Volumul 3, R 1, Partea 6
Dacă a fi Omega însemna a fi considerat fără valoare, atunci astaînsemna tot ce era el.
Nu exista niciun motiv pentru ca cineva ca el să continue să trăiască.
Chiar dacă ar fi reușit să supraviețuiască, viața lui nu ar fi avut niciodată vreo valoare. Tot ce ar fi făcut era să fie o povară pentru cei din jur.
Mai degrabă decât să trăiască de acum înainte în rușine ca Omega…
– Ar trebui să mor…
Ar trebui să pun capăt acestei vieți, chiar acum.
Pierduse deja totul, i se luase totul. Dar, cel puțin, putea alege cum se va termina totul.
Putea să coboare singur cortina finală asupra vieții sale – asta era singura libertate care îi mai rămăsese.
În momentul în care și-a dat seama de asta, s-a simțit ciudat de calm.
S-a gândit la mai multe moduri în care ar putea dispărea din această lume. Dar, în starea lui de ebrietate, pregătirile pentru oricare dintre ele păreau obositoare. Cel mai rapid mod era să sară. Dar camera lui era la etajul al doilea. Nu era suficient de sus. Acoperișul, însă, era suficient pentru a face asta cu siguranță.
– Trebuie să plec…
Târându-se până la intrare, Kazusa a părăsit camera fără să-și pună măcar pantofii și, sprijinindu-se de perete, a mers șovăielnic pe hol. Cumva, a ajuns în holul liftului, s-a împiedicat și s-a sprijinit de perete în timp ce liftul urca la ultimul etaj al căminului de șapte etaje. Putea simți mirosul copleșitor de alcool din respirația sa, suficient pentru a-i provoca greață. Când liftul a ajuns la etajul șapte, a ieșit clătinându-se. De acolo, trebuia să urce scările până pe acoperiș.
– Haa… haa…
Depunând un efort de trei ori mai mare decât de obicei, a reușit să urce scările până la turn și a deschis ușa către acoperiș. Vederea i s-a lărgit dintr-odată. S-a clătinat până în centrul acoperișului și a privit cerul nopții. Luna strălucitoare și rotundă părea încețoșată. Și, pentru prima dată, și-a dat seama că nu purta ochelarii. A observat, de asemenea, că era doar în șosete.
Dar nimic din toate astea nu mai conta. Oricum, urma să moară în curând.
Picioarele îi erau slăbite. Trupul îi era zguduit de rafale de vânt nocturn. Deși purta doar o cămașă, pantaloni subțiri și șosete, nu simțea frigul.
S-a clătinat spre gardul care înconjura acoperișul. Când a ajuns la gard, înalt de aproximativ 1,8 metri, a privit spre districtul Downtown Est.
Un peisaj pictat în culori neon strălucitoare, o mahala aglomerată și sordidă și cartierul roșu plin de dorințe – nimic din toate astea nu putea fi numit atrăgător.
Imaginea încețoșată a centrului orașului, distorsionată de vederea lui slabă, se potrivea cumva cu ultimul lucru pe care îl va vedea vreodată.
O viață dedicată exclusiv studiului și muncii. Nu cunoscuse niciodată dragostea, nu simțise niciodată căldura atingerii altcuiva. Și era încă virgin…
Măcar o dată, voia să se îndrăgostească de cineva, să iubească din toată inima. Dar chiar și când întâlnea o femeie care îi plăcea, nu avea niciodată curajul să facă primul pas. Prea speriat să nu fie respins, se ascundea în spatele studiilor și muncii ca scuză. Acum, își dorea să fi avut curajul să încerce, chiar dacă ar fi eșuat. Dar era prea târziu pentru regrete. La urma urmei, era viața pe care o alesese.
– Bine…
Temându-se că își va pierde hotărârea dacă va ezita mai mult, Kazusa a vorbit cu voce tare pentru a-și întări nervii.
Pentru a sări, trebuia mai întâi să treacă peste gardul din fața lui. Cu acest gând, Kazusa apucă partea de sus a gardului cu ambele mâini și își puse vârful piciorului acoperit cu șosete într-una dintre găurile din plasă. Își adună toată puterea rămasă și începu să se ridice.
– Of… of…
Partea superioară a trupului îi era instabilă din cauza alcoolului, iar palmele și picioarele îl dureau din cauza metalului care se înfigea în ele. Dar, cumva, reuși să se cațere pe vârful gardului.
Când privirea lui se îndreptă de la cerul negru ca cerneala spre pământul de dedesubt, parcarea asfaltată și mașinile colegilor lui îi apăru în fața ochilor. Deși erau neclare pentru ochii lui neprotejați, dimensiunea lor mică era suficientă pentru a-şi da seama de înălțimea poziției sale actuale.
(E… atât de sus…)
Un val brusc de frică îl cuprinse.
Să sar de aici?…
Simplul gând că trupul său se va zdrobi de betonul de dedesubt îi provocă furnicături în gât și îi acceleră bătăile inimii. Membrele începură să tremure.
Putea oare să facă asta, când era atât de laș?
(Nu te da bătut acum, idiotule!)
Kazusa se certă pe sine însuși.
Dacă închidea ochii și se arunca, totul se termina într-o clipă. Nu ar fi simțit nicio durere. Tot ce avea nevoie era curajul să facă acel pas. După aceea, gravitația se ocupa de restul. Și în câteva clipe, viața lui mizerabilă și nedreaptă se termina.
Doar o clipă. Doar o clipă și totul s-ar fi terminat.
(Fă-o! Fă-o odată!)
Se îndemnă singur, ridicând un picior peste gard. Strânse din dinți și începu să-și încline trupul spre cealaltă parte. În acel moment, auzi un sunet rapid venind din spatele lui.
(Vine cineva?)
“…”
Trupul său, care era gata să sară, înlemni la auzul sunetului.
(E cineva… aici?)
Sunetul pașilor cuiva care urca scările deveni din ce în ce mai puternic și mai apropiat, până când, în cele din urmă, ușa de pe acoperiș se deschise cu un zgomot puternic.
Reflexiv, Kazusa se întoarse să privească. Și acolo, în fața lui, stătea un bărbat înalt, îmbrăcat în negru. Bărbatul, care ieșise în fugă din turn, se opri în loc când îl văzu pe Kazusa înlemnit în vârful gardului.
Silueta înaltă stătea nemișcată, dar o aură tensionată îl învălui repede.
Kazusa, pe de altă parte, era fascinat de înfățișarea bărbatului.
Chiar și de la distanță, Kazusa recunoscu trăsăturile exotice ale bărbatului. Fața lui era de neuitat — unul dintre acele chipuri uimitoare care rămân imprimate în memorie după o singură întâlnire.
Ar putea fi acest bărbat cel cu ochii de culori diferite din visul său de dimineață?
Atunci… nu era un vis? Partea în care aproape îl sărutase era reală?
Nu, nu, nu putea fi așa.
În timp ce Kazusa era cuprins de confuzie, bărbatul, care încă îl privea fix, a vorbit în sfârșit.
– Nu te mișca!
În ciuda tonului calm și stăpânit, era ca și cum Kazusa era vrăjit — nu putea mișca niciun mușchi.
– Vin acolo. Nu te mișca până nu ajung la tine.
De data asta, vocea lui era fermă. Era autoritară, fără să lase loc de discuții. Bărbatul începu să se îndrepte spre el.
7 comments
-
-
Mulţumim pentru comentariu. La începutul fiecărui capitol există o precizare de genul: Volumul 3, Prolog, Partea 1. Aşa se ştie clar din ce volum face parte fiecare capitol. Seria Resonance e completă. Ne bucurăm că v-a plăcut aşa mult!💕💕💕
Adevarat ,s-a terminat brusc dar ,noi avem minte care va duce finalul unde dorim. Multumesc Anya pentru traducerea cartii
Revin ca să fac următoarele precizări. Am scris comentariul anterior „la cald”, imediat după ce am terminat de citit. Îmi cer scuze pentru memoria mea proastă-dacă ar fi fost bună, nu mai puneam întrebările referitoare la continuare. Scrie la început, în prezentare, că vor fi două volume, primul având 89 capitole. Deci, urmează continuarea. Și, căutând toată seria, am văzut legătura între „Resonance Heat..” și „Resonance Lust..”, primele volume în care eroii principali sunt fratele mic Shutou și iubitul său, respectiv cuplul de polițiști Kouki și Amane, pe care în focul cititului nu mi-i mai aminteam (ca nume, deoarece ca personaje sunt de neuitat). Ca să fie simetric, ar urma ca vol. 3 și 4 să fie despre fratele mijociu și iubitul lui, respectiv Zero și Kazusa, sau să se amestece și fratele cel mare în poveste cu sau fără partenerul/partenera lui? Oricum ar fi, vă mulțumesc din suflet pentru toate cărțile pe care le-ați tradus deja și pe care le veți traduce în viitor și la care ne-ați făcut și ne veți face părtași.
-
Vă mulţumesc din suflet. Şi pentru rating-ul de 5 stele pe care l-am observat ieri, târziu în noapte! Ne bucurăm că v-au plăcut şi că aţi citit cu pasiune. Multă sănătate să aveţi!🥰❤️🥰❤️
Mi-a plăcut mult această serie. Atât Amane cu Kouki cât și Zero cu Kazusa.
Minunat cum ambii frați și-au întâlnit sufletele pereche unde nici nu se așteptau dar la fiecare cu responsabilități.
Dacă la cuplul Kouki cu Amane trebuiau să țină secretă relația lor, Amane fiind Omega ar fi fost dat afară din poliție, în schimb cel de-al 2 lea cuplu Zero cu Kazusa pot avea o relație deschisă acum.
Kazusa a pierdut tot ce a construit în 30 ani cu o simplă atingere a lui Zero, însă acesta la salvat de la moarte și la învățat să trăiască din nou dar și să iubească.
Mi-ar fi plăcut să citesc și mersul acasă la părinții lui Kazusa și să aibă un copil împreună. Dar nu eu sunt scriitoare.
Mulțumesc frumos pentru traducere❤️-
Da, şi mie ca traducător mi-ar fi plăcut să mai fi avut câteva capitole în plus, dar nu se poate face nimic în privinţa asta. Mulţumim pentru comentariu şi pentru că v-a plăcut seria.❤️❤️❤️
Leave a Reply
-
LIVISHOR -
M-am abțínut să nu fac comentarii pe parcurs, așteptând să se termine. Și-acum, aștept să continue. Volumul IV, va fi tot despre ei? Sper din suflet. Mi-a plăcut romanul pentru poveste, pentru pereche, pentru mesaj și pentru încă o mulțime de lucruri. Nu știu în ce ordine să-mi exprim sentimentele .
1. Am văzut cum, chiar și atunci când crezi că ai pierdut totul, trebuie să găsești puterea să o iei de la capăt. Vei reuși și vei vedea cum „tot răul e spre bine” și că nimic nu e întâmplător. Și să constați că în toată călătoria descoperirii de sine și a transformării, ai oameni alături, de care e bine să te apropii și în care să crezi. Să nu-i respingi.
2. Nu știu care a fost mesajul principal. Au fost mai multe. Să-i ajuți pe cei din jur, să dai șanse oamenilor. Să le acorzi sprijin, pe cât poți . În felurile în care poți. Să nu desconsideri pe nimeni. Să fii bun. Și multe altele. În esență, SĂ FII OM.
3. Ce să spun despre Zero și Kazusa? Că se merită și că trebuie să prețuiască întâmplarea că s-au găsit? Zice Kazusa la un moment dat că nu s-a descoperit ca gen până la întâlnirea predestinată, fiindcă l-a așteptat pe Zero treizeci de ani. Ce frumos! Și-a așteptat sufletul pereche, pe care, chiar și în lumea Omegaverse, poți să nu-l întâlnești niciodată. Dar și atunci când îl întâlnești: scântei și electricitate.
Să citiți cartea! E excepțională!. Vă mulțumesc, Rainbow Love. Aștept volumul IV al seriei.