Volumul 3, R 1, Partea 7

 

Cu pași mari, bărbatul a acoperit distanța dintre ei în scurt timp. Inima lui Kazusa a început să bată mai repede când s-a trezit privindu-l pe bărbat de jos, fixându-și privirea în ochii aceia diferiți. Dar nu era aceeași bătaie rapidă a inimii pe care o simțise mai devreme – era diferită.

(El este… bărbatul din visul meu.)

Atracţia de scurtă durată a lui Kazusa pentru acei ochi ca niște pietre prețioase era curând întreruptă.

– Am auzit mai devreme la spital că ți-ai pierdut licența medicală.

Cuvintele acestui bărbat de vis l-au șocat pe Kazusa pentru o clipă întreagă.

– Poftim?!

La început, era prea uimit ca să poată vorbi. Dar apoi furia a început să crească încet.

Cum putea spitalul să încalce aşa confidențialitatea și să împărtășească astfel de informații personale cu un străin?

– Cine… cine ți-a spus asta? a întrebat Kazusa.

– Asistenta care m-a tratat când l-am adus pe Serval la urgențe târziu în noaptea trecută.

Asistenta medicală care se ocupase de tura de la Urgențe noaptea trecută era aceeași asistentă medicală veterană care era prezentă când Kazusa intrase în călduri.

Iar Serval era Omega rătăcitor pe care Kazusa îl tratase pentru o tăietură la antebrațul stâng noaptea trecută.

“Pot plăti pentru tratament?

Persoana care îl însoțea a spus că va plăti în numerar.”

Kazusa și-a amintit conversația cu asistenta.

Deci acest bărbat chipeș era cel care îl însoțea pe Serval?

Dar de ce ar dezvălui acea asistentă medicală experimentată și de încredere informații personale acestui bărbat?

Confuzia lui Kazusa se adânci și mai mult. Dar ceva îi spunea că acest bărbat deținea cheia amintirilor sale pierdute. Kazusa rămase tăcut și ascultă cu atenție explicația lui.

– După ce ai leșinat în sala de examinare, spitalul s-a transformat într-un azil de nebuni.

Kazusa era surprins de cuvintele bărbatului.

Deci acest bărbat era acolo când și-a pierdut cunoștința în sala de examinare?

Acum nu mai era niciun dubiu — acest bărbat era cheia. Kazusa se concentră și mai mult asupra cuvintelor sale.

– Nu am avut timp să achit factura. L-am luat pe Serval, care începea să se trezească din anestezie, și am părăsit spitalul pentru moment. După ce l-am instalat pe Serval, m-am întors să achit factura. Dar, până atunci, poarta exterioară era deja închisă. Nu am putut să intru înapoi. Eram îngrijorat atât pentru factură, cât și pentru starea ta. Dar nu puteam face nimic, așa că a fost nevoie să plec.

Probabil că spitalul era nevoit să închidă camera de urgențe în mod neașteptat din cauza unui incident neprevăzut. Era de neconceput ca un doctor să intre în călduri. Probabil că se temeau de eliberarea de feromoni în zona înconjurătoare, ceea ce ar fi putut provoca panică.

– De atunci și până în zori, nu m-am putut opri din a mă gândi la ce ți s-a întâmplat. Ai intrat brusc în călduri și ți-ai pierdut cunoștința noaptea trecută. Dar Omega nu pot deveni medici, ceea ce înseamnă că nu erai un Omega până în momentul acela din noaptea trecută.

Era adevărat. Până aseară, Kazusa era un Beta banal.

– Nu pot trage decât o singură concluzie: trebuie să ai ceva care îți schimbă categoria de gen atunci când este declanșat – un așa-numit “Omega izolat”. Dacă este așa, viața ta s-ar putea să se fi schimbat dramatic într-o singură noapte. Nu puteam să nu mă gândesc la asta. Așa că, în jurul orei două după-amiaza, când am avut puțin timp liber, m-am întors la spital. Atunci spitalul revenise la starea sa obișnuită de calm. Am achitat mai întâi factura lui Serval, apoi am început să te caut. Știam că numele tău era “Toomine” din cardul de identitate pe care îl purtai aseară, așa că am rugat un membru al personalului să-ți spună că sunt aici. Dar răspunsul pe care l-am primit a fost: “Toomine-Sensei nu mai lucrează aici”. Am întrebat un alt membru al personalului. Dar am primit același răspuns. Nefiind încă în stare să renunț, am așteptat la poarta exterioară a spitalului ca asistenta medicală care era de serviciu noaptea trecută să sosească pentru tura ei.

Kazusa era uimit că acest bărbat a făcut atâtea eforturi.

De ce i-ar păsa de cineva pe care abia l-a cunoscut aseară? Mai ales că Kazusa nici măcar nu-și amintește de asta.

– Ea își amintea de mine. Deși se părea că spitalul îi spusese să nu spună nimic, ea simțea că nu putea să ascundă asta de mine, care eram prezent la locul accidentului. Mi-a povestit ce ți s-a întâmplat după aceea și mi-a spus că locuiai în căminul adiacent. MAm venit imediat la camera ta.

Niciun coleg de muncă care locuia în același cămin nu venise să vadă ce face.

Nici telefonul lui nu sunase.

Nu se putea face nimic. Probabil se simțeau ruşinaţi. Kazusa înțelegea că nu știau cum să se apropie de el, având în vedere caracterul neașteptat al situației. Probabil și el ar fi ezitat dacă era în locul lor. Asta își tot repeta…

(În final, singura persoană care a venit să vadă ce fac era acest bărbat, al cărui nume nici măcar nu-l știu…)

– Asta s-a întâmplat acum zece minute. Am sunat la sonerie, dar nu a răspuns nimeni. Când am rotit mânerul, ușa era descuiată. Îmi pare rău. Eram îngrijorat pentru siguranța ta și am intrat în cameră fără permisiune. Nu erai înăuntru. Dar am găsit o sticlă de vin goală și un pahar pe podea, cu pete roșii și miros puternic de alcool în aer.

“…”

– Am avut un presentiment rău. Am ieșit imediat din cameră. Liftul în care am intrat încă mirosea a alcool. Deci, nu trecuse prea mult timp. Rugându-mă să nu fie prea târziu, am alergat pe scări până pe acoperiș. Și aici te-am găsit pe gard.

După ce a terminat explicația, fără a omite nimic, bărbatul a mormăit:

– Mă bucur că am ajuns la timp.

A expirat adânc.

– Dar nu pot să mă relaxez încă, a spus el în șoaptă, înainte ca expresia lui să se schimbe.

– Probabil că şi căldura ta s-a “declanşat”din cauza mea.

La această mărturisire bruscă, Kazusa se încruntă.

– Ce vrei să spui?

– Aseară, am retrăit în minte tot ce ni s-a întâmplat, iar și iar. Îți amintești când te-am apucat de braț? Din momentul în care ne-am atins, o senzație ascuțită și intensă, ca și cum eram electrocutați de un curent de înaltă tensiune, ne-a străbătut. Temperatura trupului tău a crescut brusc, transpirația ți-a izbucnit din fiecare por, iar inima a început să bată cu putere…

Ca și cum cuvintele lui erau un declanșator, amintirea, care era goală, a început să reapară încet în mintea lui Kazusa.

După procedura de suturare, el l-a chemat pe însoțitorul pacientului care aștepta în hol și a vorbit cu el în sala de consultații. Pacientul a susținut că era un accident. Dar Kazusa bănuia că lacerația lui era cauzată de cuțitul altei persoane. Când l-a presat pe însoțitorul bărbat, acesta a recunoscut cu reticență că era vorba de o rană provocată într-o bătaie.