Capitolul 27 – De ce ești peste tot?! 

Următoarea zi, Wu Suowei a ieșit la o oră foarte târzie.

Pentru siguranță, Wu s-a deghizat, și-a schimbat geaca de bumbac cu un trench coat, ca să se ascundă mai bine. Și-a schimbat mai ales ochii și capul chel, pleoapele duble i s-au transformat în pleoape fără pliu, iar ochii i s-au micșorat considerabil. Din întâmplare Shuai avea o perucă, așa că Wu a pus-o pe cap, apoi și-a pus și o șapcă pentru a completa noul look și a urcat în autobuz.

Nu erau mulți oameni în autobuz. Ochii lui scanau cu grijă autobuzul, căutând ținta. Călătorii coborau unul câte unul, dar el încă nu găsise persoana potrivită. Credea că unul era prea bătrân; i se făcuse milă de unul cu picioare noduroase, până când a zărit o femeie îmbrăcată cu stil. A fost atât de fermecat de frumusețea ei că a ratat momentul.

– Acesta este ultima stație, dragi pasageri. Vă rog să coborâți.

– Ce… ultima stație? Wu și-a dat o palmă peste cap, nemulțumit.

–  Nu se poate să continue așa! Trebuie să acționez rapid! Soarele o să răsară în curând.

S-a plimbat pe străzi, apoi a ajuns la un pod.

– O să stau aici jos puțin.

Și-a aprins o țigară ieftină, a tras adânc în piept și a privit traficul dedesubt. Wu simțea o tristețe adâncă, tânjea după o viață. O viață în care să nu mai fie atât de prins să câștige bani, să nu conteze dacă câștigă mai puțin, dacă ar putea să-și ia o mașină second-hand, să poată conduce înapoi acasă. Un acasă care să se lumineze pentru el, atât.

– Cum s-a ajuns aici?

A tras adânc aer în piept, și-a dat o palmă zdravănă peste obraji și s-a încurajat mental.

– Hai, tare! Hai, tare! O viață minunată te așteaptă de acum înainte! Nu ai timp să plângi! Acționează rapid!

În același timp, o țintă i-a apărut în față.

– Acea persoană este dragul nostru Chi, care patrula.

De fapt, nu era chiar atât de responsabil, doar încerca să omoare timpul. Pentru el, prinsul hoților nu era altceva decât o distracție.

Chi s-a deghizat și el puțin înainte să iasă. Colegii îi spuneau că arată ca un golan, hoții nici nu s-ar fi încumetat să-l fure. Așa că s-a schimbat într-o geacă simplă de bumbac, o căciulă tricotată, un portofel de firmă, ba chiar se uita la filme pe un iPad în timp ce mergea pe stradă. Arăta ca un om obișnuit.

Totuși, Wu l-a ales drept țintă.

– La naiba! Arată ca polițistul ăla chel de departe… a blestemat Wu în gând, chiar și mersul lui e la fel, radiază aroganță. Hai că-l prind!

Chi era pe punctul să traverseze pe zebră când senzorul lui de hoți a simțit ceva suspect.

Wu a lansat atacul pe nepusă masă.

Chi ținea ochii fixați pe ecran, comportându-se ca și cum n-ar fi atent. Wu mergea în spatele lui, cu ochii pe telefonul din buzunar. În final, Chi s-a împiedicat de ceva.

Wu s-a grăbit să-l ajute să se ridice și în același timp i-a furat telefonul. Totul s-a întâmplat în 2 secunde.

– Mulțumesc.

Privirea adâncă și stilul lui Chi îi păreau familiare.

Wu încerca să-și păstreze calmul.

– Nicio problemă.

S-a întors să plece, dar cine îl prinse brusc de umeri. Wu a realizat că a fost păcălit. S-a întors și a început să se lupte, dar abilitățile lui de luptă erau practic inutile, Chi îi restricționa mișcările fără prea mult efort.

– Ai simulal căzătura?  a scrâșnit Wu din dinți.

Chi a răspuns batjocoritor:

– Tu poți să „mă ajuți să mă ridic”, de ce eu să nu pot simula o căzătură?

Wu se luptă până când i-a venit o idee: și-a folosit capul de fier pentru a-l lovi pe Chi în claviculă.

Un val de durere străbătu corpul lui Chi. L-a prins pe Wu Suowei de guler și i-a ridicat capul.

S-au blocat amândoi trei secunde, fără să se miște deloc.

– De ce tot tu? a zis Chi primul.

Wu l-a recunoscut și el, îl blestema în gând.

– La naiba! De ce ești peste tot?

Și-a încleștat maxilarul și l-a privit furios pe Chi .

– Nu exagerați puțin? De ce acum echipa de la Consiliul Orașului s-a apucat să prindă hoți?

Chi a scos cătușele și l-a lovit pe Wu peste degete, acesta scoțând un sunet înfiorător.

– Acum sunt polițist.

Wu a rămas tăcut.

Chi a dat jos chestia pe care Wu o prinsese pe pleoapele lui, dezvăluindu-i ochii negri. Apoi i-a dat jos șapca, iar la urmă peruca.

– Liber profesionist? a aruncat o privire către Wu. Poți face orice?

Wu și-a îndreptat spatele.

– Țara noastră promovează dezvoltarea în toate domeniile, nu-i așa?

– Data trecută am crezut că ești cinstit și te-am lăsat să pleci. Dacă te las să pleci acum, te subestimez.

Wu a scrâșnit din dinți și și-a încleștat buzele, sprâncenele îi indicau încăpățânarea.

– Ai o voință puternică, zise Chi râzând.

Cătușele s-au închis cu un pocnet.

– Hai să mergem atunci.