Volumul 4, R 8, Partea 6

 

Kazusa privi chipul acela, întunecat de dorință. Încă mai avea o fărâmă de speranță, apelând la orice urmă de raționalitate ar mai fi rămas în Inukai.

– Nu sunt de acord! Orice act fără consimțământul reciproc este hărțuire!

– Taci! Taci din gură!

Inukai renunță la fațada sa de gentleman, reducându-l la tăcere pe Kazusa cu o mustrare aspră.

“…”

– Un simplu Omega nu ar trebui să se opună!

Kazusa era șocat să vadă cum profesorul universitar romantic și iubitor de literatură, se transformase atât de drastic sub influența feromonilor Omega.

Înlemnit de șoc, Kazusa s-a înțepenit, ceea ce părea să-l determine pe Inukai să creadă că renunțase. Inukai s-a aplecat mai aproape, expirând respirații calde și umede pe gâtul lui Kazusa. Și-a tras limba încet de-a lungul ceafei lui Kazusa, alunecând vârful în urechea lui cu un sunet umed și alunecos. Pielea lui Kazusa s-a transformat într-una de găină, iar un fior i-a parcurs șira spinării.

(Nu… nu… nu!)

Kazusa își aminti o situație similară când intrase în călduri în mod neașteptat, o experiență pe care o avusese odată cu Zero.

Atunci, era prima lui căldură. Așa că era și mai confuz de excitația lui bruscă, neînțelegând cauza. La început, totul i se părea grețos și nu avea idee ce îl aștepta, ceea ce îl îngrozea complet.

Încă sunt multe lucruri pe care nu le știe despre căldură. Nici nu înțelege de ce pilula nu funcționează de data asta.

Dar un lucru știe cu siguranță.

Chiar dacă este în călduri, chiar dacă este excitat, asta nu înseamnă că oricine este bun.

Atunci era altfel decât acum. Zero este diferit de Inukai.

(Este complet diferit…)

Indiferent ce s-ar întâmpla, nu-l putea accepta pe Inukai. Chiar dacă feromonii Alfa și Omega îi atrăgeau unul către celălalt, nu-l putea accepta pe Inukai.

Atât de special era Zero pentru el.

Îl respectă pe Zero ca persoană și are încredere în el ca proprietar al clubului.

Dar este mai mult decât respect și încredere… el îl iubește pe Zero.

Prima lor întâlnire a avut loc în timpul căldurilor lui, ceea ce i-a determinat să se conecteze fizic. Deși inițial l-a găsit pe Zero dificil, cu timpul a început să se simtă atras de el. Și înainte să-și dea seama, se îndrăgostise profund.

Deoarece nu avea experiență în ceea ce privește sentimentele romantice, i-a luat ceva timp să înțeleagă, dar acum știa.

(Îl iubesc…)

În timp ce savura acest sentiment nou descoperit, strânsoarea brațelor lui s-a slăbit brusc, iar presiunea asupra părții inferioare a trupului său s-a ușurat. Kazusa s-a grăbit să scape. Dar înainte să apuce să o facă, era răsturnat și imobilizat cu fața în jos. Inukai s-a lipit de el din spate, imobilizându-l din nou.

Respirația fierbinte îi mângâia gâtul, provocându-i o durere înțepătoare în coloană. Senzația dinților ascuțiți care i se înfigeau în gât îl determină pe Kazusa să se cutremure.

(Oare… încearcă să mă “marcheze”?)

Când un Alfa mușcă ceafa unui Omega în timpul căldurilor, este un ritual pentru a stabili un “contract”.

Această legătură durează până când unul dintre ei moare. În acest timp, ei pot răspunde doar la feromonii celuilalt, iar Omega poate concepe și naște doar copiii partenerului cu care a încheiat contractul.

Un astfel de angajament care îi schimba viața era pe cale să îi fie impus, fără consimțământul său.

În sfârșit ajunsese să-și accepte adevăratele sentimente, dar acum era pe punctul de a fi legat printr-un contract de cineva pe care nici măcar nu-l iubea.

– Nu!!!

El și-a strigat refuzul, luptându-se cu toate puterile pentru a-l împinge pe Inukai. Dar rezistența lui era inutilă, deoarece greutatea lui Inukai îl ținea la pământ.

– O… oprește-te!

Lupta disperată a lui Kazusa nu l-a descurajat pe Inukai, ai cărui canini i-au pătruns încet în gât. Înconjurat de prezența intensă a feromonilor Alfa, simțul durerii lui Kazusa a început să se estompeze, iar chiar și înțepătura mușcăturii a dispărut.

Mintea lui se încețoșă, iar degetele, care odată se înfigeau în canapea, își pierduseră puterea unul câte unul.

Copleșit de disperare, Kazusa se simțea ca o pradă mușcată de un prădător. Pleoapele i se închiseră în semn de resemnare.

Când se va trezi, va fi legat prin contract de Inukai…

Va fi forțat să trăiască ca partenerul unui bărbat pe care nu-l iubește, să-i poarte și să-i crească copiii.

Lacrimi de durere îi curgeau pe obraji. Durea chiar mai mult decât atunci când își pierduse licența medicală. Pieptul îi era gata să explodeze.

(Zero…)

Acum își dădea seama că era prea târziu. De ce trebuia să se întâmple tocmai acum? Era atât de orb.

Avusese atâtea șanse să-și dea seama de sentimentele sale pentru Zero. Semnele erau acolo. Și totuși…

Dacă ar fi observat, chiar și cu o zi… chiar și cu jumătate de zi mai devreme…

Niciun regret nu mai putea schimba nimic acum. Se terminase.

O ceață îi întunecă mintea și își pierdea treptat capacitatea de a gândi clar.

(Zero… Zero…)

Pe măsură ce conștiința îi dispărea, a strigat acel nume pentru ultima oară, ca într-o ultimă rugăminte.

– Kazusa!

Auzindu-și numele strigat cu voce urgentă, Kazusa deschise ochii brusc.

Ușa se deschise cu un scârțâit, iar aerul din cameră începu să curgă afară. Feromonii care pătrundeau dens se disipară, limpezind ceața care îi încețoșa mintea. Imediat după aceea, auzi un strigăt surprins în spatele lui, iar greutatea lui Inukai care îl apăsa dispăru brusc.

“…”

Kazusa se întoarse repede și, în câmpul său vizual, îl văzu pe Inukai cu gulerul cămășii apucat din spate, fiind ridicat cu o mână de Zero. Fața lui Zero era inexpresivă, în timp ce cea a lui Inukai era roșie, cu gura deschizându-se și închizându-se în semn de protest.

– L… lasă-mă… să plec…

Inukai gâfâia, încercând disperat să-și strecoare un deget în gulerul cămășii. Vocea lui tensionată se transformă în șuierături, iar Kazusa își reveni în fire.

– Zero! Îl sufoci!

Fără să-și schimbe expresia, Zero îi dădu drumul. Inukai, brusc eliberat din suspensie, căzu greu pe podea. Se prăbuși în patru labe, tușind și scuipând.

– Te… Te simţi bine?

Kazusa se ridică de pe canapea pentru a se duce lângă Inukai, dar vocea ascuțită a lui Zero îl opri.

– Stai departe de omul acela! Nu te mișca de acolo.

Forța poruncii lui Zero îl împinse înapoi pe canapea pentru o clipă. După ce se asigură de asta, Zero îl apucă pe Inukai de braț și îl ridică, privindu-i cu o privire rece fața acoperită de lacrimi și salivă.

– Poate nu ştiai, dar această cameră este monitorizată de camere din altă cameră, unde toate conversațiile sunt înregistrate.

Realizând că totul era văzut și auzit, șocul se citea pe fața lui Inukai. După ce și-a mutat privirea nervos pentru o clipă, a adoptat brusc un ton sfidător.

– Atunci trebuie să fii conștient! a declarat el cu aroganță.