– La naiba!

Yu-Irim a scuipat fără ezitare saliva adunată în gură pe covor. Un pic de sânge lipicios se amestecase și el. Fusese lovit suficient de tare, încât să îi zornăie dinții. Sincer, capul îl durea atât de tare, încât nici măcar nu era sigur ce a spus.

– Dacă aveai de gând să mă lovești, puteai să o faci mai ușor sau să mă lovești în altă parte decât pe față. Am un program.

Yu-Irim s-a dus la oglindă pentru a-și verifica fața. Un obraz începuse deja să se umfle, iar când a deschis gura, a văzut că interiorul era înțesat cu sânge.

S-a dus în baie și și-a clătit gura. Când apa l-a atins, o parte a obrazului l-a usturat. L-a atins ușor cu limba și sângera.

S-a încruntat și a scuipat apa, care acum era colorată în roșu.

– Yu-Irim! Yu-Irim!

Vocea managerului a răsunat când a dat buzna în cameră. Yu-Irim a găsit sunetul vocii enervant și a încuiat ușa de la baie.

– Hei! Unde ești?

Auzea zgomotul ușii care se deschidea, urmat de zgomotul managerului care se plimba prin sufragerie și înjura. Apoi s-a auzit cum încerca să deschidă din nou ușa de la baie.

– De ce nu deschizi asta? Ce i-ai spus? Nu știi cine este acea persoană? Serios, vrei să trăiești în Coreea?

Yu-Irim și-a mai clătit gura de câteva ori și s-a așezat pe scaunul toaletei. A stat acolo până când managerul s-a liniștit.

Nu se simțea rău, doar ciudat.

“Am pierdut un partener de sex.”

Când acest gând i-a trecut prin minte, s-a simțit puțin supărat. Muyoon și el aveau un nivel neobișnuit de compatibilitate.

Yu-Irim era de obicei genul care se mulțumea după ce o făcea o dată și nu se mai gândea la asta, dar când era cu Muyoon, obișnuiau să stea treji toată noaptea și să se implice neîncetat.

Acum, gândindu-se că nu mai poate avea parte de acest tip de sex, era destul de regretabil.

“Ar fi trebuit să am mai multă răbdare.”

Cu un gând zadarnic în minte, a căutat o țigară și și-a scotocit prin buzunare. Dar oricât de mult s-ar fi gândit la asta, îndurase deja prea mult.

– Ce veți face dacă filmul merge prost din această cauză? Dacă acea persoană iese din peisaj, știți că alți investitori vor…

Ascultând vorbăria inutilă a managerului pe post de muzică de fundal, Yu-Irim a tras un fum lung din țigară. Datorită fumului înțepător care îi umplea plămânii, se simţea oarecum mai uşurat.

– Să mă întorc din nou, este chiar atât de important? Poate ar trebui să mă retrag.

Şoptea încet și suna tentant. La urma urmei, banii pe care i-i dăduse Muyoon erau mai mult decât suficienți, avea să obțină această clădire și, dacă răspunsul la acest film era bun, ar fi putut chiar să se pensioneze așa. Probabil că părinții lui nu l-ar fi renegat, iar cu banii lor, nu i-ar fi fost prea greu să-și trăiască viața.

“Ah, la naiba!”

Yu-Irim pufăia absent o țigară, gândindu-se la diverse lucruri inutile, și apoi și-a amintit de chipul lui Muyoon. Dacă era vorba de orice altă privire, s-ar fi putut să i se pară puțin dezagreabilă, dar dintre toate imaginile care i-au venit în minte, s-a întâmplat să fie cea cu el căutând inhibitori, arătând temător.

El știa. Știa cât de mult dorea Muyoon să fugă de faptul că era un Omega. Muyoon avea o figură calmă și se purta de parcă nimic nu era în neregulă, dar Yu-Irim văzuse tumultul interior.

Imaginea lui Muyoon căutând cu disperare inhibitori cu o expresie anxioasă în timpul sexului i-a venit din nou în minte.

“Ar fi trebuit să arăt măcar o urmă de remușcare?”

Desigur, dacă ar fi făcut asta, Muyoon ar fi observat probabil că Yu-Irim se prefăcea, dar, cu toate astea, ar fi putut să-i liniștească puțin conștiința.

Mândria lui era rănită și simțea că nu mai poate îndura. Asta era ultima lui soluție, pentru că nu voia să se confrunte din nou cu Muyoon. Dar nu se putea abține să nu simtă că a mers prea departe.

Yu-Irim a aruncat neglijent țigara complet arsă pe podeaua băii și a ieșit. Managerul, care stătea epuizat pe canapea, s-a ridicat brusc în picioare și l-a urmat.

Yu-Irim a scos un oftat lung. Trebuie să fi obosit pentru o vreme.

– S-ar putea să nu mai poți trăi în Coreea.

– Hyung*, nu exagera! Este doar sfârșitul susţinerii.

– Acea persoană este directorul general al Seogeum Group, știi?!

– Știu. Știu, dar ce altceva pot face? Dacă nu fac jocul acestei prostii, simt că nu voi mai putea scăpa.

– Dacă o faci a doua oară, s-ar putea să ajungi să mori într-un accident de camion undeva.

– Hyung!

Yu-Irim s-a uitat înapoi la managerul său cu o expresie enervată.

Înainte, a avut un manager mai tânăr, dar din cauza plecării subite în străinătate a șefului de echipă care se ocupa de el, acest manager mai în vârstă a preluat funcția.

Era o decizie luată de firmă, temându-se că prezența unui străin în preajmă i-ar putea îngreuna lui Yu-Irim gestionarea programului său de filme, care era deja încărcat.

Cu toate astea, acest manager mai în vârstă părea să cicălească excesiv, indiferent de modul în care se gândea la asta. Yu-Irim a tolerat până acum din cauza programului său încărcat de filme, dar s-ar putea să fie nevoit să vorbească alături de firmă și să ceară o înlocuire în cursul acestei săptămâni.

– Mi-au spus să nu mai spun nimic despre asta, din partea ta.

– Te-am auzit. Pot să mă duc să mă culc acum?

– În regulă, odihniți-vă bine. V-am anulat toate programele pentru aproximativ o săptămână. Toate întâmpinările pe scenă, interviurile, totul va continua fără tine.

Yu-Irim nu a răspuns; doar s-a întins pe pat. Și-a îngropat fața în pernă și a închis ochii. Managerul a mai încercat de câteva ori să vorbească alături de el, , dar când Yu-Irim l-a ignorat, a renunțat și a părăsit camera.

– // –

*Hyung –  înseamnă “frate mai mare” și este un titlu pe care băieții și bărbații coreeni îl folosesc atunci când vorbesc cu sau despre un membru mai în vârstă al familiei sau un prieten apropiat.