Koi voia atât de mult să întrebe, dar știa prea bine că era o întrebare pe care nu ar fi trebuit să o pună. Cei doi se despărțiseră acum zece ani. Acum erau doar prieteni. Să sape în trecut în felul acela… nu era pur și simplu dramatic?

– Acum mă simt bine. Mulțumesc.

Koi a spus asta pe un ton calm, prefăcându-se că nu conta.

– Nu ești obosit? Mulțumesc că erai atât de grijuliu în toate privințele. Ar trebui să te speli și să te culci și tu – mâine vei fi ocupat, nu-i așa?

Până în acel moment, se descurcase destul de bine. Chiar se gândise că merita puțină recunoștință. Dar acea mică fărâmă de mândrie l-a determinat să greșească.

– Sau… vrei să facem duș împreună?

“Luate-ar naiba, Connor Niles!”

Un țipăt a explodat în capul lui. Fața i s-a înroșit într-o clipă, iar ochii lui mari s-au uitat în jur confuzi. A deschis gura, dar nu a scos niciun sunet. Nu, îi era teamă că ar fi țipat cu adevărat dacă ar fi spus ceva, așa că nici măcar nu a încercat.

Dar cum putea să rămână calm? Ashley din fața lui îl seducea în cel mai evident și explicit mod cu putință. Ochii aceia violeți, tenul pal care se zărea prin cămașa udă, picăturile de apă care cădeau din părul său platinat și ciufulit – privirea lui Koi era lipită de el, incapabilă să se abată. Și, pe deasupra, deoarece materialul i se lipea de piele, penisul lui Ashley era complet și clar conturat. Acea dimensiune masivă i-a readus în memorie o amintire pe care Koi o îngropase complet.

– Vorbești serios? a întrebat Ashley cu voce joasă. Koi nu putu răspunde imediat – se limită să-l privească. Deodată, se simți ca și cum s-ar fi întors în dușurile liceului. Pe atunci, era prea naiv ca să-și dea seama ce făcea Ashley, și tot ce făcuse era să aștepte.

Ash… Ce făceai cu uniforma mea de majoretă atunci?

Ashley ridică mâna. Koi ezită, dar făcu un pas înainte spre mâna întinsă, ca și cum era chemat.

Pas cu pas, distanța dintre ei se micșora. Koi nu avea timp să se gândească la faptul că ar fi trebuit să fie prieteni sau la cât de mult se schimbase Ashley de atunci. Tot ce vedea era bărbatul care aștepta în tăcere, cu ochii ațintiți doar asupra lui.

Koi își ținu privirea fixată pe fața lui Ashley și ridică încet mâna ezitant. Chiar înainte ca mâinile lor să se atingă, se opri și deschise gura. Vocea lui era joasă și răgușită.

– Te gândești la același lucru ca și mine? a întrebat el, încercând să-și stăpânească tremurul din voce, care se potrivea cu bătăile rapide ale inimii sale. Ashley își înclină ușor privirea și zâmbi slab.

– Anaconda?

La auzul acestor cuvinte, Koi izbucni în râs înainte să-și dea seama. Tensiunea din umeri i se topi, iar sunetul râsului său răsună prin baie.

Brusc, Ashley îi apucă mâna și îl trase în față. Luat prin surprindere, Koi rămase fără suflare și se împiedică de el.

– Ah!

Cu un strigăt scurt, Ashley îl trase în brațele sale, iar cei doi se prăbușiră împreună în cadă, pierzându-și echilibrul.

Se auzi sunetul zgomotos al apei. Cada pe jumătate plină le udă complet trupurile. Revenindu-și cu greu în fire, Koi își dădu seama că stătea în cadă – mai precis, călare pe Ashley.

Agitat, Koi ridică privirea, dar rămase imediat mut, cu o expresie de uimire pe față. Deschise gura să întrebe dacă Ashley era bine, dar nu-i ieși niciun sunet. Tot ce putea face era să se uite în ochii aceia violeți care îl priveau, de parcă i-ar fi furat vocea.

Ashley ridică mâna și îi mângâie încet obrazul lui Koi. Koi nici măcar nu clipi – continuă doar să-l privească. Picături mici se agățau de genele lungi ale lui Ashley. Koi simți brusc dorința de a le trage în gură și a le suge, și exact în momentul în care acest gând îi trecu prin minte, Ashley șopti:

“Verweile doch, du bist so schön.” (*Goethe, Faust, 1808) – “Rămâi o clipă, ești atât de frumoasă.” (*Goethe, Faust, 1808)

Koi nu înțelegea ce înseamnă – el doar continua să-l privească fix. Ashley, cu un zâmbet abia schițat, își înclină capul.

Știa că Ashley era pe cale să-l sărute. Dar, în loc să se retragă, Koi a închis ochii. Voia să-și ascundă respirația sacadată, dar, în același timp, nu putea să-și oprească trupul să tremure.

Mâna care îi mângâiase obrazul îi alunecă pe spate. Pe măsură ce cobora pe coloana vertebrală și se oprea, brațele lui Ashley îl înconjurară strâns pe Koi — și buzele lor se întâlniră.

Se așteptase la o atingere blândă, dar sărutul era cu totul altceva. Buzele lor s-au lipit una de alta, iar Ashley și-a băgat limba adânc. O mână s-a ridicat și i-a apucat ceafa lui Koi, ținându-l pe loc. Koi a încremenit de surprindere, dar nu s-a putut retrage – capul îi era imobilizat de mâna fermă a lui Ashley, ne lăsându-i altă opțiune decât să accepte sărutul în întregime.

– Mm, mm…

Un sunet înăbușit îi scăpă de pe buze ca un geamăt. Dar lui Ashley nu-i păsa. Ținându-i în continuare capul, îl trase pe Koi mai aproape cu celălalt braț. Torsurile lor umede se lipiră și mai strâns sub apă. Când sfârcurile întărite ale lui Koi se frecară de pielea lui Ashley, acesta se cutremură neputincios în îmbrățișarea lui Ashley.

– Koi, a mormăit Ashley la buzele lui.

– Îți plac sfârcurile?

– Poftim?!

Era atât de amețit, încât nici măcar nu înțelegea ce tocmai auzise. Koi mormăi între respirații sacadate, iar în loc să răspundă, Ashley își mișcă degetele — răsucind sfârcul erect prin cămașă.

– Ah, au!

Koi țipă fără să vrea, dar, cu Ashley încă ținându-i capul, tot ce putea face era să se ferească.

– Koi, te doare?

Respirația lui Ashley devenise și ea greoaie. Își mișcă buzele pentru a-l mușca pe Koi de gât în timp ce vorbea.

– Îți place când te doare, aşa e?

Nici vorbă. Cui îi place durerea? Desigur că nu-i plăcea – dar cuvintele nu-i ieșeau din gură. Ashley se aplecă să-l sărute pe Koi pe claviculă, dar cămașa îi stătea în cale. Încruntându-se, el îi dădu drumul sfârcului și apucă în schimb gulerul, smulgându-l cu putere.

Cu un sunet de rupere, cămașa uzată se despică. Nasturii zburau în toate direcțiile, iar pieptul lui Koi rămase complet gol. El era uimit, dar Ashley nu pierdu timp – buzele lui se apropiară imediat. Nu mai era nimic care să-l oprească acum, deși cămașa care încă se agăța de brațele lui Koi era o pacoste enervantă.

– Koi, scoate-ți cămașa.

Vocea lui Ashley avea o notă de enervare. Din reflex, Koi și-a scos în grabă un braț din mânecă – și abia atunci și-a dat seama că ceva nu era bine. Dar nu a avut timp să-și dea seama ce anume, pentru că în acel moment, Ashley i-a mușcat sfârcul.

– Aaah…

Un strigăt ascuțit îi scăpă involuntar de pe buze. Îi tremura tot trupul ca într-o criză, dar Ashley nu se opri. Durerea ascuțită și pulsatilă din dinți îl determină pe Koi să-l lovească instinctiv pe Ashley în umăr, dar lovitura nu avea nicio forță. Dimpotrivă, părea să-l încurajeze.

– Îți plac lucrurile astea, nu-i așa?a mormăit Ashley, cu gura încă lipită de sfârcul lui Koi. Aerul rece care lovea mugurele umed de salivă îl determina să se simtă și mai sensibil. Chiar dacă se aflau în apă fierbinte, întregul sistem nervos al lui Koi era concentrat asupra sfârcului său umed. Ashley își apăsă din nou buzele și sugea mugurele întărit.

– Ah, aah…

Gemetele îi scăpară, iar talia îi tremură. Nu mai simțise niciodată așa ceva. Știa despre preludiu în teorie – atingerea și lingerea – dar să-l experimenteze în realitate era cu totul altceva. Nu își dăduse seama niciodată cât de sensibile erau sfârcurile lui. Se simțea de parcă jumătatea inferioară a trupului îi era pe punctul de a exploda.

– Koi.

Ashley își apăsă limba pe sfârcul lui Koi și șopti. Koi clipi cu ochi dezorientaţi, iar Ashley îl privi fără să-și miște privirea.

– Vrei să mergem în pat?

Koi dădu din cap fără să vadă nimic. Ar fi dat din cap chiar dacă Ashley i-ar fi spus să moară în acel moment. Atât de complet era pierdut.

Chiar și pe drumul spre dormitor, săruturile nu s-au oprit. Cămașa era deja aruncată în baie, iar cureaua îi căzuse undeva pe hol. Când au ajuns în dormitor, pantalonii lui Koi erau deja descheiați.

Ashley, ținându-l încă strâns, deschise ușa cu spatele și îl conduse înăuntru. Koi se împiedică, împins ușor din spate, și văzu o cameră spațioasă întinzându-se în fața lui. Mobilierul elegant și rece și interiorul sofisticat erau uimitoare – dar ceea ce îi atrase atenția era patul imens din centru. Pentru o clipă, rămase încremenit pe loc, iar apoi ușa se închise în spatele lui. Se întoarse reflex, iar Ashley era acolo, privindu-l.

A urmat un alt sunet. Se părea că ușa era încuiată.

– Îți amintești, Koi? l-a întrebat Ashley cu voce joasă.

Koi doar clipi. Privindu-l, Ashley începu să se miște încet. Pas, cu pas — sunetul pantofilor lui răsuna pe podea, care nu era acoperită cu mochetă. Koi privea în gol în timp ce Ashley se apropia. Când în sfârșit se opri chiar în fața lui, întinse mâna și îi mângâie ușor obrazul lui Koi.

– Uneori mă întreb. Ce s-ar fi întâmplat dacă te-aș fi închis în acea zi?

Ashley își înclină capul. Respirația lui caldă îi mângâie urechea lui Koi.

Era mai bine.

O șoaptă, joasă și periculoasă. Apoi mușcă şi cu putere marginea urechii lui Koi.