Toată lumea a aplaudat în timp ce își goleau paharele.

Ashley, după ce își terminase cola, cu excepția gheții, a pus paharul gol pe masă chiar în momentul în care cineva a strigat din interiorul conacului.

– Ash, frigiderul e gol!

Ashley și-a ridicat ochelarii de soare pe frunte și s-a săltat de pe șezlong.

– Gol? Complet?

– Asta e tot ce a mai rămas.

Tipul făcu un gest cu bărbia spre brațele pline de băuturi pe care le ținea. Ashley oftă și se ridică.

– Bine.

– Merg cu tine, Ash! a strigat Ariel, care stătea întinsă pe un șezlong.

Ashley îi făcu semn să nu se bage.

– E bine. Mă duc singur.

Lăsându-și în urmă prietenii zgomotoși, se îndreptă spre garaj.

Abia când s-a urcat pe scaunul șoferului și-a dat seama că purta doar un slip larg de surfer. Dar nu conta prea mult.

Se ducea doar să ia ceva de băut din apropiere.

Cel puțin, așa credea el.

Dar, în timp ce aștepta la semafor, s-a răzgândit brusc și a răsucit volanul.

─ ▪ ─

– Cum adică nu-l ai, ratatule?!

Beat și furios, bărbatul a aruncat cu înjurături, determinându-l pe Koi să se retragă în timp ce încerca să calmeze situația.

– Îmi pare rău, domnule, încă nu am primit noul stoc… Vă promit că o vom avea data viitoare…

Koi își drămui scuzele, dar bărbatul era prea beat ca să-l asculte.

Apoi, brusc, bărbatul l-a împins cu brutalitate.

– Nenorocitule, crezi că sunt un fraier?!

– Ah!

Koi se împiedică și căzu pe spate, aterizând cu putere pe podea.

Înainte să-și revină, mâna bărbatului i-a zburat peste față într-o palmă brutală.

Amețeala l-a cuprins instantaneu, iar vederea i s-a încețoșat din cauza impactului.

– Ah… Of…

Koi își strânse obrazul în flăcări, strângând din dinți de durere.

Bărbatul a scuipat o altă insultă și a lovit din nou cu pumnul, dar starea lui de ebrietate l-a determinat să rateze.

– La naiba cu asta.

Mormăind furios, bărbatul ieși în fugă din magazin.

Rămânând în sfârșit singur, Koi se ridică în picioare, clătinându-se și strâmbându-se de durere.

Îi țiuia urechea.

Obrazul îi pulsa și probabil că până dimineață se va umfla.

Simți lacrimile în ochi, dar respiră adânc și le reținu.

Nu era timp de plâns.

În timp ce se plimba prin magazin, aranjând rafturile, sunetul soneriei de la ușă răsună brusc.

Koi întoarse capul fără să se gândească — și înlemni.

– O!

Ashley stătea la intrare.

Pentru o fracțiune de secundă, Koi a rămas uimit, apoi a forțat repede un zâmbet.

Dar trupul său l-a trădat.

– Au!

Durerea din obraz îl determină să scoată un țipăt involuntar.

Ashley a făcut imediat un pas înainte.

– Ce s-a întâmplat? Te-ai rănit?

Koi își dusese inconștient mâna la obraz.

Acum, cu Ashley stând chiar în fața lui, ridică privirea, bâlbâindu-se.

– O, nu, eu doar…

Koi ezită înainte de a mormăi:

– Era un mic… accident.

– Erai lovit.

Ashley nu se ferea niciodată să spună adevărul.

Koi își întoarse privirea, mormăind în barbă.

– Doar un client beat… care a făcut scandal. Atât.

“…”

– Dar, oricum, ce te aduce aici? Vrei să cumperi ceva?

Koi a schimbat repede subiectul înainte ca Ashley să mai poată spune ceva.

Vocea lui era veselă și plină de viață, exact la fel ca înainte.

Ochii lui încă străluceau, iar vocea lui încă avea aceeași căldură.

Singura diferență era umflătura de un roșu intens de pe o parte a feței sale.

Ashley deschise gura să spună ceva, dar se opri.

Era clar că şi Koi nu voia să vorbească despre asta.

Și, de fapt, Ashley nu avea dreptul să spună nimic.

Era aici doar ca să cumpere băuturi.

Atât.

Dar apoi privirea lui s-a oprit asupra uniformei lui Koi — șifonată și ușor murdară de la atâta împins. Obrajii lui învinețiți ieșeau în evidență pe pielea lui palidă.

Așa, Koi părea mic.

Fragil.

Chiar dramatic.

– Unde sunt băuturile?

– Poftim? O, pe aici.

Koi deschise repede frigiderul.

– Ce vrei? Cât?

Ashley întinse mâna să ia ceva, dar se opri.

Dacă ar fi golit frigiderul, Koi ar fi trebuit să-l reaprovizioneze.

Așa că, în schimb, își lăsă mâna în jos și spuse:

– O să iau o cutie întreagă. Unde le ții?

– Poftim?

Koi clipi surprins.

– O să fie frig, totuși. Ești de acord cu asta?

– E în regulă, a răspuns Ashley firesc.

– Eu totuși am pus gheață în al meu.

– Ha, ha… Au!

Koi râse la gluma fără sens, dar imediat se strâmbă de durere.

– Așteaptă aici, mă duc să le aduc. Tu ce vrei?

Ashley ridică din umeri.

– Orice.

– S-a făcut.

Koi se întoarse să se îndrepte spre spate, iar Ashley îl urmă fără să se gândească.

În depozit, Koi a trecut cu privirea prin teancurile de băuturi înainte de a alege o cola cu mango.

– O!

Tocmai când era pe punctul de a ridica cutia, un braț lung se întinse pe lângă el și o luă în locul lui.

Surprins, Koi s-a întors.

Ashley stătea chiar în spatele lui.

Și asta nu era tot.

Ashley a mai luat trei cutii de cola de mango și le-a dus afară.

Koi, încă amețit, s-a grăbit după el.

– E suficient?

– Da, trec-o la casă.

Ashley a pus cutiile pe tejghea și i-a dat cardul.

În timp ce Koi introducea cardul în cititor, îl întrebă:

– Dai o petrecere?

“…”

Ashley nu răspunse imediat.

Văzându-l pe Koi în starea asta – muncind în ciuda durerii, în timp ce el însuși venise îmbrăcat doar în slip – îl determină să se simtă ciudat de vinovat.

De ce Koi arăta mereu atât de trist?

Privirea lui Ashley se îndreptă spre capul lui Koi.

Părul lui părea moale, dezordonat, dar bogat.

Se uita fix la el când Koi a ridicat brusc privirea.

Privirile lor s-au întâlnit, iar Ashley a tresărit ușor.

Koi zâmbi la fel de strălucitor ca întotdeauna.

– Pare distractiv. Distracție plăcută!

– Bine…

Ashley dădu din cap absent, luându-și cardul și ridicând cutiile.

A stivuit două sub un braț și a luat o altă cutie cu mâna liberă.

Chiar când se întoarse să plece, Koi luă ultima cutie.

– Te ajut eu să o cari.

– Nu-i nevoie.

– Insist.

Koi zâmbi din nou, dar se strâmbă de durere.

Deși repeta aceeași greșeală, se părea că nu învăța deloc.

Ashley simți atât milă, cât și amuzament.

Chiar și când Koi se strâmbă de durere, urechile îi zvâcniră ușor — trupul său trădându-i fericirea.

– Îți place de mine atât de mult?

Cuvintele îi scăpară înainte ca Ashley să se poată opri.

Ochii lui Koi s-au mărit.

Nu a răspuns.

Dar expresia feței sale spunea totul.

Ashley chicoti.

O!

Koi privi șocat cum Ashley întinse brusc mâna… și i-a ciufulit părul.

Koi rămase nemișcat, complet hipnotizat.

Mâna lui Ashley era caldă pe capul lui, atingerea lui blândă.

Modul în care îl privea pe Koi era și mai blând.

Mai mult decât orice, vederea lui Ashley zâmbindu-i a determinat ca inima lui Koi să bată cu putere.

Apoi, degetele lui Ashley au alunecat în jos… și i-au cuprins obrazul.

Sunetul bătăilor inimii îi răsuna în urechi.

Pieptul i se strânse de o căldură insuportabilă.

Nu clipi.

Voia doar să-l privească pe Ashley încă puțin, să-i savureze fiecare detaliu, să păstreze acest moment cât mai mult timp posibil.

Chiar și căldura mâinii lui Ashley pe obrazul lui, chiar și sunetul bătăilor rapide ale inimii sale.

Soneria de la ușă a sunat încet.

Vraja s-a rupt.

Koi trebuia să se întoarcă în lumea lui.

Ashley trebuia să se întoarcă în a lui.

Nu avea de ales decât să șoptească:

– La revedere, Ash.

Ashley a ezitat înainte de a răspunde.

– La revedere, Koi.

Abia atunci mâna lui s-a îndepărtat.

Koi a privit cum mâna lui Ashley i-a părăsit obrazul, simțind o goliciune bruscă.

– Intră!

Ashley a deschis portiera din spate a mașinii.

Puse cele două cutii jos și se întoarse să o ia pe cea de la Koi.

– Mulțumesc.

Koi îl privi pentru o clipă, apoi rămase brusc fără suflare.

– Aliping!

– Poftim?!

Ashley se întoarse, nedumerit.

Koi arătă cu entuziasm spre jucăria de pluș, așezată în siguranță pe bancheta din spate.

– Ăsta ți l-am dat eu, nu-i așa?

– O! Da.

Ashley dădu din cap, apoi se încruntă ușor.

– Stai puțin. Aliping?

– Da!

Ochii lui Koi sclipiră.

– E un elefant roz! Deci, elefant plus roz — Aliping!

Ashley îl privi fără să înțeleagă.

Când i-a pus numele?

Dar asta nu era adevărata surpriză.

– Stai puțin. Jucăria asta era un elefant?