– Doar o clipă. Să văd dacă e ceva de mâncare.

Nu este clar cât timp a trecut de când au vorbit ultima dată.

Yu-Irim s-a uitat prin bucătărie după ceva de mâncare, apoi și-a pus în grabă niște haine și a plecat, spunând că se va întoarce imediat.

Muyoon a rămas singur în casa lui Yu-Irim. Muyoon s-a dat jos din pat, ținându-și spatele dureros.  A scotocit prin baia lui Yu-Irim, a găsit un halat de duș și l-a îmbrăcat lejer, înainte de a se uita prin casa lui Yu-Irim.

De trei zile, Muyoon se afla în casa lui Yu-Irim, abia dormind și făcând sex. Îl durea spatele, așa că îi era greu să meargă, iar vaginul îl durea din cauza multiplelor legături și părea că nu se va închide niciodată, chiar și după terminarea rutului. Gâtul îl durea, iar pielea îl înţepa. În ciuda faptului că nimic nu-i atingea pieptul, acesta furnica și înțepa de la cât de mult îl linsese Yu-Irim.

Muyoon a legat strâns talia halatului, care era un pic prea mic pentru el, și și-a expus în mod deliberat pieptul. Atingerea halatului de duș sumar de pieptul său era iritantă și dureroasă.

“Am spus că mi-e sete…”

Era suficient dacă Yu-Irim i-ar fi dat doar un pahar cu apă… Dar cum Yu-Irim plecase complet, Muyoon a scos singur o cană și a turnat paharul cu apă din purificatorul de apă. Era conștient că sperma lui Yu-Irim și propriile sale fluide picurau peste tot pe unde mergea, dar nu-și permitea luxul de a se preocupa de astfel de lucruri.

După ce a terminat paharul cu apă, a pus cu greu cana pe chiuvetă și a ieșit, întinzându-se pe canapeaua din sufragerie.

După ce a dormit foarte puțin, sau chiar deloc, a simțit că somnul îl va lovi, dar somnul nu a venit. Muyoon pur și simplu a închis ochii, și-a pus dosul mâinii pe frunte și a respirat adânc.

Deși în trupul său încă mai persista căldura, iar fesele și pieptul ușor amorțite îl deranjau, nu era prea incomod. În schimb, ușoara senzație de furnicături era potrivită, nu prea copleșitoare și oarecum dulce.

Muyoon a chicotit ușor și apoi a expirat puternic, încercând să adoarmă un pic pentru ca trupul lui să mai reziste puțin. Dar tocmai când se lăsa dus de somn, a auzit ușa din față deschizându-se.

Muyoon a coborât mâna care îi acoperea ochii și s-a ridicat ușor. L-a văzut pe Yu-Irim descălțându-se și intrând în casă.

– Kimbap* e în regulă? E mai devreme decât am crezut. Nu e nimic altceva care să merite a fi mâncat.

Yu-lrim s-a îndreptat spre bucătărie cu geanta pe care o adusese, iar Muyoon, simțindu-se puțin flămând după ce a băut puțină apă, a renunțat să mai doarmă și s-a ridicat.

– Directore Seo?

– Da?!

– Păi…

În timp ce Muyoon îl urmează pe Yu-Irim în bucătărie, ochii lui Yu-Irim cad pe trupul lui Muyoon. Muyoon se uită în jos, întrebându-se de ce, și își vede pieptul strecurându-se prin halatul de duș, sfârcurile roșii și umflate și semnele pe care Yu-Irim le lăsase în urmă.

Îl lăsase deschis doar pentru că nu-i plăcea ca halatul să-i atingă pieptul, dar aspectul părea destul de ruşinos.

– Hmm…

Muyoon s-a uitat în altă parte și a legat repede halatul de duș. În timp ce Yu-Irim, acum puțin înroșit, a scos în sfârșit conținutul din pungă. Era mult prea mult pentru ca cei doi să mănânce.

– Nu știam ce aromă ți-ar plăcea, așa că am cumpărat diferite tipuri.

– Nu contează. Orice este bine.

– Atunci mănânc-o pe asta. Doamna a spus că asta este cea mai bună.

Yu-Irim a întins un pachet de kimbap învelit în folie argintie și o pereche de bețișoare de lemn în fața lui Muyoon, care le-a luat și s-a așezat vizavi de Yu-Irim. Deși șoldurile și partea inferioară a spatelui erau încă înțepenite, odihna părea să fi făcut șederea mai suportabilă.

Au tăcut din nou. Înainte, nu se simțeau stânjeniți să fie împreună în tăcere, dar acum se simt stânjeniți să fie în tăcere ca acum.

Muyoon a luat kimbap-ul cu bețișoarele și, în timp ce mânca, a aruncat o privire întâmplătoare prin casă. Deși nu erau prea multe de văzut, nu s-a putut hotărî să se uite la Yu-Irim și a continuat să se uite prin interior fără sens.

Singurele sunete din urechile lui erau mestecatul kimbap-ului și sunetul respirației. Yu-Irim mânca și el în tăcere, mișcându-și doar gura.

– Mai ia una din astea.

În timp ce mâncau, Yu-Irim a vorbit în sfârșit. Muyoon și-a ridicat privirea pentru a-l privi pe Yu-Irim, iar Yu-Irim a împins o altă bucată de kimbap în fața lui Muyoon. Muyoon a dat din cap și a tras kimbap-ul oferit spre el.

Au tăcut din nou. Amândoi și-au terminat în tăcere porțiile respective de kimbap.

Yu-Irim a terminat primul, lăsându-și bețișoarele jos, iar Muyoon și-a băgat ultima bucată în gură.

Sunetul mestecatului a umplut bucătăria în timp ce el înghițea ultima îmbucătură. În timp ce înghițea kimbapul, Yu-lrim, care stătea jos, s-a ridicat brusc în picioare.

Sunetul scaunului târât pe podea a răsunat, iar Muyoon, ușor speriat, și-a ridicat privirea pentru a-l găsi pe Yu-Irim venind direct spre el, aplecându-se peste masă și lipindu-și buzele de ale lui Muyoon.

Masa care scârțâia făcea un zgomot dureros. Yu-lrim s-a urcat pe masă și s-a apropiat de Muyoon. A împins kimbapul din drum, determinând ca mai multe rânduri de kimbap să cadă pe podea.

La început, Muyoon s-a panicat, dar apoi l-a apucat pe Yu-Irim de ceafă și a tras de el.

Înainte să-și dea seama, Yu-Irim era așezat pe picioarele lui, uitându-se la el.

Mâinile lui mari, moi și calde au cuprins obrajii lui Muyoon.

– De fapt, rutul meu aproape s-a terminat…

Buzele lui Yu-Irim au atins colțul ochiului lui Muyoon. Muyoon a închis ochii, ținându-l și mai strâns de talie pe Yu-Irim, iar buzele lui Yu-Irim urmau acum pe partea laterală a obrazului lui Muyoon.

– Este suficient să înduri singur.

Cu asta, Yu-Irim s-a îndepărtat ușor de Muyoon, uitându-se la fața lui. Muyoon și-a deschis ochii. Spre deosebire de ceea ce se aștepta Muyoon, Yu-Irim zâmbea.

Muyoon a crezut întotdeauna că zâmbetul lui Yu-Irim era fals. Nu contează cât de drăguţ și frumos zâmbea, Muyoon credea că o încruntare era mai plină de viață. Dar chiar acum, fața lui Yu-Irim avea diferite valenţe. Părea trist și fericit în același timp.

– Am folosit doar o scuză pentru a-l reține pe director și nu am spus nimic pentru că mi-era teamă că, dacă aș fi spus ceva, directorul ar fi ignorat și ar fi plecat…

– Domnule Yu-Irim.

– Așteaptă, directore. Lasă-mă să termin.

Yu-Irim i-a tăiat vorba lui Muyoon cu un sărut ușor pe buze.

– După ce am făcut sex acum, simt că nu voi mai avea nicio scuză să îl țin pe director aici. Ai spus-o chiar tu. Este vorba despre plata datoriei, iar acum să terminăm cu asta.

Degetele lungi ale lui Yu-Irim treceau prin părul lui Muyoon. Părul, de obicei îngrijit, era un pic răvășit azi, curgând și tremurând ușor sub degetele lui Yu-Irim.

– Poate că este într-adevăr ultima dată. Din moment ce te-am marcat, nu voi putea scăpa, dar… din moment ce este ultima partidă de sex, am vrut să vorbim despre asta după.

Yu-Irim părea încordat, evident prin felul în care înghițea vizibil, mărul lui Adam mișcându-se. Muyoon se uita la chipul lui Yu-Irim fără aproape nicio schimbare de expresie, dar mâinile lui strângeau cu putere halatul de duș.

Buzele roșii ale lui Yu-Irim au tremurat de câteva ori. Muyoon se uita fix la acele buze, iar după ce Yu-Irim a scos un oftat lung și l-a îmbrățișat pe Muyoon, mâna lui Muyoon s-a îndreptat în mod natural spre spatele lui Yu-Irim.

– Te iubesc…

Muyoon nu a spus nimic, dar Yu-Irim l-a sărutat imediat, ca și cum nu ar fi scuipat cuvintele pentru că voia un răspuns. Buzele umede ale lui Yu-Irim le-au atins pe cele ușor umflate ale lui Muyoon. Halatul de duș s-a desprins prea ușor, la fel și hainele pe care Yu-Irim le aruncase în grabă pe el în goana lui de a ieși pe ușă.

Muyoon s-a aplecat pentru a se urca pe masa rulantă, care mai avea încă un rând sau două de kimbap, iar scula lui Yu-Irim i s-a lipit de fund.

O altă partidă de sex înfierbântată. Cu un picior ridicat pe masă, Muyoon s-a uitat înapoi la Yu-lrim, care se înfigea în el din spate, și l-a sărutat.

Vocea lui, care încă îi spunea că îl iubește, părea să îi rămână în gură ca o bomboană.

– // –

*Kimbap – rulouri de orez cu alge marine coreene.