Scoțându-și telefonul, Kouki a spus:

– Voi contacta acum secția de poliție locală.

După ce l-a informat pe Amane, Kouki a sunat la divizia de poliție responsabilă de zona Midtown South.

– Sunt Kariya de la prima echipă a Departamentului de Investigații Criminale din stația Downtown Est, a declarat Kouki, prezentându-se și explicând că se afla în prezent în interiorul unui cazinou ilegal care funcționa ca un club secret.

– Sunt aproximativ patruzeci de patroni înăuntru. Pentru a evita panica inutilă, vă rugăm să trimiteți o mașină nemarcată fără sirene. Clubul secret este situat la ultimul etaj al unui complex comercial și poate fi accesat numai prin intermediul unui lift direct. Liftul necesită o cheie de card pentru a funcționa. Așa că sunaţi la acest număr când ajungeţi.

Aproximativ zece minute mai târziu, Kouki a primit un apel de la poliție. El și Amane au folosit liftul direct pentru a coborî la primul etaj.

– Te simţi bine, Honjou-san? a întrebat Kouki, îngrijorat de Amane, care se sprijinea obosit de peretele liftului.

– Mă simt bine, a răspuns Amane sec, evitând contactul vizual. Kouki a simțit o aură palpabilă de “nu te apropia de mine” de la Amane. Respectând sentimentele partenerului său – probabil un amestec de ruşine și enervare de a fi văzut într-o stare atât de vulnerabilă – Kouki s-a abținut să insiste mai mult.

– Sunt detectivul Kariya de la secția D-Est.

– Și eu sunt Honjou, tot de la secția D-Est.

La primul etaj, s-au întâlnit cu echipa de investigație de la secția locală. Peste cincizeci de detectivi în civil și ofițeri în uniformă erau apoi transportați până la etajul al doisprezecelea.

– În regulă, să intrăm, a ordonat detectivul veteran responsabil.

Ușa de fier era deschisă. Masa de ofițeri a inundat coridorul îngust, slab luminat.

– Hopaa!

– Este un raid al poliției! Fugiți!

– Nu împingeți! Eu cad!

Țipetele și strigătele au izbucnit pe măsură ce haosul se instala, ofițerii supunând și arestând patronii și personalul care fugeau.

Kouki și Amane au urmat un grup format din doi detectivi și opt ofițeri, care au urcat scările. Mai întâi, l-au găsit pe bărbatul cu codițe, acum conștient și suferind, fiind escortat afară.

Apoi, au intrat în salonul VIP, unde erau descoperiți trei masculi Alfa inconștienți.

– Aceștia sunt infractori obișnuiți care folosesc droguri pentru viol, a explicat Amane.

– Își ademeneau țintele la aceste “petreceri de băut” și le drogau băuturile alcoolice pentru a le agresa sexual.

Detectivul veteran responsabil a făcut o grimasă la detalii. Se părea că el și Amane mai lucraseră împreună.

– Una dintre victime a fost un idol al gravurii care era violată, a rămas însărcinată, iar apoi era ucisă de bărbatul responsabil, a spus Amane, făcând un gest către bărbatul inconștient cu ochelari cu rame negre.

Exprimându-și dezgustul, detectivul a spus că se va asigura că suspecții vor fi duși la spitalul poliției. De asemenea, a solicitat mărturia lui Amane, dacă va fi necesar. El însuși s-a oferit să fie martor.

Kouki i-a arătat apoi detectivului înregistrarea audio cu un suspect pe nume Kourogi, care recunoștea că procură femei pentru violurile facilitate de droguri în schimbul unor favoruri comerciale.

Detectivul le-a mulțumit pentru cooperare, spunând că asta a dus la demascarea unei operațiuni ilegale majore, cu mai multe arestări suplimentare.

Cu toate astea, Amane a cerut ca implicarea lor să rămână confidențială, deoarece le-ar fi creat probleme dacă s-ar fi aflat că au acționat în afara teritoriului lor.

Detectivul veteran a dat pur și simplu din cap în semn de înțelegere, ordonându-le subalternilor săi să transporte suspecții răniți fără alte comentarii.

Kouki și Amane au privit în tăcere cum acei Alfa bătuți erau transportați pe targă.

***

– Am ajuns, a spus Kouki, trezindu-l pe Amane din amețeală.

Uitându-se pe fereastră, Amane a văzut că au ajuns la complexul de apartamente în care locuia.

Afară începea deja să se lumineze. Ce două zile extraordinare erau – de la petrecerea de la familia Shutou până la acest vârtej de evenimente. Tensiunea fizică și emoțională era intensă.

Cazul lui Amane cu Aya ajunsese la o rezolvare, deși el nu-și imaginase niciodată că va escalada într-o arestare atât de majoră. era cuprins de o serie amețitoare de suișuri și coborâșuri.

Cu toate că, în cele din urmă, operațiunea ilegală era un succes, au existat cu siguranță greşeli de-a lungul drumului.

Dacă şi Kouki nu i-ar fi sărit în ajutor, Amane ar fi putut să nu iasă viu din acea cameră roșie și neagră.

(Așa este… sunt în viață datorită lui.)

Amane s-a uitat la Kouki de pe scaunul șoferului, ochii lor întâlnindu-se.

Privind în ochii intenşi ai lui Kouki, Amane și-a amintit de momentul anterior intrării acestuia în cameră – când Amane era încolțit de căldură și de cei trei Alfa, în fața perspectivei de moarte.

În acel moment, imaginea care îi apăruse în ochiul minții era omul care stătea acum în fața lui.

Kouki era o existență specială pentru Amane, cealaltă jumătate de neînlocuit a sufletului său.

(Unicul…)

Realizând din nou acest lucru, inima lui Amane a început să tresară. O senzație de furnicături i-a urcat pe ceafă și o neliniște i-a cuprins partea inferioară a trupului.

Incapabil să mențină contactul vizual, Amane și-a desfăcut centura de siguranță și s-a întins după mânerul ușii.

– Bine lucrat! a spus Kouki din spatele lui.

– Vrei să urci? a întrebat Amane, întorcându-se.

Kouki a părut surprins. Dar și-a schimbat repede expresia.

– Da, a dat el din cap.

– Dar Honjou-san, probabil eşti obosit. Așa că ar trebui să te odihnești, a spus Kouki.

Comportamentul său politicos l-a enervat pe Amane.

– E deja dimineață. Nu e ca și cum aș putea să dorm cum trebuie acum, oricum, a replicat Amane.

– Chiar și o scurtă odihnă te-ar ajuta să-ți recapeți forțele, a încercat Kouki.

Nevrând să recunoască vreo slăbiciune, Amane a insistat:

– Nu sunt deloc obosit. Haide, o să-ți fac o cafea.

– Ești sigur că e bine? a întrebat Kouki ezitant.

– Nu mai trage de timp și coboară din mașină, i-a ordonat Amane.

În cele din urmă, Kouki și-a desfăcut centura de siguranță și l-a urmat pe Amane până la etajul al treilea al clădirii de apartamente.

– Scuze pentru deranj, a mormăit Kouki când a pășit înăuntru.

Amane a aprins luminile în camera întunecată, scoțându-și jacheta și așezând-o pe un scaun.

– Simte-te ca acasă, a spus el.

Kouki s-a așezat ascultător pe canapeaua din piele, în timp ce Amane se ducea la bucătărie. Ridicându-și mânecile cămășii, Amane a umplut cratița cu apă minerală și a pus-o să fiarbă. În timp ce apa se încălzea, a luat cafeaua măcinată din congelator, măsurând cu grijă cantitatea de două cești în filtru.

Odată ce apa a ajuns la temperatura potrivită, Amane a turnat-o încet peste cafea, lăsând infuzia bogată și parfumată să se scurgă în căni. Aroma îi provocă pofta de o țigară.

– Poftim! a spus Amane, aducând cele două cești aburinde pe măsuța de cafea.

– Mulțumesc. Miroase minunat, a remarcat Kouki, inhalând parfumul.

Așezându-se lângă Kouki, Amane a tras un fum din țigară.

– Fac asta doar ocazional, a răspuns el.

– Am un amestec special de la un magazin de specialitate păstrat în congelator pentru când mi se face poftă de el. Congelarea previne deteriorarea aromei.

– E foarte delicioasă.