Volumul 3, R 1, Partea 5
În cele din urmă, zvonurile se vor răspândi. Dar Kazusa nu voia să fie cel care le va spune vechilor lui colegi de facultate.
Nu avea prieteni cărora să le poată mărturisi ceva atât de grav.
Nici o iubită cu care să-și împărtășească disperarea…
Deocamdată, i se prescriseseră medicamente inhibitoare pentru trei luni. Dar asta era prima lui căldură. Ca să înrăutățească lucrurile, nici măcar nu-și amintea prima lui căldură. Nu era niciun Omega în apropierea lui cu care să poată discuta, iar faptul că nu știa ce se va întâmpla cu trupul lui îl împiedica să iasă afară fără griji pentru a se descărca.
Putea să-și schimbe cartea de identitate națională de Beta cu una de Omega și să-și reseteze viața, astfel încât să poată trăi ca Omega de acum înainte.
Dar ce sens avea să fie o versiune a lui însuși care nu era medic?
(Niciunul. Absolut niciunul…)
Regreta momentul trecător în care îl invidiase pe Omega rătăcitor, Serval, pe care îl tratase cu o seară înainte.
Acum că știa că era un Omega izolat, era dezgustat de aroganța sa de până ieri. Putuse să simtă așa pentru că se afla într-un loc sigur. Atunci, îl privise inconștient pe Serval de sus.
Dar, spre deosebire de Serval, Kazusa nu era chipeş.
În ciuda faptului că era un Omega, nu avea nici frumusețe, nici o sensibilitate specială, și nici nu poseda vreun farmec sexual.
Chiar și din acest punct de vedere, era extrem de “rar”.
– Hm!…
Un râs amar îi scăpă din colțul gurii strâmbe. Ca Omega, nu avea nicio valoare. Nu avea calități care să-l răscumpere. Valoarea lui era zero.
– E ridicol… Absurd… Complet absurd… Ha… ha, ha, ha!
Odată ce a început să râdă, Kazusa nu s-a mai putut opri. Ca un baraj care se rupe, un val emoţional a izbucnit.
Pentru ce erau ultimii treizeci de ani din viața lui? Dacă ar fi știut de la început că era un Omega, nu și-ar fi irosit timpul cu eforturi atât de inutile.
– Totul era doar o pierdere de timp! Totul era în zadar!
Strigă din toată puterea. Dincolo de vidul goliciunii, tot ce-i scăpa era un râs uscat și gol.
– Patetic… Ce idiot! Sunt prost sau ce? Ha, ha, ha…
A râs atât de tare încât i-au curs lacrimile. Și-a scos ochelarii, i-a aruncat pe podea și și-a șters lacrimile cu dosul mâinii. Dar acestea nu se opreau, de parcă ar fi vrut să compenseze toate lacrimile care nu ieșiseră înainte, ele continuau să curgă, una după alta. În cele din urmă, suspinele au început să-i urce din adâncul gâtului. Kazusa și-a acoperit fața cu ambele mâini.
– Of… of… of!
Ce patetic. Depășindu-și limitele, încercând disperat să compenseze neajunsurile sale prin eforturi disperate.
În copilărie, Kazusa era fragil și suferea de astm. Un medic în vârstă de la o mică clinică din orașul său natal îl vizita de fiecare dată când avea o criză, alinându-i suferința.
Voia să ajute pe altcineva, la fel cum îl ajutase acel doctor.
Visul acela a devenit clar când era în clasele superioare ale școlii elementare. Până atunci, criza de astm devenise rară.
Din momentul în care a decis să devină medic, și-a dedicat fiecare zi studiului. Colegii lui îl numeau tocilar pe la spate, iar el nu avea amintiri reale despre o viață de adolescent. După ce a devenit medic, stătea până târziu noaptea citind cele mai recente articole medicale, sacrificându-și viața personală pentru a munci altruist, doar pentru a-și păstra cu greu locul.
Și totuși, pierduse totul.
– Of… Aa…
S-a zgâriat la cap și a scos un urlet bestial, rostogolindu-se pe podea. A lovit podeaua cu pumnii strânși, iar și iar.
– Dă-mi înapoi cei treizeci de ani din viața mea… Dă-mi înapoi viața!
A scos un strigăt de resentiment și a continuat să lovească şi cu pumnii până când au amorțit.
Ce fel de pedeapsă era asta?
Ce făcuse să merite asta? De ce trebuia să sufere un destin atât de nedrept?
Își trăise viața cinstit și constant, dar de ce, i se luase tot?
Și, pe deasupra, nu avea pe cine să dea vina. Nu era vina nimănui.
Nu avea pe cine să urască. Nu avea pe cine să-şi verse furia – dacă asta nu era disperare, atunci ce era?
Disperarea, neputința și sentimentul de inutilitate l-au copleșit ca un val uriaș.
De când intrase la facultatea de medicină, Kazusa nu făcuse altceva decât să studieze și să muncească pentru a deveni medic. Nu se vedea făcând altceva. Nu credea că el, neîndemânaticul, era capabil să facă altă meserie. Nu avea talente sau calificări speciale. Nici nu avea avantajul de a fi seducător. Așa că a trăi ca un Omega părea imposibil.
(Doare. Doare. Doare.)
Simțea că pieptul îi era strivit.
(E dureros. Dureros. Dureros.)
Nu știa ce să facă cu durerea.
Fără să-și șteargă lacrimile și transpirația care îi acopereau fața dezordonată, Kazusa se ridică încet în picioare. Se clătină până în bucătărie, cu pași nesiguri. Deschise frigiderul și scoase o cutie de bere. Deschise capacul și o bău în picioare. Nu era un fan al alcoolului și nici un băutor. Bea doar ocazional seara. Dar, în disperarea sa, credea că alcoolul era singurul lucru care îi putea oferi o oarecare alinare.
Curând, alcoolul a început să-i curgă prin trup, amorțindu-i simțurile. Durerea din piept s-a mai atenuat puțin. Dar încă îl durea. Inima, trupul, totul îi pulsa de durere.
(Nu e suficient…)
– Am evoie de… mai mult…
După ce a căutat prin dulapuri, Kazusa a găsit câteva sticle de vin, pe care i le-a dat familia unui pacient ca semn de recunoștință când era externat. A desfăcut una și a băut direct din sticlă. Nefiind în stare să înghită corect, vinul i-a curs pe gât, pătând cu roșu partea din față a cămășii albe.
– Of… of…
Nu-i păsa că se sufoca sau că toată partea din față a cămășii sale era udă. A continuat să-și toarne vinul pe gât.
Bând mult mai mult decât putea suporta trupul său dintr-o singură dată, capul i s-a învârtit și s-a prăbușit pe podea.
– Haa… haa…
Trupul îi ardea. Iar inima îi bătea cu o viteză imposibilă.
Pupile dilatate. Hiperventilație. Tahicardie. Nivelul de alcool din sânge îi creștea rapid și risca să sufere o intoxicație acută cu alcool. Dar asta nu conta. Dacă murea aici, așa să fie. Nu-i păsa.
– Viața asta… nu valorează… nimic…
Vorbea neclar, scuipând cuvintele înainte de a se rostogoli pe podea. Își întinse membrele, întinzându-se în formă de stea, și privi fix tavanul. Era scăldat în lumina palidă a lunii. După un timp, un gând îi trecu prin minte.
(… Ar trebui să mor.)
Cei treizeci de ani ai vieții sale erau șterși, doar pentru că se descoperise că era un Omega izolat.
7 comments
-
-
Mulţumim pentru comentariu. La începutul fiecărui capitol există o precizare de genul: Volumul 3, Prolog, Partea 1. Aşa se ştie clar din ce volum face parte fiecare capitol. Seria Resonance e completă. Ne bucurăm că v-a plăcut aşa mult!💕💕💕
Adevarat ,s-a terminat brusc dar ,noi avem minte care va duce finalul unde dorim. Multumesc Anya pentru traducerea cartii
Revin ca să fac următoarele precizări. Am scris comentariul anterior „la cald”, imediat după ce am terminat de citit. Îmi cer scuze pentru memoria mea proastă-dacă ar fi fost bună, nu mai puneam întrebările referitoare la continuare. Scrie la început, în prezentare, că vor fi două volume, primul având 89 capitole. Deci, urmează continuarea. Și, căutând toată seria, am văzut legătura între „Resonance Heat..” și „Resonance Lust..”, primele volume în care eroii principali sunt fratele mic Shutou și iubitul său, respectiv cuplul de polițiști Kouki și Amane, pe care în focul cititului nu mi-i mai aminteam (ca nume, deoarece ca personaje sunt de neuitat). Ca să fie simetric, ar urma ca vol. 3 și 4 să fie despre fratele mijociu și iubitul lui, respectiv Zero și Kazusa, sau să se amestece și fratele cel mare în poveste cu sau fără partenerul/partenera lui? Oricum ar fi, vă mulțumesc din suflet pentru toate cărțile pe care le-ați tradus deja și pe care le veți traduce în viitor și la care ne-ați făcut și ne veți face părtași.
-
Vă mulţumesc din suflet. Şi pentru rating-ul de 5 stele pe care l-am observat ieri, târziu în noapte! Ne bucurăm că v-au plăcut şi că aţi citit cu pasiune. Multă sănătate să aveţi!🥰❤️🥰❤️
Mi-a plăcut mult această serie. Atât Amane cu Kouki cât și Zero cu Kazusa.
Minunat cum ambii frați și-au întâlnit sufletele pereche unde nici nu se așteptau dar la fiecare cu responsabilități.
Dacă la cuplul Kouki cu Amane trebuiau să țină secretă relația lor, Amane fiind Omega ar fi fost dat afară din poliție, în schimb cel de-al 2 lea cuplu Zero cu Kazusa pot avea o relație deschisă acum.
Kazusa a pierdut tot ce a construit în 30 ani cu o simplă atingere a lui Zero, însă acesta la salvat de la moarte și la învățat să trăiască din nou dar și să iubească.
Mi-ar fi plăcut să citesc și mersul acasă la părinții lui Kazusa și să aibă un copil împreună. Dar nu eu sunt scriitoare.
Mulțumesc frumos pentru traducere❤️-
Da, şi mie ca traducător mi-ar fi plăcut să mai fi avut câteva capitole în plus, dar nu se poate face nimic în privinţa asta. Mulţumim pentru comentariu şi pentru că v-a plăcut seria.❤️❤️❤️
Leave a Reply
-
LIVISHOR -
M-am abțínut să nu fac comentarii pe parcurs, așteptând să se termine. Și-acum, aștept să continue. Volumul IV, va fi tot despre ei? Sper din suflet. Mi-a plăcut romanul pentru poveste, pentru pereche, pentru mesaj și pentru încă o mulțime de lucruri. Nu știu în ce ordine să-mi exprim sentimentele .
1. Am văzut cum, chiar și atunci când crezi că ai pierdut totul, trebuie să găsești puterea să o iei de la capăt. Vei reuși și vei vedea cum „tot răul e spre bine” și că nimic nu e întâmplător. Și să constați că în toată călătoria descoperirii de sine și a transformării, ai oameni alături, de care e bine să te apropii și în care să crezi. Să nu-i respingi.
2. Nu știu care a fost mesajul principal. Au fost mai multe. Să-i ajuți pe cei din jur, să dai șanse oamenilor. Să le acorzi sprijin, pe cât poți . În felurile în care poți. Să nu desconsideri pe nimeni. Să fii bun. Și multe altele. În esență, SĂ FII OM.
3. Ce să spun despre Zero și Kazusa? Că se merită și că trebuie să prețuiască întâmplarea că s-au găsit? Zice Kazusa la un moment dat că nu s-a descoperit ca gen până la întâlnirea predestinată, fiindcă l-a așteptat pe Zero treizeci de ani. Ce frumos! Și-a așteptat sufletul pereche, pe care, chiar și în lumea Omegaverse, poți să nu-l întâlnești niciodată. Dar și atunci când îl întâlnești: scântei și electricitate.
Să citiți cartea! E excepțională!. Vă mulțumesc, Rainbow Love. Aștept volumul IV al seriei.