Capitolul 32

Planul de răzbunare

Un pix se învârtea rapid între niște degete subțiri, iar Jiang Xiaoshuai, care stătea elegant picior peste picior, într-o poziție relaxată și stilată, se bucura din plin de zilele liniștite în care Guo Chengyu nu-l mai hărțuia.
De când îi spusese acea replică tăioasă, Guo Chengyu părea că într-adevăr renunțase. Trecuseră zile bune fără să mai apară cu vizitele lui „medicale”, spre marea încântare a lui Jiang Xiaoshuai.

Tocmai când savura liniștea, o siluetă “fantomatică” s-a strecurat în clinică.

Jiang Xiaoshuai s-a întors și a tresărit speriat. Wu Suoweiavea cearcăne adânci, ochii tulburi și pierduți, mersul greoi –  părea un om care și-a acceptat soarta.

–  Ce s-a întâmplat? Iar ai pățit ceva?

Cuvântul „iar” spus de Jiang Xiaoshuai trăda faptul că până și el începea să se întrebe cum reușea Wu Suoweisă atragă atâtea necazuri.

Wu Suoweia clătinat din cap și a intrat tăcut în dormitor, trântind ușa după el.

Jiang Xiaoshuai a început să se îngrijoreze. Sigur, Wu Suoweise mai băgase în bucluc de multe ori, dar de obicei se întorcea bombănind o oră-două și apoi se liniștea. Nu se mai încuiase niciodată în cameră. De data asta era altceva.

A bătut ușor în ușă, cu o voce blândă:

–  Da Wei, ce s-a întâmplat? Hai, ieși și vorbește cu mine.

Niciun răspuns.

–  Nu te mai prosti! Ieși de acolo! Măcar scoate un sunet dacă plângi sau țipi! Vocea lui Jiang Xiaoshuai devenea tot mai neliniștită.

Din spatele ușii s-a auzit abia șoptit:

–  Nu s-a întâmplat nimic.

Ceea ce însemna, evident, că s-a întâmplat ceva.

Jiang Xiaoshuai a încercat clanța –  ușa era încuiată pe dinăuntru. Și-a amintit că cheia era în sertar și s-a grăbit să o caute.

În acel moment, s-a deschis ușa clinicii.

–  Domn’ doctor Jiang, opriți-i șefului meu sângerarea! S-a tăiat la braț cu sticla!

Jiang Xiaoshuai a ridicat privirea. În prag stătea o siluetă familiară și enervantă –  înalt, tuns scurt, cu ochi vicleni și un zâmbet sfidător. Brațul lui Guo Chengyu sângera abundent, iar sângele picura pe podea, mirosul metalic înțepând nările lui Jiang.

Doctorul a rămas nemișcat, cu o expresie rece, impasibilă.

Li Wang s-a grăbit să-l îndemne:

–  Hei, domn’ doctor, mișcați-vă! E sânge adevărat! Nu o să refuzați tratamentul doar pentru că-l urâți, nu?

A trântit pe masă un teanc de bani.

Da, un teanc întreg –  cel puțin o sută de mii de yuani.

Jiang Xiaoshuai s-a ridicat calm, s-a dus la birou și s-a așezat.

Li Wang i-a șoptit lui Guo Chengyu:

–  Ți-am spus eu. Cine nu iubește banii în ziua de azi? Iar tu îl tratezi ca pe o floare rară.

Guo Chengyu n-a zis nimic. Și-a întins docil brațul.

După ce i-a curățat și pansat rana, Jiang Xiaoshuai a dat din cap spre cealaltă cameră:

–  Du-te și întinde-te pe patul din camera alăturată. Urmează injecția.

Nici n-a terminat bine fraza că gărzile lui Guo au făcut un pas înapoi, lăsându-i singuri.

Jiang Xiaoshuai a pregătit seringa și a intrat în cameră. Priveliștea l-a făcut să-i fiarbă sângele.

Guo Chengyu își trăsese pantalonii până la genunchi, expunându-se fără niciun pic de rușine. Nici urmă de jenă sau decență –  doar un zâmbet obraznic și sfidător.

Jiang Xiaoshuai s-a uitat două secunde, apoi și-a mutat privirea cu o totală lipsă de interes.

–  Întoarce-te!

Guo Chengyu n-a mișcat, stătea în continuare cu fața spre el.

Jiang a scuturat seringa, scoțând aerul din ea:

–  Dacă preferi injecția în… organ, pot și așa.

Guo Chengyu a râs:

–  Domnule doctor Jiang, aveți curaj, recunosc.

–  Mai scoți o prostie pe gură și afară cu tine! a izbucnit Jiang Xiaoshuai.

Satisfăcut de reacție, Guo s-a întors pe burtă.

Jiang i-a înfipt acul fără milă.

–  Aaaah! s-a auzit un strigăt din cameră.

Cei de afară s-au luminat imediat.

–  Uau, deja scoate sunete?
–  Parcă era vocea lui Guo Zi…

După injecție, Guo Chengyu a mai întârziat puțin, până când Li Wang a intrat și i-a spus:

–  Guo Zi, te-a sunat Ma’Er. E urgent.

Guo n-a îndrăznit să întârzie și s-a îndreptat spre ieșire.

Pac!

Un teanc întreg de bani i-a zburat după el, lovindu-l pe Li Wang –  printre bancnote s-a amestecat și una de cincizeci.

Jiang Xiaoshuai flutura trei bancnote în mână:

–  Păstrez doar 250 de yuani. Drum bun!

Guo i-a aruncat o privire batjocoritoare lui Li Wang, care se făcuse roșu la față de jenă.

După ce Guo a plecat, Jiang s-a întors spre dormitor. Wu Suoweiieșise între timp și stătea nemișcat în prag, cu ochii fixați asupra lui și o expresie greu de citit.

Jiang, simțindu-se ușor stânjenit, a întrebat:

–  De cât timp stai acolo?

Wu Suowein-a răspuns. A venit direct spre el, cu privirea întunecată, intensă, de parcă i-ar fi străpuns pielea. Lui Jiang i s-a făcut pielea de găină.

După o tăcere lungă, Wu Suoweia rostit:

–  Cum ai făcut?

–  Hm? Jiang a clipit nedumerit.

–  Îi place de tine, nu? De asta tot vine aici. Rana de pe braț… și-a făcut-o singur doar ca să se apropie de tine, nu-i așa?

Jiang Xiaoshuai a oftat. Clar, Wu Suoweiera la pământ emoțional, și scena asta doar îl răscolise. Așa că i-a dat o palmă ușoară pe umăr, încercând să-l calmeze.

–  Te înșeli. Între mine și el…

–  Învață-mă! l-a întrerupt Wu Suo Wei, apucându-l de mână.

–  Să te învăț ce?

–  Să mă înveți cum să seduc un bărbat.

Jiang a crezut că n-a auzit bine.

–  Cum să… seduci un bărbat?

Ochii lui Wu Suoweis-au aprins brusc, ca și cum ar fi găsit planul perfect de răzbunare. L-a tras pe Jiang în cameră și i-a povestit tot, în detaliu.

Pe chipul lui Jiang Xiaoshuai s-a citit furia.

–  Femeia aia e o scorpie nenorocită!

Wu Suoweia scrâșnit din dinți.

–  Exact! Așa că, în loc să mă răzbun doar pe unul, de ce să nu-i lovesc pe amândoi? S-o recuperez pe Yue Yue ar fi greu oricum. Și chiar dacă aș reuși, cheliosul n-ar suferi prea tare, și-ar găsi alta. Dar dacă îl fac eu să se îndrăgostească de mine… atunci e altceva. Yue Yue ar fi distrusă, iar el… terminat.

–  Stai puțin, l-a oprit Jiang, ridicând un deget. Nu crezi că e mai greu să-l seduci pe cheliosul ăla decât s-o recucerezi pe Yue Yue?

–  Cine a zis că eu îl voi curta? a zâmbit Wu Suoweibatjocoritor. Eu doar îl atrag. Pe urmă, îl las să mă vâneze el.

Mamă, ambiția asta a urcat de la zero la nivel zeu, a gândit Jiang, impresionat.

Apoi a oftat.

Wu Suoweiîncă visa cu ochii deschiși.

–  Imaginează-ți: într-o zi, ajunge ca Guo Zi –  își face rău singur doar ca să mă vadă. Nu ar fi asta cea mai dulce răzbunare?

Jiang a bătut din palme:

–  Domnule, nu vă mai jucați cu nervii mei, vă rog. Eu îmi strâng lucrurile și plec acasă.

Wu Suoweis-a ridicat brusc, blocându-i calea, serios dintr-o dată.

–  Xiaoshuai, nu glumesc. Vorbesc serios. Dacă ai fi văzut femeia pe care ai iubit-o șapte ani sărutând un alt bărbat, ai înțelege ce simt!

Jiang a gândit în sinea lui: Asta nu e nimic. Eu, la vremea mea, am fost trădat atât de rău încât eram gata să sar în râu.

După o clipă de tăcere, a spus:

–  Știi ceva despre el?

Wu Suoweia clătinat din cap.

–  Nici măcar cum îl cheamă.

–  Atunci, a spus Jiang calm, următoarele două săptămâni le petrecem adunând informații. Tot ce se poate: trecut, relații, personalitate, obiceiuri, preferințe… fiecare detaliu, pe toate căile posibile.

–  Sunt de acord. Niciodată nu intri într-o luptă fără pregătire. Dar două săptămâni e mult. Nu pot să stau degeaba atâta timp.

–  Cine-a zis să stai degeaba? tonul lui Jiang a devenit ascuțit. Trăiește normal, dar mai bine. Muncește mai mult. Indiferent dacă vrei să atragi femei sau bărbați, cheia e să te îmbunătățești.

Ochii lui Wu Suoweiau strălucit.

–  Am înțeles.

Jiang și-a scărpinat capul, adăugând:

–  Aspectul tău e în regulă. Ce-ți lipsește e carisma. Asta nu înseamnă să copiezi ce vezi la alții –  „cool”, „trendy” –  nu. Trebuie să-ți creezi propriul stil. Acum ești dezechilibrat emoțional, haotic. Trebuie să te aduni și să-ți construiești propriul… „Wu Suo Wei”.

–  Propriul meu stil…a murmurat Wu Suo Wei.

Jiang i-a pus o mână pe frunte și i-a privit atent ochii.

–  Ține minte. Folosește-ți la maximum privirea asta.