– Ah!

La senzația bruscă de durere, Koi a încruntat instinctiv sprâncenele și a scos un strigăt scurt. Dar Ashley nu s-a oprit — a continuat să-l muște de marginea urechii pe Koi. Presiunea era atât de puternică, încât ar fi putut lăsa o urmă, iar Koi nu mai putea suporta. În cele din urmă, a implorat.

– Mă doare, Ash. Oprește-te. Chiar mă doare.

După ce a repetat de câteva ori, Ashley și-a îndepărtat în sfârșit buzele. Urechea lui Koi era roșie aprinsă, urmele mușcăturii fiind clar vizibile – dar asta era tot. Privind fix locul unde îl mușcase, Ashley a mormăit încet.

– Dacă erai un Omega, ar fi rămas o urmă.

Nu era întotdeauna așa. De multe ori urma nu rămânea. Ashley știa asta, dar sentimentul de goliciune din interiorul lui nu dispărea. Încercase ceva imposibil de la bun început. Văzându-i reacția, Koi părea neliniștit și îi strigă numele cu prudență.

– Ash?

Vocea lui era nesigură, lipsită de orice încredere. Era greu de crezut că, nişte clipe în urmă, era complet cuprins de focul momentului. Dar Ashley era cel care îl determinase să se simtă așa — și acum Ashley regreta.

Idiotul de aici… sunt eu. Știind foarte bine că şi Koi era un Beta și totuși încercând să las o amprentă… Ce naiba era în capul meu?

– Îmi pare rău.

A vrut să spună multe cu acel singur cuvânt, dar Koi probabil că nu a înțeles totul. Așa cum se aștepta, Koi a zâmbit doar și a spus:

– E în regulă.

Iar asta nu a determinat decât să-i încurce și mai mult sentimentele lui Ashley. Privirea de pe fața lui arăta totul, iar Koi a clipit, nedumerit. Dar nu a avut timp să se gândească la asta — Ashley l-a tras din nou spre el și l-a sărutat.

De data asta, sărutul era blând, afectuos. Se simțea chiar o urmă de reținere. Când Koi și-a desfăcut cu precauție buzele, Ashley i-a atins ușor interiorul cu limba. Senzația imprevizibilă de gâdilat aproape l-a determinat pe Koi să muște, dar înainte să apuce, Ashley s-a retras și, în schimb, i-a dat o împingere ușoară pe umăr.

Koi, complet luat prin surprindere, a căzut pe spate pe pat. Trupul lui a sărit ușor înainte de a se așeza, iar în câmpul său vizual larg deschis, l-a văzut pe Ashley urcându-se deasupra lui. Îngenuncheat la talia lui, Ashley l-a privit direct în ochi în timp ce-și strecură degetele sub nodul cravatei pentru a o slăbi. Bucata lungă de material s-a desfăcut ca un șarpe și era aruncată de pe pat.

Nu au schimbat niciun cuvânt. Nici măcar nu au clipit – doar s-au privit unul pe celălalt. Ashley i-a desfăcut cămașa, și-a încrucișat brațele și i-a tras-o peste cap. Cămașa a urmat cravata, aruncată pe podea.

Era un trup pe care nu te-ai fi așteptat să-l vezi la un avocat. Mai mare, mai bine definit decât al lui Koi, care făcea de fapt muncă fizică. Pieptul lui era mai lat decât era în liceu, iar mușchii lui sculptați erau complet lipsiți de grăsime.

Koi era complet hipnotizat. Apoi, l-a văzut pe Ashley întinzându-se spre fermoarul pantalonilor — și Koi s-a trezit ținându-și respirația.

Era mult mai mare și mai impunător decât își amintea. Pe jumătate erect, penisul era umflat, înroșit de excitare și abia ținut de mâna mare a lui Ashley. Gândul că ar putea deveni și mai mare i-a golit mintea lui Koi.

– Koi.

Ținându-şi în continuare erecția, Ashley l-a strigat. Surprins, Koi a clipit și a văzut expresia rece de pe fața lui Ashley. Era complet în contradicție cu ceea ce avea în mână – lipsită de orice entuziasm. Această nepotrivire l-a lăsat pe Koi amețit, iar Ashley a continuat.

– Nu-ți face griji. Nu o să bag asta în tine.

Koi îl privi șocat, iar Ashley zâmbi amar.

– Ești un Beta.

Koi nu-și dădea seama dacă sentimentul de gol din piept provenea de la expresia lui Ashley sau de la cuvintele lui – sau de la amândouă. Ce era clar era că Ashley tocmai trasase o linie clară. Indiferent cât de aprinse deveneau lucrurile între ei în acest pat, trăiau în lumi diferite.

Exact așa cum era întotdeauna.

Nu o lua personal. Ash doar evidenţiază un fapt.

Koi a încercat repede să se consoleze amintindu-și trecutul. Chiar și când Ashley era chinuit de feromoni, nu trecuse niciodată mai departe de a-l săruta pe Koi. Dar de data asta era altfel. Acum erau adulți . Koi nu avea de gând să fugă de frică.

Ca dovadă, și-a dus mâna la talia pantalonilor chiar în fața lui Ashley. Apucând atât chiloții, cât și pantalonii, i-a tras în jos dintr-o singură mișcare.

Ashley, care până atunci își păstrase calmul, a ezitat în cele din urmă. Ochii lui au scrutat încet trupul lui Koi, acum expus. Când ochii violeți ai lui Ashley s-au fixat pe picioarele lui, Koi a simțit un amestec de ruşine și o mândrie ciudată, tăcută.

– Îți plac picioarele mele?

Ideea că ceva la el putea să-l determine pe Ashley să pară atât de amețit îl determină de fapt să se simtă puțin mulțumit. Ashley mormăi, încă incapabil să-și ia privirea de la picioarele lui Koi.

– Perfecte.

Koi era atât fericit, cât și brusc timid. Instinctiv, se retrase, îndoindu-și genunchii. Dar înainte să apuce să se retragă complet, Ashley îl apucă de gleznă – și Koi căzu din nou pe spate. Sprijinindu-se pe coate, ridică privirea în timp ce Ashley se aplecă asupra lui.

Ashley se mișcă deasupra lui, ghemuindu-se cu genunchii îndoiți ca o fiară în patru labe. Koi nu putea decât să privească cum Ashley se apleca asupra lui. Avea gura uscată, tâmplele îi zvâcneau cu putere. Privirea lui Ashley rămase fixată pe fața lui – ochii, nasul, buzele.

În cele din urmă, buzele lor s-au atins, iar amândoi au închis ochii. Ultimul lucru pe care Koi l-a văzut erau genele lungi ale lui Ashley, care îi umpleau câmpul vizual.

Ah…

Un suspin șoptit, ca un geamăt, era înghițit între buzele lor. Koi și-a ridicat brațele, le-a înfășurat în jurul gâtului lui Ashley și l-a tras în jos. Întregul său trup era presat sub greutatea lui Ashley. Era aproape sufocant – dar, cumva, asta nu determina decât să îmbunătățească situația. Bărbatul care tocmai trasese o linie clară îi ceda acum totul.

– Ash.

Profitând de o scurtă pauză între săruturi, Koi vorbi în grabă. Ashley încercă să-l sărute din nou, dar Koi îi cuprinse obrajii și îl opri doar cât să-l întrebe.

– Îți plac picioarele mele?

Nu a avut curajul să întrebe: Îți place de mine? Poate că Ashley ar fi crezut că tremurul din vocea lui se datora doar faptului că îi lipsea aerul. Nervos, a așteptat un răspuns. Și atunci Ashley a răspuns.

– Picioarele tale sunt cele mai frumoase pe care le-am văzut vreodată.

Koi râse, iar Ashley chicoti și el. Koi întâmpină următorul sărut cu o bucurie sinceră. Ashley nu încetă să-l sărute în timp ce mâna lui alunecă încet pe trupul lui Koi. Când acea mână se strecură sub el și îi apucă fundul, Koi se smuci și aproape că-i mușcă limba lui Ashley. Ashley doar zâmbi și mormăi lângă buzele lui.

– Și aici.

Koi nu putea să-și oprească întregul trup să tremure sub strânsoarea puternică și frământătoare a acelei mâini mari. Era din nou excitat, complet excitat. Ashley trebuie să fi observat și el, cu trupurile lor atât de strâns lipite unul de celălalt. Această realizare a stârnit un val de ruşine – care nu a determinat decât să-i alimenteze excitația.

Ash chiar îmi iubește fundul și picioarele.

Koi zâmbi, amintindu-și cum Ashley îi pipăia fundul tot timpul pe când erau mai tineri. Dar apoi, un alt gând i-a trecut prin minte.

Poate că îi plac pur și simplu picioarele și fundurile în general.

Acea iluzie plăcută că era cumva special s-a spulberat într-o clipă — și la fel s-a întâmplat și cu erecția lui. Ashley a simțit schimbarea imediat și a întrebat:

– Ce s-a întâmplat?

Nu avea cum să ascundă asta – nu cu trupurile lor atât de aproape. Ashley se încruntă, privindu-l de sus. Din acea expresie, Koi putea ghici ce fel de față făcea. Cu siguranță una care putea distruge atmosfera.

Dar acum nu mai avea cum să se ascundă. Koi ezită, apoi vorbi în cele din urmă.

– Ai făcut asta de multe ori, nu-i așa?

În timp ce eram despărțiți.

Cu alte persoane.

O dată? De două ori? Sau mult mai mult de atât…?

Fața lui Ashley s-a schimbat — revenind la expresia lui firească, calmă și distantă, tipică pentru un avocat. De parcă toate emoțiile ar fi dispărut într-o clipă. Văzând asta, Koi a simțit că i s-a pus un nod în piept. Ashley a vorbit cu o voce liniștită.

– Și ce dacă? Vrei să ne oprim?

Koi s-a limitat să-l privească. Ce s-ar întâmpla dacă ar spune “da” chiar acum? Ashley s-ar îndepărta fără ezitare și s-ar preface că nu s-a întâmplat nimic?

Exact cum făcea înainte.

– Nu.

Ce întrebare proastă să pui într-un moment ca ăsta. Chiar nu am pic de bun simț. Nici măcar nu vreau să ne oprim.

Koi se mustră în tăcere și scutură din nou din cap.

– Nu vreau să mă opresc.

Ca să dovedească asta, îl apucă pe Ashley de ceafă și îl trase spre el pentru a-l săruta. Nu conta cu câți alții era Ashley.

Pentru că în acel moment… era cu el.

Koi se agăță de acest gând, încercând să ignore durerea surdă din piept.