Capitolul 29 – Transmiterea unei anumite cunoștințe

Anul Nou se apropia cu repeziciune. Wu Suowei dorea să meargă acasă pentru o vreme și i-a înmânat lui Jiang Xiaoshuai 5.000 de yuani înainte să plece.
– I-am împrumutat de la tine înainte, poftim.

Jiang Xiaoshuai nu a luat banii.
– Sunt doar niște bani, de ce-ți faci probleme?

– Ia-i.

Wu Suowei i-a trântit banii lui Jiang Xiaoshuai.
– Datoria aduce ghinion de Anul Nou.

Cu cei 5.000 de yuani rămași, Wu Suowei și-a cumpărat haine după luni de zile ăn care a trăit pe străzi. Hainele lui era deja jerpelite. Când a trecut pe lângă standurile pentru cei de vârstă mijlocie, a ales și pentru mama lui o bluză.

Mama lui Wu, rar îmbrăcată cu haine noi, era mereu reticentă să o poarte și doar când rudele veneau în vizită de Anul Nou o îmbrăca pentru puțin timp. Le spunea tuturor:
– Bluza astea mi-a cumpărat-o fiul meu, marcă renumită! La serviciu i-au dat o primă de sfârșit de an. Fiul meu s-a gândit la mine și mi-a trimis bluza când a primit banii.

Ori de câte ori auzea asta, Wu se simțea vinovat.

A realizat dintr-o dată că deși lucra cu normă întreagă și avea un venit stabil, nu-i cumpărase niciodată nimic mamei lui. Prima dată când i-a cumpărat ceva fusese, de fapt, cu bani câștigați în felul ăsta.

Părul lui Wu Suowei crescuse puțin, iar părul său negru șu scurt îi dădeau un aer de masculinitate.

Sora cea mare i-a spus admirativ:
– Hei, frățioare, cum ai devenit așa de chipeș? Aproape că nu te-am recunoscut.

Când a venit sora mijlocie, nu s-a putut abține și a exclamat:
– Îmi amintesc că anul trecut când ai venit, arătai ca un cartof mare. Erai gras și prostuț. Cum de ai devenit așa de arătos în mai puțin de un an?

Chiar și fiica sorei celei mari, nepoata lui Wu Suowei, se uita fix la el.

– Uau, ai iubită? Ai grijă de imaginea ta, se vede…

Să le spun că atunci când aveam o iubită nu aveam grijă de imagine, că eram gras și prostuț?

Wu voia să strige în gând:
Tocmai când am început să arăt mai bine și să am stil… am devenit burlac!

Uneori, lucrurile ies tocmai invers decât ne-am dori.

Întors la clinică, Wu Suowei a început să-și facă planuri pentru noul an. Pentru că petrecea toată ziua acolo, a observat că era un pacient care venea zilnic – Guo Chengyu, cu ochii săi afurisiți. Niciodată nu era grăbit să fie consultat, era mereu ultimul. Orice pacient venea, el le ceda locul. Stătea deoparte, fuma liniștit, și admira halatul alb elegant care se mișca prin încăpere.

Odată, Wu Suowei își spăla mâinile în baie și l-a auzit pe Jiang Xiaoshuai spunându-i lui Guo Chengyu:

– Dacă nu m-aș da eu la tine, tu n-ai ridica nici măcar un deget, nu s-ar întâmpla nimic!

Mai târziu Guo Chengyu plecă, iar Wu Suowei l-a întrebat pe Jiang Xiaoshuai:
– Ce boală are ăsta? Vine zilnic…

– E un idiot!

Wu Suowei a tăcut o vreme, apoi întrebă:
– Xiaoshuai, câți ani ai acum?

– Douăzeci și nouă.

Wu Suowei a întrebat cu prudență:
– Ai o iubită?

– Nici vorbă.

– Cum așa? Wu era uimit. Ai multe calități și n-ai o iubită? Atunci… de unde ai experiență? Te-ai auto-educat?

Jiang Xiaoshuai s-a uitat calm la Wu Suowei.

– Îmi plac bărbații.

Un tunet a bubuit în capul lui Wu, scuturându-i capul tare.

Jiang Xiaoshuai s-a uitat la Wu Suowei și a zâmbitȘ
– Ce e? Regreți că stai cu mine?

Wu Suowei a dat din cap rapid.
– Nu, doar că… nu înțeleg.

– Ce nu înțelegi? a întrebat Jiang Xiaoshuai.

Wu Zhiwei și-a sprijinit bărbia de masă, cu ochii mirați ațintiți pe peretele alb, Jiang Xiaoshuai îi vedea doar profilul. Acesta a observat că profilul lui Wu s-a schimbat – nu doar că slăbise, dar și trăsăturile deveniseră mai accentuate. Mai ales în zona sprâncenelor: fie din cauza șocului mental, sprâncenele i se înclinau tot mai mult, deveniseră mai ascuțite, pielea dintre sprâncene se întinsese, iar liniile ochilor erau mai definite – făcând ca întreaga expresie a feței să fie ridicată la un nou nivel.

– Ce e atractiv la un bărbat? Ce are el? Corp tare și plat, voce groasă… Femeile sunt așa frumoase, au forme, unde se compară? Nevoile fiziologice? Cum le rezolvi? Nu poți… cu un bărbat să… știi tu…?

Jiang Xiaoshuai a întrebat:
– De ce să nu poți?

Dar el n-are… partea aia! Unde o bagi?

Jiang Xiaoshuai i-a făcut un gest lui Wu Suowei – și-a strâns pumnul și și-a băgat degetul arătător în el, simulând mișcarea de du-te vino.

Wu Suowei a sărit ca ars.

– După aia… fundul nu scapă vânt?

Jiang Xiaoshuai a râs zgomotos, bătând în masă:
– Și tu nu tragi vânt după ce mergi la toaletă?

– Dar acolo nu tot intri și ieși, te tot miști?

Xiaoshuai era gata să se sufoce de râs.
– Gata! Ajunge! Schimbă subiectul.