Volumul 3, R 6, Partea 1
Era trecut de ora 3 dimineața când Kazusa a părăsit camera lui Zero.
După ce s-a întors în camera 601, s-a afundat încet în cadă, și-a relaxat întregul trup cu câteva întinderi ușoare după baie, și-a masat mușchii încordați și s-a culcat. Poate pentru că a avut grijă de el însuși, a reușit să doarmă profund pentru prima dată după mult timp, iar când s-a trezit, era aproape prânz.
(Poftim?! E deja amiază?)
S-a panicat când a văzut ora. Dar, datorită somnului îndelungat, trupul său se simțea ușor. Gândindu-se înapoi, în perioada de antrenament, nu reușise să-și elibereze tensiunea din minte și trup. Așadar, chiar dacă dormea suficient, oboseala nu dispărea niciodată. În comparație cu asta, în dimineața aceea se simțea complet revigorat. Era ca și cum o greutate îi era luată de pe umeri.
În parte, asta se datora relaxării sale mentale și fizice. Dar era posibil și ca perioada de călduri să se fi încheiat.
Trecuse o săptămână de când începuse, așa că era foarte probabil să fie așa.
Încă nu era capabil să simtă pe deplin când începea sau se termina căldura. Dar poate că, având mai multă experiență, ar fi putut să înțeleagă mai clar acele senzații. Cu toate astea, deocamdată, ca începător, era mai bine să fie în siguranță, așa că a luat o doză de inhibitor, doar pentru a fi sigur.
(Totuși…)
Privind înapoi după o noapte de odihnă, timpul petrecut cu Zero noaptea trecută părea un vis.
Nu avuseseră niciun contact fizic, dar era un moment intens. Se simțea ca și cum distanța dintre inimile lor se micșorase puțin…
“Cei treizeci de ani de experiență, mentalitatea ta logică de medic, natura ta harnică care nu face compromisuri, sinceritatea ta în a trata pe toată lumea în mod egal… acestea sunt punctele tale forte, lucruri pe care ceilalți membri ai distribuției nu le au.”
Kazusa savură din nou cuvintele lui Zero.
“De exemplu, când oamenii sunt în fața ta, se simt obligați să-și dezvăluie vulnerabilitățile – așa cum am făcut eu mai devreme.”
Poate că dezvăluirea unor aspecte din viața sa personală era și modul lui Zero de a-l consola pe el, care își pierduse încrederea și se simțea deprimat.
Datorită acestui lucru, Kazusa se simțea acum mai motivat să continue ca membru al distribuției pentru încă puțin timp.
Așa cum era de așteptat de la lider. Avea o înțelegere profundă a acțiunilor membrilor haitei sale. În scurt timp, ajunsese să înțeleagă personalitatea și trăsăturile lui Kazusa, oferindu-i sfaturi precise care i-au sporit motivația.
(Probabil că a ales ceaiul din plante având în vedere și relaxarea.)
Impresionat încă o dată de abilitățile lui Zero ca lider, Kazusa și-a terminat prânzul compus din pâine prăjită, salată și ceai.
Era deja 13:30. Mai erau trei ore și jumătate până la ora 17, când urma să înceapă amenajarea salonului.
(Bine, hai să mergem la cumpărături.)
Cina era servită seara și i se spusese că putea folosi ingredientele din bucătăria de la primul etaj cât dorea. De fapt, legumele crude din salata pe care tocmai o mâncase și pâinea proveneau din bucătărie. Dar când venea vorba de iaurt și lapte, voia să aibă mereu în frigider marca lui preferată.
(O, și ar trebui să cumpăr și niște haine și pantofi de sport.)
Kazusa s-a schimbat în hainele lui obișnuite: o cămașă albă, o jachetă cu glugă și pantaloni chino. A luat smartphone-ul, portofelul, cardul de securitate și cheile, le-a aruncat într-o geantă de pânză și și-a pus adidașii.
În timp ce încuia ușa camerei sale, auzi sunetul unei uși care se descuia în spatele lui.
(Iese cineva?)
Era a patra zi de când se mutase. Dar era prima dată când întâlnea pe cineva, un alt locatar de pe același etaj.
Camera 603 îi aparținea lui Crow, al cărui look caracteristic era un hanorac negru cu glugă și ochelari cu ramă neagră.
Camera 602 era ocupată de Lycaon, despre care Serval îl avertizase că este “o persoană de care trebuie să se ferească”.
Kazusa se întâlnise cu Crow de câteva ori în timpul turelor de la spaţiul de relaxare — se zvonea că era extrem de tăcut și, într-adevăr, nu vorbiseră niciodată. În ceea ce-l privește pe Lycaon, care era în prezent suspendat, Kazusa nu îl întâlnise, firește.
(Crow sau Lycaon… care dintre ei este?)
Dacă era Lycaon, judecând după lista lui Serval, părea că nu va fi un personaj ușor de abordat.
Se auzi sunetul unei uși care se deschidea scârțâind. Apoi, un zgomot surd când se închise.
Kazusa simți o prezență în spatele lui și se uită înapoi din colțul ochiului pentru a vedea ce se întâmplă.
O persoană stătea în fața ușii camerei 602, încuiând-o. Din profilul persoanei, a văzut că aceasta privea în jos, așa că şi Kazusa nu i-a putut vedea clar fața. Dar trupul său era zvelt și avea aproximativ aceeași înălțime ca el. Avea mai multe piercinguri în cartilajul urechii. Purta un top cu dungi alb-negru, blugi strâmți negri și, în picioare, cizme negre cu șireturi.
Părul său, de un albastru-argintiu, era tuns în ceea ce se numește în mod obișnuit stilul “two-block”. Pe ceafa lui, albă ca zăpada, avea un tatuaj cu un coiot care rânjea, cu colții descoperiți.
Este Lycaon.
În momentul în care Kazusa a confirmat acest lucru, Lycaon părea să-i simtă privirea și s-a întors spre el. Ochii lor s-au întâlnit – ochi cenușii deschis, cu o pigmentație slabă , încadrați de gene argintii asortate cu părul său.
(Ce seducător!)
Kazusa credea că devenise insensibil la atractivitatea lui Zero și a celorlalți rezidenți, dar frumusețea izbitoare a lui Lycaon îl lăsă cu ochii mari de uimire.
În timp ce Kazusa privea amețit, ochii cenușii ai lui Lycaon s-au aprins brusc cu o lumină periculoasă. O voce răgușită, mult mai aspră decât ar sugera aspectul său seducător, a mârâit amenințător.
– La ce naiba te uiți?! Hei…
Speriat de amenințarea bruscă, Kazusa tresări și se întoarse repede cu fața spre Lycaon.
– Îmi cer scuze pentru prezentarea târzie. Sunt Toomine din camera 601. M-am mutat acum o săptămână. Îmi pare bine să te cunosc.
“…”
Dar Lycaon nu îi răspunse la salut. În schimb, își încruntă sprâncenele, își încrucișă brațele și se aplecă ușor într-o parte. Era ceva tipic pentru un delincvent.
7 comments
-
-
Mulţumim pentru comentariu. La începutul fiecărui capitol există o precizare de genul: Volumul 3, Prolog, Partea 1. Aşa se ştie clar din ce volum face parte fiecare capitol. Seria Resonance e completă. Ne bucurăm că v-a plăcut aşa mult!💕💕💕
Adevarat ,s-a terminat brusc dar ,noi avem minte care va duce finalul unde dorim. Multumesc Anya pentru traducerea cartii
Revin ca să fac următoarele precizări. Am scris comentariul anterior „la cald”, imediat după ce am terminat de citit. Îmi cer scuze pentru memoria mea proastă-dacă ar fi fost bună, nu mai puneam întrebările referitoare la continuare. Scrie la început, în prezentare, că vor fi două volume, primul având 89 capitole. Deci, urmează continuarea. Și, căutând toată seria, am văzut legătura între „Resonance Heat..” și „Resonance Lust..”, primele volume în care eroii principali sunt fratele mic Shutou și iubitul său, respectiv cuplul de polițiști Kouki și Amane, pe care în focul cititului nu mi-i mai aminteam (ca nume, deoarece ca personaje sunt de neuitat). Ca să fie simetric, ar urma ca vol. 3 și 4 să fie despre fratele mijociu și iubitul lui, respectiv Zero și Kazusa, sau să se amestece și fratele cel mare în poveste cu sau fără partenerul/partenera lui? Oricum ar fi, vă mulțumesc din suflet pentru toate cărțile pe care le-ați tradus deja și pe care le veți traduce în viitor și la care ne-ați făcut și ne veți face părtași.
-
Vă mulţumesc din suflet. Şi pentru rating-ul de 5 stele pe care l-am observat ieri, târziu în noapte! Ne bucurăm că v-au plăcut şi că aţi citit cu pasiune. Multă sănătate să aveţi!🥰❤️🥰❤️
Mi-a plăcut mult această serie. Atât Amane cu Kouki cât și Zero cu Kazusa.
Minunat cum ambii frați și-au întâlnit sufletele pereche unde nici nu se așteptau dar la fiecare cu responsabilități.
Dacă la cuplul Kouki cu Amane trebuiau să țină secretă relația lor, Amane fiind Omega ar fi fost dat afară din poliție, în schimb cel de-al 2 lea cuplu Zero cu Kazusa pot avea o relație deschisă acum.
Kazusa a pierdut tot ce a construit în 30 ani cu o simplă atingere a lui Zero, însă acesta la salvat de la moarte și la învățat să trăiască din nou dar și să iubească.
Mi-ar fi plăcut să citesc și mersul acasă la părinții lui Kazusa și să aibă un copil împreună. Dar nu eu sunt scriitoare.
Mulțumesc frumos pentru traducere❤️-
Da, şi mie ca traducător mi-ar fi plăcut să mai fi avut câteva capitole în plus, dar nu se poate face nimic în privinţa asta. Mulţumim pentru comentariu şi pentru că v-a plăcut seria.❤️❤️❤️
Leave a Reply
-
LIVISHOR -
M-am abțínut să nu fac comentarii pe parcurs, așteptând să se termine. Și-acum, aștept să continue. Volumul IV, va fi tot despre ei? Sper din suflet. Mi-a plăcut romanul pentru poveste, pentru pereche, pentru mesaj și pentru încă o mulțime de lucruri. Nu știu în ce ordine să-mi exprim sentimentele .
1. Am văzut cum, chiar și atunci când crezi că ai pierdut totul, trebuie să găsești puterea să o iei de la capăt. Vei reuși și vei vedea cum „tot răul e spre bine” și că nimic nu e întâmplător. Și să constați că în toată călătoria descoperirii de sine și a transformării, ai oameni alături, de care e bine să te apropii și în care să crezi. Să nu-i respingi.
2. Nu știu care a fost mesajul principal. Au fost mai multe. Să-i ajuți pe cei din jur, să dai șanse oamenilor. Să le acorzi sprijin, pe cât poți . În felurile în care poți. Să nu desconsideri pe nimeni. Să fii bun. Și multe altele. În esență, SĂ FII OM.
3. Ce să spun despre Zero și Kazusa? Că se merită și că trebuie să prețuiască întâmplarea că s-au găsit? Zice Kazusa la un moment dat că nu s-a descoperit ca gen până la întâlnirea predestinată, fiindcă l-a așteptat pe Zero treizeci de ani. Ce frumos! Și-a așteptat sufletul pereche, pe care, chiar și în lumea Omegaverse, poți să nu-l întâlnești niciodată. Dar și atunci când îl întâlnești: scântei și electricitate.
Să citiți cartea! E excepțională!. Vă mulțumesc, Rainbow Love. Aștept volumul IV al seriei.