Capitolul 31

Un bărbat adevărat trebuie să se răzbune

În jur de ora opt dimineața, Wu Suowei a scos camionul de livrări din fabrica de electronice.
După Festivalul Primăverii, valurile de muncitori migranți se revărsaseră din nou în Beijing. Drumurile, care până nu demult fuseseră libere, deveniseră din nou sufocate de trafic. La o intersecție cu semafor, deși luminile se schimbaseră de mai multe ori, Wu Suowei tot nu reușise să treacă de partea cealaltă.

Wu Suowei ținea privirea ațintită asupra mașinii de lângă el. Nu putea distinge culorile semaforului, așa că trebuia să urmeze exemplul celuilalt șofer.

Între timp, Chi Cheng tocmai fusese transferat la departamentul de control al traficului. Nu trebuia să stea de pază într-un loc fix, sarcina lui era doar să patruleze pe străzi și să gestioneze orele de vârf. Astăzi era prima lui zi oficială de lucru. Îmbrăcat în uniformă, stătea drept și impunător. Doar o privire aruncată asupra intersecției era suficientă pentru ca niciun șofer să nu îndrăznească să calce strâmb.

Camionul lui Wu Suowei înainta încet chiar pe acea stradă, la vreo două sute de metri de semaforul roșu. Calculase că după încă două cicluri de schimbare a luminilor, va reuși să treacă. Strângea volanul cu putere, cu ochii lipiți de mașina de lângă el, repetând în gând: Cu grijă, cu atenție, să nu treci pe roșu…

Chiar atunci, privirea i s-a oprit asupra unei siluete familiare și a încremenit.

– Rahat! Nu se poate… seamănă leit cu cheliosul ăla!

Wu Suowei miji ochii ca să vadă mai bine, dar Chi Cheng dispăruse deja în mulțime. Își lovi pieptul cu pumnul, încercând să se calmeze.

– Imposibil. O halucinație, sigur. Nu se poate să dau peste el din nou! O fi stres post-traumatic de la ultimele dăți… Acum toată lumea îmi pare cheală!

Tocmai când gândul acesta i-a trecut prin minte, mașina de lângă el a pornit. Wu Suowei a apăsat accelerația și a trecut și el prin intersecție.

Prima încălcare de trafic a zilei a apărut, aducând un strop de speranță polițiștilor de la circulație, care au năvălit spre camionul lui Wu Suowei ca niște vulturi, grăbiți să scrie procesul-verbal.

– Ce-am făcut? a protestat el.

Un ofițer a arătat în sus:

– Ai trecut pe roșu.

– Nici vorbă! a strigat Wu Suowei. Am urmat mașina de lângă mine!

Replica a venit aspră:

– Și ăla tot pe roșu a trecut!

Wu Suowei s-a uitat înainte – mașina pe care o urmase era și ea înconjurată acum de polițiști.

Fir-ar să fie! Nici măcar să urmez mașina potrivită nu sunt în stare!

– De ce urmezi alți șoferi în loc să te uiți la semafor?
– Ai băut?
– Coboară din mașină. Actele, te rog!

Wu Suowei și-a strâns pumnii, privirea i s-a întunecat de hotărâre. În clipa aceea, s-a ivit o breșă în trafic. A apăsat brusc pedala de accelerație.

– Chi-ge, e un tip care se opune sancțiunii! a strigat un ofițer.

Chi Cheng s-a întors chiar în momentul în care Wu Suowei încerca să fugă.
A făcut câțiva pași mari, apoi a aruncat bastonul. Acesta s-a învârtit prin aer cu viteză, izbindu-se cu forță de parbrizul din spate al camionului.

Înainte ca Wu Suowei să înțeleagă ce se întâmplă, un BANG asurzitor s-a auzit – ceva se prăbușise pe scaunul pasagerului, iar cioburile de sticlă s-au împrăștiat peste tot.

Wu Suowei a încremenit și a frânat brusc.

O siluetă înaltă i-a apărut în câmpul vizual.
Când i-a văzut clar fața, aproape că și-a izbit fruntea de parbriz.

– La dracu’!!!
– Ce naiba ți-am făcut în viața anterioară?!

– M-am umilit vânzând pe stradă, iar tu, gardianul municipal, mi-ai distrus taraba! Am tras să-mi revin ca artist ambulant, și ai apărut ca polițist, să-mi închizi spectacolul! Am căzut și m-am ridicat ca hoț, și tot tu erai acolo, ofițer de patrulă, să mă prinzi! În sfârșit am vrut să trăiesc cinstit, ca șofer de livrări – și acum ești polițist de circulație cu bastonul în mână, să-mi blochezi drumul…
– Și….de ce e mereu prima mea zi de muncă?!
– Nu putea să mai aștepte măcar o zi, dracului?!

Chi Cheng s-a comportat ca și cum nu l-ar fi recunoscut deloc, cu o atitudine rece și profesională.

– Amendă sau asistență la aplicarea sancțiunii – alege.

Nici nu mai era nevoie să aleagă. Wu Suowei nu avea niciun ban. A coborât din camion.

Nimeni nu ar fi putut ghici ce-i trecea prin cap lui Chi Cheng. A scos de undeva două măști – una roșie, alta verde – și l-a pus pe Wu Suowei să stea pe trotuar. Când semaforul era roșu, trebuia să poarte masca roșie; când era verde, pe cea verde.

Pentru Wu Suowei, care era daltonist, asta era o tortură!
Temându-se că Chi Cheng ar putea descoperi problema lui cu vederea și să-l pedepsească și mai aspru, a memorat repede ordinea: masca verde în mâna stângă, cea roșie în dreapta. Se ghida după postura omulețului de la semafor: când mergea, ridica mâna stângă; când stătea, pe cea dreaptă.

Toată ziua, Wu Suowei a stat la intersecție, schimbând măștile, îndurând priviri batjocoritoare și râsete.
În mintea lui nu mai rămăsese decât un singur refren: Omulețul merge, ridică mâna stângă; omulețul stă, ridică mâna dreaptă…

Chi Cheng îl privea cu o expresie de nepătruns. Nici el nu înțelegea: De ce dau mereu peste tipul ăsta? O face intenționat? Vrea să-l „disciplinez”? Dar, după cum se uită la mine cu atâta ură, nu pare deloc așa…

Odată cu lăsarea serii, venea schimbul de tură.
Văzând că Wu Suowei abia se mai ținea pe picioare, Chi Cheng i-a făcut semn că poate să se oprească.
Brațele lui Wu Suowei erau complet amorțite.

Chiar când Chi Cheng se pregătea să se apropie de el, o voce dulce și cochetă s-a auzit din apropiere. Nici nu era nevoie să se întoarcă – era însăși favorita lui din ultima vreme, frumoasa domnișoară Yue.

Polițiștii din jur aproape că salivau de invidie.

– Na, asta înseamnă să fii odrasla unui oficial! Până și Zeița vine să inhaleze gaze de eșapament doar ca să-l vadă!

(T/N: nu mai era atât de sclifosită și “sensibilă” când era vorba de Chi Cheng)

– Ce cauți aici? a întrebat Chi Cheng, relaxat.
– Mi-a fost teamă că nu te mai prind după schimb, a răspuns Yue Yue, cu o notă jucăușă.

Wu Suowei a rămas împietrit în bătaia vântului, cu pupilele arzând într-o nuanță violacee, ca posedat de Regele Infernului.
A văzut-o pe Yue Yue.
A văzut-o cum îl ținea de braț pe Chi Cheng și cum se ridica pe vârfuri ca să-l sărute pe obraz.
A auzit și chiotele și fluierăturile colegilor.

Deodată, a înțeles de ce Chi Cheng îi fusese mereu pe urme.
Lovitura finală, cea mortală – era ea.

Wu Suowei n-a mai țipat, n-a mai blestemat.
S-a întors liniștit la camion.

Un bărbat adevărat trebuie să se răzbune!