După ce a venit la Seul, Muyoon nu a avut timp să se gândească asupra emoțiilor sale și era ocupat să lucreze fără nicio clipă de odihnă. Singura pauză pe care a avut-o era câteva ore la spital pentru a obține o rețetă pentru contracepție de urgență.

În timp ce se afla la spital, era supus, de asemenea, unui control și a primit injecții pentru a-și reface forțele după zilele în care nu a mâncat și nu a dormit corespunzător. După aceea, era absorbit de muncă fără nicio pauză.

Decalajul brusc apărut în programul său a provocat o grămadă de sarcini amânate, făcând totul mai complicat și mai solicitant.

Muyoon lucra neobosit, abia dormind, și își împărțea timpul atât de meticulos, încât nu avea nici măcar o clipă să se gândească la relația sa cu Yu-Irim sau la diversele gânduri care au venit odată cu asta.

Fără timp pentru exerciții, era mereu ocupat cu munca, abia dacă avea timp să meargă la baie. Cu un program atât de încărcat, Muyoon nu a avut timp să se gândească asupra emoțiilor legate de Yu-Irim.

– Directore!

În timp ce cerceta rapoartele adunate pentru lansarea unui produs la scară largă, secretarul Yeo l-a strigat. Fără să lase tableta PC din mâini, Muyoon l-a privit scurt.

– Sună telefonul!

Neînțelegând ce a vrut să spună, Muyoon și-a încruntat sprâncenele, iar secretarul Yeo a arătat undeva cu degetul. Muyoon i-a urmărit degetul și a auzit un sunet puternic venind din interiorul unui sertar al biroului.

Era atât de concentrat pe terminarea lucrării până la sfârșitul zilei încât fusese complet absorbit de muncă și nu acordase atenție sunetelor.

Muyoon a deschis sertarul. Dacă ar fi fost orice alt apel, l-ar fi ignorat, dar acesta era un telefon personal al cărui număr îl știa doar Yu-Irim.

– Alo?

[Nu fi ridicol! Dă-mi înapoi!]

Vocea care se auzea nu era nici aspră, nici plină de furie. Era un ton pe care nu-l mai auzise până atunci.

Muyoon nu a răspuns imediat și a făcut semn asistenților săi să plece cu o mișcare a degetului. Abia după ce toți asistenții, inclusiv secretarul Yeo, au părăsit camera și ușa biroului s-a închis, a vorbit în sfârșit.

– Nu știu despre ce vorbești.

[Casa mea. Dă-mi înapoi toate bunurile.]

– O…

Așadar, se întorsese la Seul. Muyoon a crezut că se va întoarce repede, deoarece filmările se apropiau de sfârșit, dar nu și-a dat seama că trecuse deja atât de mult timp.

[Nu te mai preface! Dă-mi-le înapoi!]

Credea că Yu-Irim se va răzbuna imediat ce va afla, dar părea mai furios decât se așteptase. Vocea pe care o auzea era destul de rece. Părea mai degrabă furie adevărată decât enervarea obișnuită. Dar chiar și așa, Muyoon nu avea nicio intenție să îi returneze lucrurile.

– Casa în care ai stat înainte va fi oricum vândută în curând. Du-te în locuinţa pe care am aranjat-o pentru tine.

[Faci asta din cauza răspunsului meu?]

– Era înainte de asta. Au trecut aproximativ trei săptămâni.

Un scurt oftat de neîncredere a venit prin telefon. Muyoon se simțea bine pentru că vocea lui părea să elibereze stresul pe care îl simțise în ultimele zile. Fie că era o voce furioasă sau o voce enervată, simpla ascultare a acesteia îl determina să se simtă calm.

Muyoon s-a lăsat pe spate în scaunul său. Yu-Irim părea mai supărat decât credea că va fi, dar îi plăcea să fie așa. Pare o nebunie să te gândești la asta, dar era plăcut doar să îi audă vocea pe care nu o mai auzise până atunci.

– Interiorul a fost complet terminat și va fi comod, deoarece doar domnul Yu-Irim va locui în acea clădire. Așa că nu-ţi face griji și rămâi acolo.

[Sunt un fel de jucărie sexuală pentru tine, încât ai cumpărat o clădire și mă închizi acolo pentru sex?]

– Eu nu închid pe nimeni. Poți să ieși oricând dorești, domnule Yu-Irim. Desigur, dacă veți continua să vă purtați așa cu mine, s-ar putea să mă răzgândesc și să vă închid. Dar deocamdată, vreau să-l tratez pe domnul Yu-Irim într-un mod care respectă legea.

[Vino să te întâlneşti cu mine chiar acum.]

– Este dificil. După cum știi, a fost nevoie să-mi iau o vacanță neașteptată.

[Nu ai de gând să renunți la muncă?]

– Mă spăl și mănânc în interiorul firmei de aproape trei zile, așa că nu știu dacă va funcționa.

[Nu vreau să stau în casa asta. Chiar dacă stau la un hotel, nu voi sta aici.]

– Gândeşte-te la ea ca la o casă pusă la dispoziție de agenție. La urma urmei, nu era și casa anterioară aranjată de agenție?

[Seo Muyoon!]

– Ei bine, aș prefera dacă ai continua să-mi spui pe numele mic. Va trebui să închid pentru că am de lucru. Dacă voi avea timp, voi trece pe la tine. Și dacă te hotărăști să stai la hotel, nu te voi opri, dar dacă ajung și nu ești acolo, s-ar putea să fac ceva mai nepoliticos.

Yu-Irim nu a mai spus nimic. Fața lui era probabil distorsionată de enervare, iar Muyoon voia să vadă acea față, dar avea prea mult de lucru.

Muyoon s-a lăsat pe spate în scaun pentru o clipă, închizând ochii și contemplând. Își imagina că se duce la Yu-Irim, își descarcă frustrările, intră într-o ceartă inutilă și apoi își imaginează o situație în care vor face sex.

Buzele i s-au curbat involuntar şi a simţit furnicături în palmă. Cu siguranță ar fi plăcut. Dar era o situație imposibilă.

Muyoon și-a îndreptat poziția și și-a chemat asistenții și secretarul înapoi pe interfon.

A verificat documentele, le-a aprobat, a ținut întâlniri și, din nou, s-a ocupat suficient încât să uite de Yu-Irim.

Abia după mai bine de o săptămână, Muyoon și-a amintit din nou.

Se întorcea acasă de la serviciu pentru prima dată după mult timp, după ce își terminase în sfârșit munca restantă și lansase cu succes un nou produs. Muyoon era atât de obosit, încât tot ce voia era să doarmă.

Mașina lui Muyoon mergea pe același drum de la serviciu până acasă. Și, pe drum, a trecut pe lângă clădirea pe care o aranjase pentru Yu-Irim.

Muyoon și-a dat seama în acel moment că era o prostie că a aranjat un loc în care Yu-Irim să stea.

– Te rog, oprește-te!

La vorbele lui Muyoon, mașina s-a oprit imediat. Drumul pe care au oprit era îngust, iar pe dealul de pe margine se afla clădirea în care locuia Irim.

Sincer, Muyoon era atât de obosit încât ar fi vrut să se ducă acasă și să doarmă fără măcar să facă duș. Cu toate astea, odată ce gândul că Yu-Irim ar putea fi acolo i-a trecut prin minte, nu a putut trece pur și simplu pe lângă.

Muyoon se gândi între a se întoarce să se odihnească sau a intra acum să vadă fața lui Yu-Irim. Pentru o clipă era împărțit între cele două.

Trebuie să ia în considerare faptul că mâine trebuie să meargă la serviciu, iar volumul de muncă este la fel de încărcat. Din cauza întreruperii bruște, au existat multe lucruri pe care trebuia să le recupereze, așa că a fost deosebit de ocupat.

Deși poate părea relativ calm pe moment, agitația a rămas, deoarece era imediat după lansarea noului produs.

S-ar putea să fie nevoit să petreacă din nou toată noaptea mâine…

– Am de gând să dorm acolo în seara asta, așa că lasă-mă acolo și apoi poți merge acasă.

Dar Muyon nu putea suporta să piardă șansa de a vedea chipul lui Yu-Irim după atâta timp.

Mașina s-a întors imediat și a urcat pe drum. Inima lui a început să bată cu putere la gândul că va fi atât de aproape de Yu-Irim. Epuizarea pe care o simțise cu doar câteva momente în urmă, dorința copleșitoare de a se prăbuși, toate dispăruseră.

A coborât din mașină și a intrat în lift. Urcând la ultimul etaj, imediat ce a ieșit, a deblocat ușa de la intrare cu codul pe care îl știa deja.

Casa era întunecată și răcoroasă. Dar Muyoon putea simți că Yu-Irim era înăuntru. Mirosul lui dulce umplea casa, pătrunzând în spațiul de locuit ca ceva static și solid, și era plăcut.

Fără să aprindă lumina, Muyoon a urmat mirosul. Deschizând ușor ușa dormitorului, l-a văzut imediat pe Yu-Irim dormind pe pat.

Muyon s-a apropiat de Yu-Irim și a stat lângă pat, privindu-l în liniște. Chiar și în somn, personalitatea lui Yu-Irim era încă evidentă, iar faptul că îl vedea ușor îmbufnat era adorabil, determinându-l pe Muyoon să zâmbească. A sărutat ușor obrazul lui Irim.

A sperat că se va trezi la sărut, dar nu a fost așa. Sigur, Yu-Irim avea un chip potrivit pentru o prințesă, dar arăta mai mult ca o vrăjitoare care încerca să fure locul prințesei decât ca o prințesă adevărată.

Muyoon a ezitat pentru o clipă, gândindu-se dacă să-l trezească sau nu. Dar a decis să nu o facă, gândindu-se că dacă îl forța pe Yu-Irim să se trezească, care deja clocotea de furie împotriva lui, nu ar vedea o priveliște plăcută.

În schimb, și-a dat jos haina și a aruncat-o pe un scaun din apropiere înainte de a se întinde lângă Yu-Irim pe pat. Și cu asta, a închis ochii.

Mirosul lui Yu-Irim s-a amestecat cu mirosul de țigări pe care trebuie să le fi fumat, iar Muyoon l-a inspirat adânc înainte de a expira încet. Oricât de mult ar fi tânjit trupul său după somn, a adormit târziu.