– Ahh…

Koi era pe punctul de a țipa, dar instinctiv și-a acoperit gura cu ambele mâini. Mintea i s-a golit complet la vederea imprevizibilă. De ce? De ce era Angel aici? Și în starea aceea?

Angel era într-o stare deplorabilă. Fața îi era acoperită de sânge, de parcă era bătut până la inconștiență, și tușea sânge amestecat cu salivă. Trupul său se clătina, parcă nici o parte a lui nu rămăsese nevătămată. Văzând uriașul care se apleca asupra lui, fața lui Koi deveni palidă.

L-a lovit.

Koi înghiți în sec. Oricine era zdrobit dacă era lovit de un bărbat de acea statură. Mai ales cineva atât de zvelt ca Angel — probabil că o singură palmă l-ar fi putut arunca în aer.

Koi voia să se repeadă la el, să-l întrebe dacă era bine — dar se abținu. Angel tocmai îi aruncase o privire ascuțită.

“Dacă ne mai întâlnim, suntem străini. Înțelegi?”

Avertismentul lui Angel îi reveni în minte. Împreună cu ultima lui rugăminte:

“Promite-mi. Promite-mi că nu mă vei recunoaște niciodată.”

Koi îi dăduse acea promisiune. Nu avea de ales decât să o respecte. În timp ce stătea nemișcat, reprimându-și dorința de a fugi spre el, Angel zâmbi ușor.

Bravo, băiete.

Articulă cuvintele fără să scoată un sunet. Pentru o clipă, Koi se întrebă: oare Angel, anticipase exact această situație?

Voi pleca în curând.

Această frază îi reveni în minte chiar în momentul în care Ashley se așeză în fața lui, blocându-i vederea. Cu spatele la Koi, Ashley îi spuse rece.

– Ce naiba crezi că faci? Îl sperii pe Koi.

Nu era nicio îndoială că vocea lui Ashley era plină de enervare. Apoi, o voce pe care Koi nu o recunoscu răspunse – un ton jos, disprețuitor.

– Nu mă priveşte pe mine. Acum, începe să vorbești. Ce i-a spus târfa aia mică din spatele tău acestei curve?

Un fior rece îi străbătu șira spinării lui Koi. Simți o neliniște ciudată, dar vocea lui Ashley îl scoase din starea aceea. Părea mai furios decât îl auzise Koi vreodată.

– Un singur avertisment. Mai spune o dată așa ceva despre Koi al meu și o să mă asigur că o să regreți.

Koi al meu.

Koi ar fi trebuit să se simtă incomod auzind asta în situația aceea. În schimb, inima i se încălzi. Ashley era cu adevărat furios – pentru binele lui. Și îl numise chiar “Koi al meu”.

Koi simți o mândrie ciudată umplându-i pieptul – dar asta era repede spulberată de râsul ironic al bărbatului.

– O? Atunci știi că prețiosul tău Koi l-a sărutat pe prostituatul ăsta?

Ashley nu a răspuns imediat. S-a întors încet pentru a-l privi pe Koi – și doar asta l-a determinat pe Koi să se încrunte. Această reacție era tot ce avea nevoie Ashley ca şi confirmare. Sprâncenele i s-au încruntat.

– Probabil era forțat.

– Ha!

Bărbatul râse disprețuitor, nevenindu-i să creadă. Koi habar n-avea ce urma să se întâmple. Apoi, fără niciun avertisment, bărbatul ridică piciorul și-l lovi pe Angel cu putere în stomac.

– Ah!

Angel s-a prăbușit cu un suspin sufocat. Koi a devenit palid și și-a acoperit din nou gura cu o mână. Era gata să se năpustească înainte, dar Ashley l-a tras repede înapoi, cu mâna fermă pe umărul lui Koi.

– Ajunge. Știi că tortura și bătăile nu ajută oamenii să vorbească. Dacă vrei să faci o criză de nervi, fă-o la tine acasă. Asta e casa mea.

O tăcere apăsătoare se așternu peste cameră. Bărbatul se opri din mișcare, iar tot ce se auzea era sunetul aspru al respirației lui Angel. Koi, palid ca o fantomă, întâlni pentru o clipă privirea bărbatului. Ochii lui purpurii se întunecaseră, iar privirea lui rece îl străbătu pe Koi ca o lamă.

Atunci Koi a înțeles de ce bărbatul acela era atât de brutal. Angel nu avea să vorbească niciodată. Bărbatul știa asta. Cel amenințat aici nu era Angel, ci Koi. Dacă nu vorbești, el va suferi și mai mult. Asta spunea bărbatul, tare și clar.

– Koi.

Vocea lui Ashley se auzi încet la urechea lui Koi.

– Tot ce trebuie să faci este să-i spui despre ce ați vorbit. Apoi vor pleca.

 

Koi știa că Ashley spunea adevărul. Dar asta nu determina ca lucrurile să fie mai ușoare. Îi promisese lui Angel. Și chiar dacă acești bărbați ar fi plecat acum, Koi nu-și putea imagina ce s-ar fi întâmplat cu Angel după aceea.

Înghițind cu greu, Koi deschise încet gura. Încercă să găsească ceva – orice – care să-i permită să-și țină promisiunea și, în același timp, să-i satisfacă pe ei.

– M-a rugat să ieșim să luăm puțin aer… Și eu mă simțeam închis, așa că l-am însoțit.

– Nu l-ai mai întâlnit niciodată?

Ashley a pus întrebarea. Vocea lui nu era ironică – dar nici plină de încredere. Koi și-a ales cuvintele cu grijă.

– Așa e, dar… pur și simplu… am simțit nevoia. Știi cum uneori ai un impuls? Să acționezi din capriciu, cred…

Ashley nu a spus nimic. Se limită să-l privească de sus. Bărbatul râse din nou cu dispreț, iar Koi deveni palid din nou, temându-se că i-ar putea face rău lui Angel încă o dată. Dar apoi Ashley își îndreptă atenția în altă parte.

– Și ce a spus el?

Bărbatul făcu o grimasă, vizibil enervat.

– A spus că l-a sărutat pentru că era sexy.

– Poftim?!

Ashley se încruntă, iar fața lui Koi se înroși de rușine. Bărbatul continuă, rânjind.

– Probabil că e adevărat. Ticălosului ăla îi place orice e chipeş sau arătos.

– Cine ți-a spus asta? a întrebat Ashley, încă încruntat. Bărbatul răspunse fără ezitare.

– Pitman. El e cel care era păcălit.

Se uită din nou la Angel și continuă să vorbească.

– Prostituatul ăsta dorea un vultur alb, așa că Pitman i-a dat unul. O pereche asortată – cu un vultur auriu. De ce? Doar pentru că a spus că sunt frumoși. Și știi ce a făcut prostituatul ăla?

Bărbatul râse urât. Apoi aruncă o bombă.

– A făcut sex cu îngrijitoarea. În patul lui Pitman.

Koi rămase mut, uitându-se la Angel. Acesta zăcea încă pe jos, nemișcat. Bărbatul continua să râdă batjocoritor.

– Mai bine te aduni, Miller. În ritmul ăsta, ticălosul ăsta o să fie și el unul care se va tăvăli în patul tău. Poate chiar alături de Koi al tău.

Ashley s-a întors să se uite din nou la Koi – și fața i-a devenit albă.

– N…nu e adevărat! Jur, Ash. Te rog, crede-mă.

Koi s-a panicat și a negat imediat. Ideea de a face sex cu altcineva în afară de Ashley era de neconceput. Voia să spună că nu iubise pe nimeni altcineva în afară de el, că ar fi jurat asta de nenumărate ori — dar Ashley nu i-a dat ocazia. S-a uitat din nou la bărbat și l-a întrebat:

– Atunci de ce l-ai adus aici? Dacă voiai doar o confirmare, nu era suficient?

Bărbatul nu a răspuns imediat. Părea că-și alege cuvintele. Dar înainte să apuce să vorbească, un râs înăbușit s-a auzit de jos.

– Ha… ha, ha…

Toate privirile s-au îndreptat spre el. Umerii lui Angel tremurau ușor în timp ce râdea. Bărbatul se încruntă.

– Ce e așa de amuzant?

Chicotind, Angel a răspuns.

– Voi. Toți. Sunteți comici.

Fața lui Ashley deveni dură. Ochii bărbatului deveniseră mai ascuțiți. Angel, ridicându-se cu greu în picioare, își șterse sângele de pe buze cu dosul mâinii.

– Vrei să știi de ce m-a adus aici? E simplu. Shepard nu mă poate înfrunta singur.

– Poftim?!

Ashley îl privi pe bărbat cu neîncredere, dar acesta nu răspunse. Continuă să-l privească fix pe Angel, care făcu nişte pași înapoi și vorbi din nou.

– Credeați că voi doi puteți să vă descurcați cu mine?

Același râs sinistru îi scăpă din nou de pe buze. Koi simți un fior. Oare înnebunise? Ashley părea la fel de confuz ca și el. Singurul care înțelegea ce se întâmplă era bărbatul – Shepard – care îl privea pe Angel, într-o tăcere sumbră. Angel îi făcu un semn de din cap, plin de milă.

– Shepard. Dar sunteți doar voi doi.

Șopti el, cu o voce ca siropul.

– Și, în acest moment, prețioșii tăi bodyguarzi gamma nici măcar nu sunt aici.

– Stai…

Bărbatul încercă să vorbească, dar înainte să apuce să termine, trupul său masiv se clătină brusc. Nu era doar Shepard. Ochii lui Koi se măriră în timp ce-l văzu pe Ashley devenind palid, ridicându-și mâna să-și acopere nasul și gura.

Doar Koi și Angel nu erau afectați.

Koi privea, uimit, cum cei doi bărbați impunători se prăbușeau – de parcă erau doborâți de o forță invizibilă.

Și a realizat adevărul.

Angel își eliberase feromonii.