S-a lăsat o tăcere atât de adâncă, de parcă toate sunetele din lume au dispărut.

Nu le puteam vedea bine fețele, dar liniștea aceea îmi spunea cât de șocați erau cu toții.

Și eu îmi țineam respirația, surprins.

În liniștea aceea, vocea gravă a lui Asgail a răsunat prin sală.

— Ați așteptat destul. Să începem procesul.

— Da, Alteța Voastră.

Chiar atunci, unchiul meu a strigat:

— Refuz să accept asta!

Am tresărit atât de tare, încât aproape m-am ridicat de pe scaun.

Dacă Asgail nu m-ar fi ținut de încheietură, probabil aș fi sărit în picioare.

Scaunul a scârțâit când m-am mișcat brusc, iar eu am încremenit de teamă.

Asgail și-a slăbit încet strânsoarea, ca și cum ar fi vrut să mă liniștească.

Căldura mâinii lui mi-a mai risipit frica.

După ce m-am calmat, unchiul meu și-a reluat protestul cu voce dură.

— Faptul că însuși prințul moștenitor îl reprezintă ca avocat pune sub semnul întrebării imparțialitatea procesului! Nu vă folosiți de autoritatea regală pentru a influența judecata?

— Ai grijă cum vorbești! Abuz de autoritate?

Judecătorul care conducea ședința l-a întrerupt sever.

Unchiul meu însă nu s-a oprit.

— Domnule judecător, puteți jura înaintea lui Allah că acest proces va fi drept? Puteți garanta că verdictul pentru crima acestui Omega nu va fi influențat de faptul că este apărat de Alteța Sa? Dacă nu puteți jura asta, eu nu pot accepta rezultatul! Procesul acesta nu este drept!

Furia lui a răsunat în liniștea sălii.

Mi-am plecat capul, cu umerii tremurând.

Într-un fel, îi înțelegeam revolta.

Numai faptul că Asgail  a venit la procesul unui Omega reprezenta deja o bunătate ieșită din comun.

Când am simțit că mi se strânge pieptul, Asgail a vorbit.

— Din moment ce am intrat în această sală în calitate de avocat, îmi voi îndeplini rolul de avocat. Lord Al-Fatih, puneți la îndoială integritatea mea?

Vocea lui era încărcată de ironie.

Tonul îmi era cunoscut.

L-am auzit de prea multe ori înainte.

Desigur, nu era un ton menit să placă, dar un prinț moștenitor nici nu avea nevoie să fie politicos.

— Iertați-mi îndrăzneala, Alteța Voastră. Dar cum să înțeleg faptul că ați ales să apărați un simplu Omega? Cum să accept așa ceva?

— Nu îți datorez nicio explicație.

Cuvintele lui Asgail erau reci ca gheața.

Unchiul meu a tăcut.

Asgail a continuat:

— De ce ar trebui să-ți cer permisiunea ca să-l apăr pe Yohan? Am studiat dreptul în Anglia și dețin drept de practică în această țară. Ce motiv aș avea să nu o fac?

— Dar ignorați… imparțialitatea…

Unchiul meu a încercat din nou.

Asgail nu l-a lăsat să continue.

— Lord Al-Fatih.

Felul calm în care i-a rostit numele l-a oprit imediat.

Asgail a continuat:

— Mă acuzi că am venit aici ca avocat doar ca să manipulez procesul folosindu-mă de poziția mea de prinț?

Unchiul meu s-a bâlbâit.

Nu putea să-i dea dreptate.

M-am întrebat ce expresie avea.

Când mi-am imaginat chipul lui furios, a vorbit din nou.

— De ce s-ar coborî Alteța Voastră să apere un Omega atât de neînsemnat?

În clipa aceea, mâna lui Asgail s-a strâns din nou în jurul încheieturii mele.

Am tresărit.

Vocea lui s-a auzit aproape de urechea mea.

— De ce ar trebui să-ți explic ție?

Aerul din sală a devenit dintr-odată înghețat.

Era cu adevărat furios.

Unchiul meu și-a dat seama că a mers prea departe și a tăcut.

Asgail a rostit printre dinți:

— Ți-am spus că, dacă mai insiști, te voi executa chiar acum. Nu este nevoie de niciun proces pentru asta.

— Stăpâne… Alteța Voastră…

Vocea unchiului meu venea de jos, de parcă se plecase și implora iertare.

— Vă rog să-mi iertați lipsa de respect. Jur că nu voi mai rosti niciodată asemenea cuvinte în fața Alteței Voastre. Vă implor să aveți milă!

Mi-am amintit cât de nemilos a ordonat Asgail cândva să li se taie încheieturile servitorilor.

Dacă voia, cuvintele acelea puteau deveni realitate fără nicio ezitare.

M-a trecut un fior rece.

Asgail a spus:

— Vei primi clemență o singură dată. A doua oară nu va mai exista iertare.

— M…mulțumesc! Mulțumesc, Alteța Voastră!

Unchiul meu și-a repetat mulțumirile iar și iar.

Abia atunci Asgail mi-a dat drumul la încheietură.

Întregul braț mă furnica și mă simțeam îngrozitor.

— E în regulă. Nu-ți face griji.

Șoapta lui blândă m-a determinat să clipesc.

Asgail mi-a vorbit foarte încet, aproape de ureche.

Probabil credea că eram tulburat din cauza procesului.

Dar înainte să pot explica ceva, judecătorul a anunțat începerea procesului.

În liniștea grea care a urmat, vocea procurorului a răsunat prin sală.

— Domnule judecător, solicităm respectuos acestei instanțe să-l condamne pe criminalul care, indiferent de genul său, a ucis șaptesprezece persoane și a lăsat alte două paralizate și în comă.