Volumul 4, R 8, Partea 5

 

Înțelegea că ăsta era momentul să se apropie, să spună ceva drăguț și să se comporte afectuos. Dar trupul îi era atât de rigid, încât nu reușea să o facă. Departe de a se apropia, abia se abținea să nu cedeze impulsului de a se distanța de Inukai.

(Este… imposibil, până la urmă.)

În adâncul sufletului, știa dintotdeauna că nu era potrivit pentru meseria de gazdă.

Nu numai că îi lipsea experiența, dar nu avea nici priceperea de a manipula cu uşurinţă clienții. Nu avea încrederea necesară pentru a distra oamenii cu o idilă prefăcută.

Știind că Inukai era căsătorit, nu putea pur și simplu să se detaşeze și să trateze asta ca pe o “afacere”.

Dacă ar fi putut, ar fi adus mai multe profituri salonului și ar fi răsplătit pe toată lumea pentru sprijinul acordat. Dar era pur şi simplu imposibil.

Se simțea vinovat că nu le îndeplinea așteptările, dar acum că știa că nu putea accepta avansurile lui Inukai, a trage de timp nu i-ar fi adus niciun bine.

Kazusa îl plăcea pe Inukai ca persoană. Și tocmai de aceea nu voia să-și piardă timpul sau banii cu cineva ca el.

(Voi fi sincer cu el.)

S-a gândit că, după ce îi va răspunde lui Inukai, îi va explica situația lui Zero și îi va cere să fie repartizat ca personal la etaj.

I-a luat ceva timp să ajungă la această concluzie, dar asta era singura cale care îi mai rămăsese.

Odată ce s-a hotărât asupra următorului său pas, a simțit că i se ușurează sufletul.

Ceața de ezitare care îi întunecase mintea de la propunerea lui Inukai părea să se risipească.

Kazusa a pus paharul de șampanie pe măsuța joasă, s-a întors spre Inukai și a început să vorbească.

– Inukai-san… Aș vrea să discut ceva cu tine.

– O discuție?

– Este vorba despre problema pe care am cerut să o amânăm zilele trecute… răspunsul meu.

– Ești gata să-mi răspunzi deja? Se pare că închirierea camerei VIP a dat roade.

Văzând sclipirea de speranță din ochii lui Inukai, Kazusa simți o durere în piept.

Nu știa cât de greu era să spui “nu” cuiva. Trăise o viață fără prea multă atenție romantică, așa că nu mai experimentase asta până atunci. Zero, pe de altă parte, probabil că se confruntase cu astfel de situații de zeci, nu, de sute de ori. Cu toate astea, probabil că nu era niciodată respins.

Enervat de faptul că se gândea la Zero chiar și într-un moment atât de important, Kazusa a scuturat din cap – și atunci s-a întâmplat.

Inima lui a bătut puternic, declanșând o bătaie ritmică și constantă.

(…)

Reflexiv, și-a apăsat mâna pe piept.

(Ce se întâmplă?)

Era nervos, da. Dar asta era ceva diferit.

În timp ce se lupta cu acest sentiment necunoscut, temperatura trupului său a început să crească treptat. Transpirația a început să-i curgă din fiecare por, umezindu-i rapid axilele, spatele și partea din spate a coapselor.

O căldură febrilă emana din adâncul lui, determinând ca respiraţia să fie neregulată.

Recunoscu această senzație. O simțise pentru prima dată cu o lună în urmă.

Pe măsură ce își amintea, o anumită posibilitate îi veni în minte, iar inima lui începu să bată și mai neliniștit.

 (Îmi începe căldura?)

Kazusa se liniști, spunându-și în gând: (Calmează-te. Era de așteptat.)

În anticiparea unui astfel de eveniment, luase un medicament inhibitor cu o oră și jumătate în urmă. Chiar dacă îi începea căldura, simptomele erau complet suprimate de medicament. Nu ar fi avut loc eliberarea de feromoni Omega.

Înțelegea acest lucru în mod logic, dar nu putea să-și potolească complet neliniștea. Își băgă discret mâna în buzunarul pantalonilor și scoase o cutie de pastile.

(Nu ar trebui să fie nicio problemă, dar, pentru orice eventualitate, voi lua o pastilă în plus.)

Întorcând fața într-o parte, a scos repede încă o pastilă, a aruncat-o în gură și a spălat-o cu șampania rămasă.

– Of…

Acum era în siguranță. Relaxându-și umerii, Kazusa aruncă o privire rapidă către Inukai și simți imediat că tensiunea îi revenea. Mustața lui Inukai se mișcă, iar el mirosea discret aerul.

– Ce miroase așa?

Kazusa simți un fior la mormăitul perplex al lui Inukai.

(Eliberez feromoni?)

Nu se poate. Imposibil. Asta nu se poate întâmpla.

Dar, parcă batjocorind negarea disperată a lui Kazusa, fața lui Inukai se înroși, iar respirația îi deveni mai rapidă. Calmul său intelectual obișnuit dispăruse, înlocuit de o strălucire febrilă în ochii lui.

Reacționa oare cu adevărat la feromonii Omega?

În timp ce Kazusa îl privea cu neîncredere pe bărbatul din fața lui, Inukai se aplecă, determinându-l pe Kazusa să se retragă instinctiv. Inukai îi mirosi gâtul.

– E dulce… și miroase bine.

Inukai șopti cu un ton amețit, suflând o respirație caldă în urechea lui Kazusa. Kazusa simți un fior când i se făcu pielea de găină pe gât, iar ritmul cardiac și temperatura îi creșteau. Transpirația, care se potolise pentru o clipă, izbucni din nou, aburind ochelarii.

Înghiți cu greu.

(Asta e… rău…)

Începuse să reacționeze la feromonii Alfa ai lui Inukai, intrând într-o stare de excitare.

(E periculos. Trebuie să plec, acum!)

Cu alarma sunând în mintea lui, Kazusa, panicat, încercă să se ridice de pe scaun pentru a scăpa. Dar înainte să apuce să se ridice complet, Inukai îl apucă de braț și îl trase înapoi.

– Ah!

Kazusa a aterizat din nou pe canapea, doar pentru ca Inukai să-l împingă în jos.

“…”

Inukai se uită la el, cu pupilele dilatate de excitare. Mâinile lui, fierbinți la atingere, arătau că era deja excitat.

– Te rog… lasă-mă să plec.

Rugămintea tremurândă a lui Kazusa era întâmpinată doar cu respirația greoaie a lui Inukai.

El se răsuci în stânga și în dreapta, încercând să se elibereze, dar Inukai îi imobiliză ambele brațe, apăsând cu greutatea sa pe partea inferioară a trupului lui Kazusa, împiedicându-l să se miște. Împotriva forței unui Alfa, Kazusa era neputincios.

– Te rog… dă-mi drumul.

În această situație disperată, el imploră. Vocea îi era sfâșiată de lacrimi, dar Inukai nu-l eliberă. În schimb, își apăsă excitația cu brutalitate asupra lui Kazusa.

– Aah!

Un suspin înăbușit îi scăpă lui Kazusa.

– Oprește-te, te rog!

Vocea lui era aproape un țipăt, dar Inukai o ignoră, frecându-se și mai agresiv. Stimularea abdomenului inferior îi aprinse o căldură care, împotriva voinței sale, îl determină să se întărească.

Deși nu-și dorea asta deloc, trupul său a reacționat la feromonii Alfa. A simțit furie și enervare față de propriul trup trădător.

Oricât de mult s-ar fi opus, nu putea lupta împotriva feromonilor Alfa.

Asta însemna să fii Omega. Acesta era prețul că era în călduri.

În timp ce Kazusa era disperat, excitația lui Inukai atingea apogeul. Părea gata, în timp ce își lingea buzele cu anticipare. Ochii îi erau injectați, buzele ușor întredeschise, eliberând respirații grele și continue.