Cu nişte ore mai devreme.

 

[Ash, nu pot veni la antrenamentul de patinaj azi. Avem o ședință cu echipa de majorete, așa că mergem la Green Bell. Ne vedem mâine. Îmi pare rău. – Koi]

Ashley a tastat repede un răspuns după ce a citit mesajul de la Koi.

[Am înțeles. Ne vedem mâine. – Ash]

În timp ce se uita la ecran pentru o clipă după ce l-a trimis, indicatorul de mesaj necitit a dispărut și a apărut un alt mesaj.

[Da, mulțumesc. Ne vedem mâine. – Koi]

Abia atunci Ashley a zâmbit ușor și a închis telefonul. Sincer, ar fi putut să-i trimită mesaje așa toată noaptea. Koi răspundea întotdeauna când primea un mesaj și, din această cauză, chiar dacă Ashley își lua la revedere primul, Koi îi trimitea încă un mesaj de îndată ce Ashley îi răspundea. Probabil credea că trebuie neapărat să răspundă de fiecare dată când primea un mesaj.

Drăguț.

Ashley chicoti în liniște, zâmbetul încă persistând pe fața lui în timp ce ridică privirea. Membrii echipei de hochei pe gheață patinau și se antrenau pe patinoar.

Un suspin îi scăpă de pe buze. În timp ce ceilalți transpirau din greu, el era blocat în tribune, doar privind — asta îl înnebunea. Dar nu avea de ales. Aștepta decizia antrenorului.

Înainte de apariția lui, Koi termina de obicei antrenamentul cam în același timp cu echipa lui Ashley, așa că se duceau împreună la casa lui Ashley pentru antrenamentul de patinaj, apoi se despărțeau. Dar de când cu majoretele, programul lor constant era dat peste cap.

Koi i-a spus să se întoarcă mai întâi la conac și că va veni el după antrenament, iar Ashley a ales să aștepte. Chiar dacă Ariel i-ar fi dat o bicicletă nouă, urcarea pe munte era tot o chin. Dacă îi determinai pe cei de care îţi plăcea să treacă prin astfel de necazuri, nu erai un bărbat adevărat.

De asemenea, Ashley nu era încântat că şi Koi se plimba cu bicicleta lui Ariel.

Trebuie să-i cumpăr una nouă cât mai curând posibil.

Nu suporta să-l vadă pe Koi mângâind bicicleta aia de parcă era ceva prețios. Dar nici nu putea să se ducă pur și simplu să cumpere una singur. Cel mai important era ca asta să fie ceva pe placul lui Koi. Așa că tot ce putea face era să caute ocazii să-l plimbe pe Koi cu mașina ori de câte ori era posibil — mai ales la și de la școală. Desigur, Koi insista să-și ia bicicleta aia blestemată și să o îndese în portbagaj, dar tot era mai bine așa.

Să trec să-l iau de la Green Bell când se termină ședința?

Nu era o idee rea. Distanța de la Green Bell până la casa lui Koi era destul de mare. Chiar dacă noua bicicletă era mai bună decât cea veche, tot era o călătorie grea. Și, în plus, faptul că o să-l revadă pe Koi era un plus. Faptul că nu o să vadă bicicleta aia folosită era un alt plus. Nu erau decât avantaje.

Dacă mă întreabă de ce am venit, o să-i spun că treceam pe acolo și m-am gândit la el. Koi o să creadă. El credea tot ce spunea Ashley. Cu acest gând, Ashley s-a uitat la ceasul de la mână. Magazinul se închide pe la zece, așa că mai era destul timp.

Când o să vorbească antrenorul cu mine? Tocmai când se întindea plictisit, a auzit pași. Antrenorul se îndrepta spre el. Încrucișându-și brațele și așteptând să se apropie, Ashley l-a privit pe antrenor așezându-se la un loc distanță de el.

– Hei, ai așteptat mult?

– Cam o oră.

Ashley s-a uitat intenționat la ceas și a zâmbit ușor. Antrenorul i-a răspuns cu un zâmbet ruşinat.

– Nu era o decizie ușoară.

– Da, mi-am dat seama. Sunt pregătit în orice caz.

Dacă răspunsul era tot nu, atunci așa să fie. Era dezamăgitor, dar asta ar fi însemnat sfârșitul hocheiului. Oricum, nu intenționa să devină profesionist — poate că asta determina să-i fie mai ușor să renunțe. Antrenorul a vorbit din nou.

– Ai de gând să joci doar până la sfârșitul acestui an școlar, nu-i așa?

– Da. Trebuie să încep să mă pregătesc și pentru facultate.

Acum că se gândea la asta, cum a mers examenul de admitere la facultate al lui Koi? Nu părea să se fi descurcat prea bine. N-ar trebui să-l dea din nou? Dacă îl amână, se va suprapune cu alte pregătiri și va deveni și mai greu.

Doar nu are de gând să renunțe complet la facultate, aşa e?

Apoi Ashley și-a amintit că şi Koi spusese că vrea să lucreze la NASA și a dat la o parte ultimul gând. Va trebui să dea din nou examenul. Mă voi asigura de asta.

– Ash, pe baza a ceea ce am discutat…

Ashley s-a întors brusc în prezent la auzul vocii antrenorului și și-a concentrat din nou atenția asupra lui Koi. Bărbatul s-a scărpinat în gât și și-a dres gâtul. Deci răspunsul e nu, s-a gândit Ashley, când antrenorul a spus în cele din urmă:

– Am decis să te lăsăm să joci doar în acest sezon.

Răspunsul l-a luat prin surprindere. Antrenorul a continuat.

– Este ultimul tău sezon, iar noi avem nevoie de timp pentru a ne consolida echipa. Oricum, nişte copii intenționează să renunțe după acest sezon, așa că aveam de gând să facem schimbări anul viitor. Știai asta, nu-i așa? Este doar un sezon. În plus, faptul că joci nu încalcă nicio regulă.

Apoi, după o scurtă pauză, a adăugat:

– Vom fi cu ochii pe orice problemă legată de ciclul tău de rut. Voi face pregătiri pentru a te înlocui dacă va fi nevoie. Nu te lovește dintr-o dată, nu-i așa?

– Păi… probabil că nu.

Ashley ridică scurt mâinile, apoi le lăsă în jos.

– Încă nu s-a întâmplat, dar am auzit că există semne înainte să înceapă. Am și niște inhibitoare.

– Bine, atunci.

Faptul că Ashley se diferenţiase nu ca un Alfa banal, ci ca un Alfa extrem, era cunoscut doar de Koi, de tatăl său și de secretara tatălui său. Niciunul dintre ei nu știa că inhibitoarele fireşti abia dacă aveau efect asupra unor Alfa extremi. De fapt, nu se cunoștea niciun alt Alfa extrem care să ia inhibitoare, așa că nimeni nu știa cât de eficiente erau acestea.

Totuși, își putea controla feromonii și, atâta timp cât nu intra în rut, era bine. Se pare că antrenorul se pregătise și el pentru această posibilitate.

– Atunci pot să mă alătur din nou antrenamentului?

Întrebarea lui Ashley a primit un semn de aprobare din partea antrenorului, care a verificat ora.

– Aproape am terminat pentru azi, așa că să spunem că te reîncadrezi începând de mâine.

Ridicându-se primul, antrenorul i-a dat lui Ashley câteva palme încurajatoare pe braț, în timp ce se ridica și zâmbea pentru prima dată.

– Se apropie balul de absolvire, știi. Contăm pe tine. Hai să terminăm sezonul în forță.

– Mulțumesc.

Antrenorul i-a zâmbit încă o dată lui Ashley și a plecat. Ashley, urmărindu-l cu privirea, a întors capul și s-a uitat în ochii lui Bill.

Bill se oprise în mijlocul antrenamentului și se uita fix la el. Văzând îngrijorarea și incertitudinea de pe chipul lui, Ashley i-a zâmbit și i-a arătat degetul mare ridicat. Bill a izbucnit imediat într-un strigăt de bucurie, iar în curând și ceilalți băieți au început să se uite șocați de la unul la altul, apoi s-au alăturat lor, strigând și fluturând brațele cu bucurie.

El chiulea de la antrenamente sub pretextul că încă nu se simțea bine, deși răceala îi trecuse. Echipa nu avea de ales decât să aștepte, știind că decizia finală urma să fie luată după ce Ashley și antrenorul vor discuta. Trecuseră doar câteva zile, dar părea că toți își doreau cu adevărat întoarcerea lui.

Ashley și-a luat lucrurile și era pe punctul de a pleca, dar mai întâi și-a scos telefonul.

[Koi, mă întorc la antrenamente începând de mâine.]

Se opri în mijlocul mesajului. Îi veni o idee mai bună. Șterse mesajul și își băgă telefonul înapoi în buzunar. În acel moment, fluierul antrenorului semnală sfârșitul antrenamentului.

– Bill! strigă el în timp ce cobora de pe tribune.

Bill, care se îndrepta spre interior, se opri și se întoarse. Când ajunse lângă gard, Ashley îi spuse:

– Ca să sărbătorim revenirea mea, vrei să mergem la Green Bell? Fac eu cinste.

– Sigur că da. Hai!

Bill s-a întors și a strigat vestea către restul echipei de majorete. Privindu-i spatele care se îndepărta, Ashley s-a gândit: “Asta ar trebui să mă ajute să intru în mod natural în cercul echipei de majorete.”

În mod tradițional, echipa de majorete și echipele sportive erau apropiate. Așa au ajuns el și Ariel să se întâlnească – se vedeau tot timpul. Când cele două grupuri se întâlneau întâmplător la un restaurant, era firesc să se așeze la aceeași masă.

“Trebuie doar să trag de timp puțin și să ies alături de Koi.”

Fluierând, Ashley își aruncă geanta peste umăr și se îndreptă spre ieșire. Odată ce ceilalți ieșeau, se urcau cu toții în mașinile lor și se îndreptau spre Green Bell. Planul era perfect.

Până când realitatea a lovit.

─ ▪ ─

– Ce naiba e asta? a întrebat Ashley, încruntându-se. Ariel îi șopti:

– Nu mă întreba pe mine.

Doar fetele din echipa de majorete zâmbeau satisfăcute. Ariel își dădu seama repede de micul lor plan și rămase mută, dar nu putea să iasă furioasă fără să-și piardă cumpătul. Respiră adânc, alegând să-și păstreze demnitatea pentru moment.

Ceea ce conta mai mult pentru el decât demnitatea era faptul că şi Koi stătea la capătul îndepărtat al mesei, flancat de majorete de ambele părți.

– Le-ai spus că ne-am despărțit, nu-i așa?

El mârâi cu voce joasă. Ariel zâmbi, mormăind printre dinții strânși.

– Desigur că da. Ce, crezi că sunt nebună? Crezi că aș mai pretinde că mă întâlnesc cu un ticălos ca tine?

– Atunci ce naiba e asta?

Nici măcar Ariel nu știa. Ridică scurt mâinile, apoi forță un zâmbet și aruncă o privire în jur.

– Avem lucruri de discutat. De ce nu rearanjăm locurile? Echipa de majorete cu echipa de majorete, echipa de hochei cu echipa de hochei.

– Putem face asta după ce mâncăm, nu-i așa, Elle?

Vice-căpitanul interveni repede. Ceilalți membri începură să dea din cap, spunând: “Da, da”, iar Ariel nu avu de ales decât să se supună democrației.

– Bine, cum vreți…

– Despre ce e vorba, totuși? Un fel de ședință?

De data asta, un jucător de hochei s-a alăturat discuției. Înainte ca Ariel să poată răspunde, vice-căpitanul a luat cuvântul.

– Ne schimbăm uniformele. Trebuie să alegem un nou model.

– Atunci le putem vedea cu toții împreună, aşa e? Te vom ajuta să alegi.

Un alt jucător de hochei, care habar n-avea despre ce e vorba, și-a dat și el cu părerea. Majoretele erau imediat de acord, și, în afară de Ashley și Ariel, toată lumea părea mulțumită. Reorganizarea locurilor era abandonată.