Ashley, care privea drept înainte, și-a îndreptat privirea spre Koi. În acel moment, Koi a simțit cum i se oprește inima și a răsuflat greu.

– De ce? a întrebat Ashley după o pauză.

– Vrei să o fac și eu?

– Nu. Nu, nu.

Koi a scuturat vehement din cap. De parcă asta nu era de ajuns, buzele i-au tremurat înainte să scoată următoarele cuvinte.

– Dacă te dezbraci în fața altora… cred că aș fi trist.

Ashley întrebă din nou, auzind vocea aproape şoptită.

– Trist?

– Supărat.

Koi ezită înainte să vorbească. Abia după ce a spus asta își dădu seama că era sentimentul lui sincer. Ashley dezbrăcându-se în fața altor oameni — doar gândul la asta îi întuneca lumea.

Chiar dacă erau surorile lui și prietenii apropiați, asta nu era bine.

Gândul că prietenii lui îl aclamau și se dezlănțuiau în fața unui Ashley dezbrăcat determina ca totul să fie și mai rău. Koi se înarmă cu curaj și vorbi.

– Nu vreau să te dezbraci în fața altor oameni. Dezbracă-te doar în fața mea.

La tonul său neobișnuit de ferm, ochii lui Ashley se măriră pentru o clipă, surprinși. Privind din nou înainte, își reveni repede la starea firească și răspunse.

– Bine.

Tocmai când şi Koi a răsuflat ușurat, Ashley a spus ceva imprevizibil.

– Atunci nici tu să nu porți rochie de mireasă.

– Poftim?!

Surprins, Koi s-a întors să-l privească, dar Ashley și-a ținut privirea fixată pe drumul din față în timp ce continua.

– Ai spus că o să-ți asortezi ținuta cu cea a domnișoarelor de onoare, aşa e? Un smoking e bine. Oricum, o să purtăm asta la nunta noastră. Dar de rochie de mireasă nici nu se pune problema.

– Păi…

Mintea lui Koi se goli pentru o clipă și nu reuși să scoată decât un sunet confuz. Dar o rochie de mireasă nu e ceva ce poți să dai jos, aşa e? Nu e altceva…?

A reușit să gândească până acolo, dar următoarele cuvinte ale lui Ashley i-au blocat complet mintea.

– Ar trebui să-mi arăți doar mie cum arăți într-o rochie.

Ah.

Abia atunci Koi a înțeles. Pentru că i-am spus lui Ash să-mi arate doar mie trupul său gol, Ash îmi spune asta în schimb.

Chiar dacă o rochie de mireasă și a fi gol erau totuși două lucruri diferite, el era cumva convins. Dând din cap, Koi a răspuns:

– Bine. Nu o voi purta. Dar nici tu nu o vei purta, nu-i așa?

Domnișoarele de onoare hotărâseră să-și asorteze ținutele. Asta însemna că toată lumea, bărbați sau femei, urma să poarte o rochie o dată și un smoking o dată. Planul inițial era ca Ashley și Koi să se alăture grupului, dar dacă şi Koi se retrăgea, atunci și Ashley trebuia să facă la fel. Era corect, gândi Koi. La auzul acestor cuvinte, Ashley se încruntă și spuse:

– Nici nu am avut de gând să port una de la bun început. Voi eraţi cei care ați venit cu ideea asta prostească.

– Prietenii mei nu sunt proști! a protestat imediat Koi, dar răspunsul pe care l-a primit era unul indiferent.

– Da, gorilele sunt cele proaste.

Era un răspuns descurajant, dar Koi obținuse oricum rezultatul dorit. Se lăsă comod pe spătarul scaunului și oftă.

– Credeam că o să te dezbraci și tu, din moment ce toate gorilele au spus că o vor face.

În timp ce aducea în discuție firesc subiectul, Ashley a încetinit brusc mașina. În acel moment, oprit la un semafor roșu, Ashley s-a întors să-l privească direct pe Koi și a vorbit, cu fața plină de nemulțumire.

– Koi, eu nu sunt o gorilă.

─ ▪ ─

– Poftim? Koi și Ash se retrag?

Prietenii, care au auzit vestea a doua zi dimineață devreme, au reacționat cu toții surprinși. La strigătele lor de uimire, Koi a dat din cap, ruşinat.

– Ash și cu mine am decis să ne arătăm unul altuia doar genul acela de lucruri. Ash renunță și la problema cu dezbrăcarea din echipa de hochei pe gheață…

Cuvintele lui nu prea aveau sens, dar surorile lui au înțeles cu inima.

– Așa trebuie să fie, ai dreptate. Un cuplu trebuie să aibă propriile lui lucruri speciale.

– Oricum, voi doi sunteți protagoniștii zilei. Ar trebui să faceți ce vreți și să nu faceți ce nu vreți.

– Da, oricum era doar un eveniment pe care l-am inventat pentru distracție. Hai să ne distrăm!

Inima lui Koi s-a încălzit la gândul prietenilor săi, care în curând au dat din cap și l-au bătut ușor pe braț și pe spate.

– Mulțumesc tuturor. Pentru înțelegere.

Scuteşte-mă…

Ariel îl privi cu o încruntare profundă, dar nu spuse cuvintele cu voce tare. Era evident ce se întâmplase. Ashley Miller își păcălise, fără îndoială, din nou sora nevinovată cu limba lui de miere. Alături de Koi, probabil că nici nu i-ar fi luat un minut; trebuie să fi fost floare la ureche.

În ce lume purtarea unei rochii de mireasă era echivalentă cu dezbrăcarea pentru un eveniment la o petrecere a burlacilor?

Ariel avea un presentiment sumbru că astfel de lucruri se vor întâmpla des în viitor, ceea ce o neliniștea, dar nu putea face nimic în privința asta acum. În orice caz, atâta timp cât şi Koi era fericit, asta era ceea ce conta.

În plus, Koi nu pare să creadă că e ceva ciudat în asta.

Dacă el însuși era mulțumit, atunci era bine. Ariel s-a răzgândit și a schimbat subiectul.

– Deci, nu mai rămân decât inelele, aşa e? Ce părere ai? Ai găsit vreunul care să-ți placă?

Se uitase la modele din când în când în timp ce se pregătea pentru nuntă cu Bernice. Koi își scoase telefonul și le arătă prietenilor câteva dintre modelele pe care le alesese.

– Am salvat câteva, dar arată diferit în realitate…

– O, acesta e frumos!

– Nu e acesta mai frumos? Îmi plac lucrurile simple.

– Trebuie să ne potrivim cu gusturile lui Koi și Ash, nu ale tale.

– Le-ai probat? Arată diferit când le porți.

În timp ce prietenii lui se adunau în jurul lui, vorbind și oferindu-și părerea, Koi asculta cu atenție, dând din cap și spunând:

– Da, da.

Era târziu după-amiaza când s-au dus să se uite la inele. Celălalt grup plecase să viziteze obiectivele turistice sub conducerea vice-căpitanului, iar Ariel îl însoțea pe Koi în calitate de reprezentant al lor. Toți s-au consultat și au redus numărul modelelor de inele la trei.

– Ăsta e ultimul loc, aşa e? Alege cu grijă, iar dacă nu ești sigur, putem să o luăm de la capăt.

Ariel, vorbea cu aceeași seriozitate ca și cum era problema ei, iar Koi a dat din cap recunoscător și a spus:

– Bine.

Datorită faptului că făcuse o rezervare, erau conduși imediat la mese, fără să fie nevoiți să aștepte.

– Este acesta obiectul pe care îl căutai?

Angajatul, care plecase după ce văzuse fotografia, s-a întors și le-a arătat un inel într-o cutie. Koi a ridicat cu grijă cutia și i-a arătat-o lui Ariel.

– Ce părere ai?

– Hmm… poate să-l probeze?

– O, desigur.

Angajatul, purtând mănuși, a scos inelul și i l-a întins. Cu mâna tremurând, Koi și-a pus inelul pe deget și l-a privit.

– Cum ți se pare? l-a întrebat Ariel de lângă el, dar Koi oftă înainte de a răspunde.

– Ăsta e.

– Serios? Îți place?

Koi dădu din cap și răspunse:

– Da. Asta e ceea ce căutam. Trebuie să-l iau pe ăsta.

– E minunat.

Ariel îl felicită sincer, cu un zâmbet strălucitor. Koi îi zâmbi înapoi și spuse:

– Mulțumesc.

După ce scoase cu grijă inelul și îl puse înapoi în cutie, Koi îl întrebă pe angajat.

– Cât costă acesta?

– Stați să verific.

Angajatul a scos o tabletă, a atins ecranul și i-a arătat-o imediat lui Koi. După ce a confirmat modelul, privirea lui Koi, de pe site, s-a îndreptat spre preț, iar zâmbetul i s-a șters de pe față. Ariel, care se uita la ecranul de lângă el, a rămas și ea fără cuvinte.

– Scuzați-mă, doar o clipă.

Ariel, prima care și-a recăpătat calmul, a cerut un moment de intimitate cu un zâmbet.

– Avem ceva de discutat între noi, ne poți lăsa un moment, te rog?

– Da, desigur. Vă rog, nu vă grăbiți. Vă ajunge ce aveți de băut? Să vă mai aduc ceva de băut?

– Nu, suntem bine. Mulțumim.

Cu o mișcare a mâinii, Ariel a reușit să alunge angajatul excesiv de amabil.

– Câți bani ai economisit? Îți poți permite asta?

– Păi…

În loc să răspundă, Koi și-a strâns capul cu ambele mâini. Suma era de neconceput. Banii pe care îi economisise până atunci nu ajungeau nici măcar pentru jumătate din prețul inelului.

– Sunt terminat, complet terminat!

– Koi, Koi.

Ariel a încercat repede să-și calmeze prietenul și a continuat.

– Nu e ca și cum n-ar mai exista alte opțiuni. Hai să ne gândim mai întâi, bine?

Respirând ușor, Ariel păru să se gândească o clipă înainte de a face o sugestie incredibilă.

– Ce părere ai de asta? Împrumuți banii care îți lipsesc de la Ash. Și îi poți da înapoi încet.

– De la Ash?

Koi o privi surprins la auzul acestui nume imprevizibil, iar Ariel dădu din cap.

– Da, dacă îi spui că nu ai destui bani să cumperi verigheta, Ash probabil se va oferi să o plătească el însuși.

– Dar…

– Exact, așa că spune-i asta. Că, deoarece este un inel unic în viață, vrei să-l cumperi cu banii tăi. Așa că roagă-l să ți-i împrumute. Apoi îi poți da banii înapoi, aşa e?