Am rămas nemișcat când Asgail s-a apropiat. Înainte să pot reacționa, m-a apucat de braț și m-a tras după el.

— Asgail, ce faci? Dă-i drumul lui Yohan! Oprește-te!

Vocea lui Najima a răsunat în urma noastră, dar el a ignorat-o. Am apucat doar să mă uit înapoi înainte ca ușa să se închidă între noi.

Asgail nu s-a oprit până când am ajuns într-o încăpere pe care am recunoscut-o imediat: dormitorul prințului moștenitor.

M-a împins înăuntru, iar căderea mi-a trezit din nou durerea din spate. Am rămas jos, încercând să înțeleg de ce m-a adus acolo.

“Kamar…”

Asgail s-a aplecat spre mine.

În clipa aceea, ușa s-a deschis brusc.

— Ce crezi că faci?!

Najima intrase după noi.

— Te-am întrebat ce faci, Asgail! Dacă continui așa, nu voi sta deoparte!

Era furioasă. Asgail însă abia dacă a reacționat.

Pajul-șef a apărut în urma ei și s-a înclinat.

— Alteță, iertați-ne. Prințesa ne-a împins deoparte și a deschis singură ușa…

Nimeni nu a îndrăznit s-o oprească prin forță.

Asgail a făcut un semn, iar pajul a închis ușa. Am rămas singuri noi trei.

Najima s-a uitat spre mine.

— Yohan, sângerezi din nou. Te simţi bine?

— Najima.

Vocea lui Asgail a oprit-o.

— Dacă mai faci un pas spre el, nici măcar pe tine nu te voi mai ierta.

Najima a rămas pe loc.

— Ce este nebunia asta?

Tonul ei a devenit rece.

— Dar a ta? a răspuns Asgail.

– Ai venit în fugă pentru un singur Omega.

Am înțeles atunci că nu mai puteam ascunde nimic.

— Omega sau nu, ai intrat în încăperile mele și l-ai luat de acolo. Îmi datorezi o explicație.

Am ridicat capul.

Najima știa că eram Omega.

“Ar fi trebuit să-i spun adevărul.”

Asgail și-a îngustat privirea.

— Pentru asta ai venit atât de grăbită? Interesant. Tu, care odinioară participai la vânătorile de Omega… Ce te-a determinat să te schimbi?

Mi-am amintit de vorbele nobililor de la petrecere.

Najima l-a privit cu furie.

— Din cauza fratelui tău? a adăugat Asgail.

— Să nu îndrăznești să vorbești despre fratele meu.

— Tatăl tău l-a ucis, nu eu.

— Iar tu ai tăcut.

Vocea lui Najima a devenit dură.

— Ți-ai lăsat propriul văr să moară. Ai fi putut să-l salvezi.

Asgail a rămas indiferent.

— S-a diferențiat ca Omega. Asta era voia lui Allah. Dacă vrei să urăști pe cineva pentru soarta lui, nu mă învinovăți pe mine.

Najima a tăcut câteva clipe, apoi și-a recăpătat calmul.

— Trebuie să existe un motiv pentru care l-ai adus pe Yohan aici. Dacă nu este unul suficient, îl iau înapoi cu mine.

— Najima.

Vocea lui Asgail s-a domolit, însă cuvintele au rămas reci.

— Palatul acesta și întreaga țară se află sub autoritatea mea. La fel și acest Omega.

— Asgail!

— Ceea ce fac cu el nu te priveşte pe tine.

Najima a vrut să răspundă, dar Asgail a continuat:

— Întoarce-te în încăperile tale. Dacă mă mai sfidezi, vei părăsi palatul și te vei întoarce la tatăl pe care îl disprețuiești atât.

Najima și-a strâns pumnii, dar nu a mai spus nimic.

Înainte să plece, s-a uitat spre mine.

— Îmi pare rău, Yohan.

— Nu…

Am clătinat din cap. Nu ea era nevoie să-și ceară iertare.

Najima mi-a zâmbit amar și a ieșit.

Când ușa s-a închis, am înțeles că am rămas singur cu Asgail.

— Ți-ai ascuns din nou feromonii, a spus el.

Am ridicat privirea.

— Nu mai contează. Acum știu că ești Omega Extrem.

— E…eu?

— Da.

— Dar v-am spus că glanda mea de feromoni nu funcționează cum se cuvine. De aceea nu am miros.

— Dacă mă mai minți, îți voi tăia limba.

Tonul lui calm a determinat ca amenințarea să fie și mai greu de ignorat.

— D…de ce credeți că sunt Omega Extrem?

Colțul gurii lui s-a ridicat.

— Pentru că mi-ai declanșat rutul. De două ori.

Pentru o clipă, speranța mi-a străfulgerat mintea.

“Și-a amintit?”

Dar, dacă și-ar fi amintit cu adevărat, nu s-ar fi purtat astfel cu mine. Probabil ceea ce s-a întâmplat la cascadă era doar o confuzie provocată de rut.

— Mai devreme, feromonii tăi erau foarte puternici, a continuat Asgail.

– Acum nu se mai simt.

Eu nu mi-am simțit feromonii nici atunci, nici acum.

Cum putea el să-i perceapă?

Știam doar că organismul meu nu funcționa normal și că nu puteam controla ceea ce se întâmpla. Dar Asgail a interpretat totul altfel.

Credea că îi ascundeam pentru că eram Omega Extrem.

Și, împotriva rațiunii, gândul acesta mi-a dat o speranță.

“Dacă mă lasă să rămân lângă el…”

Asgail mi-a ridicat bărbia.

— Ascunde-i cât vrei. Ciclul tău de călduri tot va veni.

M-am uitat la el.

— Când vor apărea semnele, nu vei mai putea nega.

Atunci am înțeles că presupunerea lui avea un termen-limită. Dacă semnele nu apăreau, adevărul avea să iasă la iveală.

“Și atunci?”

N-am vrut să mă gândesc mai departe.

Asgail mi-a dat drumul.

Am înțeles ce aștepta de la mine și mi-am plecat capul în semn de supunere, apoi i-am sărutat piciorul.

Când m-am ridicat, m-a prins de braț și m-a dus spre pat. Feromonii lui au umplut încăperea.

— Chiar și un Omega Extrem reacționează la feromoni.

Și-a înclinat ușor capul.

— Până când începe ciclul tău de călduri, vei continua să vii în patul meu.

Apoi m-a sărutat cu forța.