Meciul începuse, dar Koi nu se putea concentra. Ariel plecase furioasă, cu o expresie supărată pe chip. Asistenta căpitanului, care o urma, le făcea semn celorlalte să se liniștească. Koi, hotărând că era mai bine să nu se alăture celorlalte, rămase cu reticență în bancă, alături de celelalte.

Deși voia să-l vadă pe Ashley jucând, atenția lui se îndrepta mereu spre direcția în care dispăruseră Ariel și căpitanul adjunct. Se părea că și celelalte majorete simțeau la fel.

– Sunt foarte dezamăgită.

Fetele șopteau între ele.

– Da, credeam că vor merge împreună la petrecerea de bun venit după meci.

– Și ieri aștepta pe hol.

– E doar lipicios. Dar dacă nu e să fie, nu e.

Reacțiile ferme ale fetelor au determinat ca mintea lui Koi să fie și mai confuză.

Probabil că Ashley urma să o roage pe Ariel să se împace cu el după meci…

A devenit neliniștit gândindu-se că Ashley ar putea fi respins din nou de Ariel. Cât de dezamăgit ar fi Ashley?

Din cauza mea.

Koi nu putea să ridice capul, copleșit de ură de sine. Știa că nu putea continua așa. Trebuia să se ascundă undeva, departe de privirile celorlalți.

Tocmai când se gândea să se întoarcă, sunetul și ovațiile mulțimii au izbucnit brusc în spatele lui. La început, a crezut că poate s-a marcat un gol, dar s-a înșelat complet.

– O, nu, e o bătaie! a strigat una dintre majorete. Koi se întoarse instinctiv și ochii i se măriră. Ashley tocmai îi dăduse un pumn unui jucător din echipa adversă.

─ ▪ ─

Meciul începuse, dar Ashley nu se putea concentra deloc. Situația de mai devreme era încă vie în mintea lui. Imaginea lui Koi, ridicându-și picioarele și dansând, îi apărea mereu în fața ochilor. Cum putea să se concentreze la meci după asta? Știa că ceea ce făcuse era o mare greșeală. Dar cum putea să rămână calm în această situație?

Koi dansase, arătându-și picioarele strălucitoare întregii școli.

Deși amintirea părea puțin distorsionată, Ashley nu-și putea permite luxul de a pune la îndoială realitatea. Experimenta pe propria piele cum furia te poate orbi. Din această cauză, a făcut câteva mici greșeli, care au dus rapid la câteva lipsuri uriașe în apărare. Greșelile s-au acumulat, iar ceilalți au început să observe. În timp ce urmăreau pucul, ceilalți jucători, își aruncau priviri neliniștite, deoarece mișcările lui Ashley, atât de diferite față de prima repriză, determina pe toată lumea să se simtă neliniștită. Bill, văzând ce se întâmplă, s-a apropiat repede de Ashley.

– Ce se întâmplă, Ash? Te simți rău sau ceva?

Vocea lui Bill era plină de îngrijorare, dar Ashley nici măcar nu s-a uitat la el în timp ce mormăia.

– Nu contează. Ai grijă la joc.

Bill, nevrând să se certe, a făcut un pas înapoi.

“Revino-ți, Ashley Dominic Miller. Ești în mijlocul unui meci.”

Ashley știa că și-a descărcat enervarea pe Bill, dar nu-și putea controla emoțiile. A lovit cu crosa pucul din fața lui, dar a greșit, lăsând un spațiu liber. Echipa adversă nu a ratat ocazia, a profitat rapid de ea și a marcat un gol.

Mulțimea a reacționat cu un amestec de urale și huiduieli. Ashley a expirat brusc, îndreptându-și spatele. Mintea îi era un haos. Înjurând în barbă, s-a întors să se concentreze pe următorul atac când jucătorul advers care tocmai marcase s-a apropiat de el, zâmbind satisfăcut.

– Frumoasă pasă. Sper să ții ritmul.

– Nenorocitul ăla…

Bill, care își schimbase direcția în spatele lui, a auzit și era pe punctul de a se enerva când Ashley a aruncat brusc crosa și a încercat să-i dea un pumn jucătorului. Publicul a izbucnit în urale.

– În sfârșit!

– Luptă, luptă! Bate-l!

– Buffalo, Buffalo, câștigați!

Ovațiile și strigătele au devenit mai puternice pe măsură ce pumnii zburau și a izbucnit o bătaie generală. Era prima dată când mulțimea era atât de înflăcărată după ce erau marcate atâtea goluri. Deși ăsta era un aspect tipic al hocheiului pe gheață, urmărind desfășurarea evenimentelor, Koi simțea că inima îi arde de frică.

Ce se va întâmpla? E foarte rău!

Deși bătăile erau fireşti în hochei, mai ales între Ashley, Bill și ceilalți jucători, lui Koi îi păsa doar de Ashley. Chiar dacă ceilalți se băteau, era surprins, dar nu la fel de îngrijorat. De fiecare dată când adversarul îl ataca pe Ashley, Koi simțea cum i se strânge inima. Voia să se năpustească și să-l ajute, dar știa că era doar o povară. Așa că tot ce putea face era să bată din picioare nerăbdător în banca de rezervă.

Nu doar Koi reacționa astfel. Majoretele, care înainte făceau comentarii negative despre Ashley, acum încurajau cu entuziasm lupta, fluturând brațele.

Cu inima bătând cu putere, Koi a privit cum jucătorul advers s-a întins să-l atace pe Ashley.

Ashley o să fie lovit!

Koi, incapabil să privească, a închis ochii strâns. Dar, chiar în acel moment, mulțimea a izbucnit în urale. De data asta era ceva diferit. Koi a deschis ochii ezitant și a văzut adversarul ținându-se de nas, ghemuit de durere.

– Frumos pumn!

Una dintre majorete chicoti și ridică degetul mare. Abia atunci Koi expiră ușurat. Adversarul, care acum sângera din nas, era separat de arbitru. Iar Ashley, pentru acțiunile sale, a primit o penalizare de cinci minute, neputând participa la restul reprizei.

– Mai sunt 5 minute din repriza a doua.

Huiduielile umpleau aerul, dar nu se putea face nimic. Ashley își luă crosa și mănușile, îndreptându-se încet spre banca de rezerve. Starea de spirit a echipei era încă bună, dar fața lui Ashley rămânea posomorâtă. Majoretele, împreună cu ceilalți, îl priveau în tăcere, dar nu spuneau nimic. Lăsându-i în urmă, Ashley ieși repede din banca de rezerve.

Koi ezită o clipă, rămânând pe loc. Ar trebui să se ducă după el?

Dacă lucrurile continuă așa, vor pierde cu siguranță meciul.

Atunci ce se va întâmpla? Ashley îi va mărturisi în continuare lui Ariel?

Koi nu știa răspunsul. O ispită întunecată i se trezi în inimă.

Ce se întâmplă dacă pierd meciul?

Ashley s-ar putea să nu se împace cu Ariel…

Inima îi bătea cu putere de frică. Transpirația rece îi acoperea palmele, iar vederea i se înceţoşa. Dacă, într-adevăr, dacă s-ar întâmpla asta…

Gândul de a-i vedea pe Ashley și Ariel împreună îi provoca o durere în piept. Dar ce s-ar întâmpla dacă ar vedea asta cu adevărat? Se simțea paralizat de frică.

Dacă Ashley și Ariel nu se împacă…

Un gând subtil și răutăcios i-a trecut prin minte. Simțea gura uscată, iar simțurile i se ascuțiseră. Incapabil să se stăpânească, Koi a închis ochii strâns. Imaginea celor doi râzând și vorbind împreună, încă proaspătă în mintea lui, nu determina decât să-i înrăutățească gândul. Dacă, dacă asta ar deveni imposibil?

Ashley ar fi atât de dezamăgit.

Koi deschise încet ochii. Uralele mulțimii îi păreau un ecou. Simțea greutatea picioarelor, ca și cum ar fi mers prin apă, și își întoarse încet corpul.

Pe măsură ce mergea pas cu pas în direcția în care plecase Ashley, totul din mintea lui începu să se estompeze. Sunetul bătăilor inimii sale îi răsuna în urechi.

Ashley stătea singur pe o bancă în hol. Nu se auzea niciun sunet, nici măcar ovațiile mulțimii. În liniște, Koi se îndreptă încet spre el. Deși îi auzea pașii, Ashley se aplecă, sprijinindu-și coatele pe genunchi, ascunzându-și fața în mâini, nemișcat.

În cele din urmă, Koi se opri la câțiva pași distanță de el. Deschise gura, dar îi luă ceva timp să vorbească.

– Ashley.

Cu vocea tremurând, îi strigă numele. Umerii lui Ashley se mișcară, iar după o clipă, își ridică încet fața.

Expresia lui Ashley era mai devastată decât o văzuse Koi vreodată. Gândindu-se la cât de în învins trebuie să se simtă, inima lui Koi se strânse din nou.

– De ce?

Ashley a vorbit în sfârșit. Koi și-a dat seama că îl privea fără să spună nimic.

– Păi…

Venise pregătit să vorbească, dar cuvintele nu-i ieșeau. Adunându-și tot curajul, reuși în sfârșit să vorbească.

– Nu-ți face prea multe griji. Meciul… îl vei câștiga, cu siguranță.

Vocea îi tremura atât de tare încât Koi abia o putea auzi. Când tăcu, Ashley râse amar. Curajul lui Koi, care abia începuse să se formeze, se risipi imediat. O tăcere neplăcută se așternu din nou între ei.

Koi avea ceva de spus, dar cuvintele pur și simplu nu-i ieșeau din gură. Ezitând și neștiind ce să facă, a renunțat în cele din urmă și a scos în schimb ceva din buzunarul fustei, pe care o băgase în pantalonii scurți de dedesubt.

– Ce e asta?