucării distractive și alte lucruri și să mergem în camera aceea și să o facem oricând. Când suntem în călduri, am putea petrece toată ziua în camera aia.

– Am spus nu. Nu mă provoca să o spun de două ori.

– Dar suntem iubiți, nu vorbi de parcă am lucra!

La mențiunea de a fi iubiți, Muyoon s-a uitat înapoi la Yu-Irim.

– Este în regulă să fii sever, dar nu mă trata ca pe un subordonat.

L-a privit pe Yu-Irim mișcându-și energic buzele roșii, exprimându-și nemulțumirea. Fața plină de enervare a devenit atât de cunoscută, încât este mai reconfortantă decât fața lui lipsită de expresie, iar buzele care murmură plângeri sunt pur și simplu adorabile.

– Suntem iubiți?

– Nu m-ai ascultat, aşa e?

– Doar mă uitam la fața ta. Mai mult decât atât, suntem iubiți?

– Ce altceva credeai că suntem?

– Susţinătorul și o celebritate?

La cuvintele lui Muyoon, Yu-Irim l-a apucat de obraji pe Muyoon și l-a tras mai aproape, apoi i-a sărutat ușor buzele. Acest tip de sărut era puțin necunoscut pentru el, deoarece era obișnuit ca buzele să se lipească întotdeauna, fie că erau moi sau aspre.

Muyoon și-a trecut ușor vârfurile degetelor peste buze.

– Atunci hai s-o schimbăm acum. Hai să fim iubiți. Ai spus că mă placi, iar eu mi-am pus marca pe tine. Deci, ar trebui să ne schimbăm relația. Acum, dacă am un iubit bogat, nu voi mai avea nevoie de un susţinător, aşa e? Hai să punem capăt relației dintre un susţinător și o celebritate și să devenim iubiți. Chiar îmi place de tine. Parcă ar fi dragoste.

– Bine.

– Poftim?

Yu-Irim era luat prin surprindere de răspunsul imediat al lui Muyoon, așa că a făcut o pauză cu gura încă puțin deschisă, arătând oarecum prostește.

Muyoon a chicotit ușor, apoi s-a aplecat în față, depunând un sărut politicos pe buzele lui Yu-lrim. Nu și-au împletit limbile, dar au rămas ușor lipiţi unul de buzele celuilalt pentru o vreme.

Relația lor nu se mai baza pe bani. Nu mai era o relație, în care o persoană deținea banii asupra celeilalte în timp ce cealaltă încerca să scape.

Erau îndrăgostiți, nu tocmai sinceri, dar cu adevărat îndrăgostiți unul de celălalt.

Muyoon s-a întrebat pentru scurt timp când îi va putea spune lui Yu-Irim că îl iubește. Dar apoi și-a dat seama că s-ar putea să nu fie prea departe în viitor, așa că a mai chicotit un pic.

– Ah! Ce pierdere! Mi-am pierdut cel mai bun susţinător!

– Sunt dispus să investesc în orice, domnule Yu-Irim, așa că nu este o pierdere totală.

– Da, Susţinător-nim. Te rog să ai grijă de mine de acum încolo.

Yu-Irim a zâmbit cu ochii. Era la fel de chipeş ca atunci când a apărut prima dată pe ecran, dar acum cu mult mai multă vioiciune și frumusețe.

– Da, domnule Yu-Irim.