După ce s-au calmat puțin, cei doi s-au așezat unul lângă altul pe canapea.

Ashley și-a înfășurat un braț în jurul taliei lui Koi, trăgându-l aproape, și îi mângâia continuu mâna, care îi stătea relaxată pe coapsă.

Koi, sprijinindu-se complet de Ashley, se limita să privească mâna lui Ashley.

Niciunul dintre ei nu a scos un cuvânt. Această tăcere era prima de acest fel. Cum de faptul că era alături de Ashley îl determina să se simtă atât de neliniștit și agitat? Încercând să nu-și trădeze propria tensiune, Koi s-a chinuit disperat să găsească un subiect de conversație. În cele din urmă, a găsit un subiect neutru și a deschis gura.

– Ce s-a întâmplat la școală? Ai lipsit de la prea multe ore.

Semestrul trecut, Ashley a participat la abia o treime din ore. Oare directorul știa ce se întâmplă?

Deși a rupt tăcerea, Koi s-a simțit dezamăgit. A lăsat capul în jos, cu o expresie posomorâtă, dar Ashley l-a sărutat pe creștet și i-a răspuns:

– Tind să fie îngăduitori în primul sau primii doi ani după ce un Alfa sau un Omega se diferenţiază. Feromonii pot fi destul de instabili.

– O…

Abia atunci Koi a înțeles. Deci, Ashley nu se putea întoarce din cauza problemelor cu feromonii?

– Era foarte greu?

Ashley nu a răspuns la întrebarea prudentă. În schimb, el a strâns ușor mâna lui Koi mai tare. Simțind seriozitatea atmosferei, Koi a tăcut din nou. După un timp, Ashley a slăbit strânsoarea și a suspinat adânc.

– Feromonii erau parțial motivul.

Deci mai era și altceva.

Koi se simți din nou neliniștit. Ashley a spus clar că încă îl iubea. A spus că nu se va despărți de el, că dacă şi Koi îl va părăsi vreodată, va muri.

Atunci de ce nu i-ar spune?

Koi se simți din nou gol.

Ashley însuși a spus că şi cuplurile ar trebui să fie sincere.

Koi ar fi putut să-i amintească propriile cuvinte lui Ashley pentru a-l confrunta, dar a ales să nu o facă. Toată lumea avea secrete pe care nu voia să le împărtășească. Asta nu era același lucru cu a înșela pe cineva. Chiar și Koi nu-i arătase încă lui Ashley casa lui, din rușine.

Nu era doar asta. Koi își dădu seama cât de multe ascundea el însuși.

Dacă ar fi mărturisit totul acum…

Deși impulsul era puternic, strânse din dinți și îi rezistă. Păstrase aceste secrete cu atâta încăpățânare; a le dezvălui acum doar pentru a afla secretele lui Ashley i se părea un gest laș.

Ar fi trebuit să împărtășească aceste lucruri pentru că voia el, independent de Ashley, când se simțea pregătit. Iar acum nu era momentul.

Koi inspiră tremurând și expiră încet. Oricum, Ashley era aici cu el acum. De câte ori își dorise asta cu disperare când nici măcar nu putea să dea de Ashley? Credea că nimic altceva nu conta, că nu-și dorea nimic altceva decât ca Ashley să se întoarcă la el.

Doar asta era suficient.

Koi închise strâns ochii, apoi îi redeschise încet. Ashley încă îi ținea mâna. Cu blândețe, Koi îi duse mâna la obraz. Împletindu-și degetele cu cele lungi ale lui Ashley, Koi își lipi obrazul de dosul mâinii lui Ashley.

– Mi-era dor de tine.

Chiar și el își putea auzi clar vocea tremurând. Dar asta era tot ce putea face Koi. Până acum, Ashley îl atinsese și îl îmbrățișase la nesfârșit, dar nu încercase să-l sărute. Poate că nu găsise momentul potrivit.

Întotdeauna era Koi, nu Ashley, cel care se chinuia să găsească momentul potrivit pentru a-l săruta. Amintindu-și cum Ashley obișnuia să râdă și să-i sărute fața la întâmplare, îl cuprinse din nou dorința de a plânge.

– Ash.

Koi deschise gura, cu vocea sufocată de emoție.

– Nu ți-era… dor de mine?

– Sigur că da.

Ashley a negat imediat. Văzând ochii plini de lacrimi ai lui Koi care îl priveau, Ashley a simțit că inima i se sfâșie. Incapabil să se mai abțină, Ashley și-a aplecat capul în jos. Observând că Ashley era pe cale să-l sărute, Koi a întins primul brațele și l-a îmbrățișat pe Ashley.

Era disperat să-l atingă pe Ashley. Niciodată nu dorise ceva atât de intens.

Sărută-mă, Ash. Grăbește-te.

Ashley îl îmbrățișă strâns pe Koi, care închise ochii și ridică privirea. Trupul lui Ashley, neobișnuit de încordat, se apropie. Chiar când respirația lui tremurândă atinse buzele lui Koi…

“Nu există nimic mai prostesc decât să crezi că iubirea adolescentină va dura pentru totdeauna.”

Deodată, vocea secretarei răsună în urechile lui Ashley. În acea clipă, Ashley încremeni. Tonul ei rece și ironic continua să răsune.

“Chiar crezi că un Beta poate face față unui Alfa sau unui Omega? N-ar fi mai bine să renunți, pentru binele vostru?

Simțind că ceva nu era bine, Koi deschise încet ochii. Văzând expresia lui Ashley, Koi clipi, surprins.

– Ash… Ce s-a întâmplat? a întrebat Koi prudent, dar Ashley nu răspunse. Se limită să-l privească fix pe Koi, cu privirea goală.

“Dacă ar fi avut feromoni atât de puternici, s-ar fi diferenţiat sau ar fi suferit o mutație până acum. Totuși, nu s-a schimbat nimic la băiatul acela, nu-i așa?”

Chiar și acum, camera din jurul lui Ashley era plină de feromonii lui.

În ciuda faptului că era copleșit de mirosul intens, Koi tot nu arăta nicio reacție.

“Poate că, în subconștient, o respinge cu tărie.”

Nu se poate… Koi?

Ashley a respins imediat suspiciunea bruscă. Totuși, când Ashley a scuturat frenetic din cap și l-a împins pe Koi de umeri, îndepărtându-l, Koi a rămas uimit.

Ashley își întinse brațele lungi pentru a-l ține pe Koi cât mai departe posibil, coborând capul și gâfâind puternic. Respirația lui neregulată răsuna înfiorător în camera tăcută. După ce îl privi o vreme, Koi vorbi în sfârșit din nou.

– Ce s-a întâmplat, Ash?

Vocea lui Koi a cedat în cele din urmă, iar lacrimile i-au umplut ochii.

– Mi-e frică… de ce ești așa? Ce naiba s-a întâmplat acolo?

Hohotind, Koi începu să plângă în liniște. Ashley rămase nemișcat, încercând cu disperare să-și recapete respirația, în timp ce Koi continua să plângă încet.

– Îmi pare rău.

După o lungă pauză, Ashley a vorbit în sfârșit. Koi și-a stăpânit cu disperare lacrimile, așteptând ca el să continue. Ashley a vorbit cu vocea sufocată.

– Dacă îți spun adevărul, s-ar putea să mă disprețuiești.

– Asta nu se va întâmpla niciodată.

Koi a negat imediat. Dar Ashley a răspuns doar cu un râs cinic. Văzându-i expresia goală, aproape lipsită de viață, Koi a devenit din nou neliniștit.

În timp ce Koi îl privea în tăcere, Ashley își înclină capul înapoi spre tavan și scoase un scurt suspin.

– M-ai întrebat ce am făcut pe Coasta de Est, nu-i așa?

Koi își încordă instinctiv umerii – atât de vizibil încât chiar și Ashley, care încă îi ținea, putea simți asta. După ce se uită la tavan încă puțin, Ashley își coborî privirea.

– Eram dus la o petrecere.

– Poftim?!

Luat prin surprindere de cuvintele imprevizibile, Koi îl privi pe Ashley confuz.

Ashley zâmbi amar. Koi nu-l mai văzuse niciodată zâmbind atât de sumbru. Faptul că Ashley zâmbea într-un mod atât de devastat îl șocă încă o dată. Ashley îi vorbi lui Koi, care era uluit.

– Nici măcar nu știi ce este cu adevărat o petrecere, nu-i așa?

Koi a replicat instantaneu. Indiferent cât de singuratic sau de ratat se considera, a-l acuza că nu știe ce sunt petrecerile era prea mult.

– Știu.

În ciuda răspunsului lui Koi, expresia lui Ashley nu s-a schimbat. Încă palid și zâmbind slab, el a răspuns:

– Tu nu știi.

Ashley râse încet. Râsul lui amar, de parcă era chinuit interior, îl lăsă pe Koi mut. Nu și-ar fi imaginat niciodată că Ashley ar putea răspunde așa. Acesta nu era Ashley Miller pe care îl cunoștea. Imaginea lui Ashley zâmbind strălucitor în lumina soarelui era încă vie — cum a ajuns să fie așa?

– Koi.

Incapabil să vorbească, Koi s-a limitat să-l privească până când Ashley a încetat în sfârșit să râdă și i-a strigat numele.

– A, da?

Koi dădu repede din cap, iar Ashley vorbi din nou.

– Dacă… eu…

Ce încerca să spună? Koi nici măcar nu putea să ghicească. În cele din urmă, Ashley întrebă, cu vocea tremurând:

– Ce ai face dacă ți-aș spune că am făcut sex cu altcineva?