Credea că înțelesese asta deja, în teorie. Dar participarea la petrecerea familiei Shutou îi arătase dureros de clar diferența dintre statutul lor social. Conștientizarea faptului că îl durea atât de tare ceva atât de evident… era un șoc în sine.
De aceea s-a prefăcut că e tare. A respins mâna care încerca să-l ajute. A fugit de Kouki.
Voia să demonstreze că se poate descurca singur. Că poate merge mai departe fără el.
Mai presus de toate, voia să demonstreze asta lui însuși.
(Și acum… uită-te la mine…)
Totul era din vina lui. Practic își strânsese singur lațul în jurul gâtului. Nu avea pe nimeni altcineva pe care să dea vina.
(Ce idiot…)
Enervat, își trecu mâinile prin păr și strigă spre tavan:
– Aaaahh!
Apoi privi încruntat podeaua în carouri și mormăi:
– Nu e momentul să stau aici și să mă plâng.
Trebuia să se descurce cumva cu haosul pe care îl provocase.
Oricum, trebuia să fugă de aici înainte să se întoarcă cei trei. Doar pentru că nu-i făcuseră nimic până acum nu însemna că nu o vor face. Cel mai rău scenariu? Să ajungă însărcinat, exact cum i se întâmplase lui Aya, fără să știe cine e tatăl.
(Asta e groaznic…)
Doar gândul ăsta îi provocă pielea să fie ca de găină și un fior rece îi străbătu șira spinării. Își strânse brațele în jurul pieptului și începu să-și frece umerii. Atunci simți ceva ciudat. Tremuratul nu se oprea.
(Ceva nu e bine…)
Apoi, temperatura trupului începu să-i crească. O peliculă de sudoare îi acoperi pielea.
Picioarele îi erau nesigure. Trupul îi tremura. Se simțea înfierbântat și transpira abundent. Simptomele veneau una după alta, iar ochii lui Amane se măriră treptat, pe măsură ce realiza ce se întâmplă.
(Să fie… și-a pierdut efectul inhibitorul?)
Existau variații, în funcție de starea sa fizică. De obicei, o pastilă era eficientă 24 de ore. O lua, de regulă, pe la 8 dimineața, înainte de a pleca spre gară. Dar uitase complet că înghițise deja una la răsărit, când efectele celeilalte se risipiseră.
Avea mereu o rezervă la el. Dar era în buzunarul de la jachetă.
– Asta e rău…
Tocmai acum?!
Inima îi bătea nebunește. Și, ca un declanșator, pulsul i se acceleră și mai tare, lovindu-i pieptul ca un ciocan. Stresul intens îi pusese sistemul nervos simpatic în alertă maximă.
Era rău. Cu cât se panica mai tare, cu atât îi bătea inima mai repede.
– Aah… Aah…
Încercă să-și controleze respirația, inspirând și expirând rapid, ca să elibereze căldura ce se acumula în abdomen. Dar nu era suficient. Respirația nu mai ținea pasul cu nevoia. Pupilele i se dilataseră, gura îi era uscată. Cămașa i se lipise de piele din cauza transpirației, iar părul i se încrețise de umezeală, lipindu-i-se de tâmple. Picături de sudoare i se formau pe frunte, iar vederea i se încețoșa.
Fără să-și dea seama, zona intimă îi era dureros de umflată, întinzându-i lenjeria și pantalonii de costum. Dorința care i se adunase în abdomen era covârșitoare, aproape imposibil de controlat.
Instinctiv, Amane își apăsă palmele pe zona dureroasă. Dar statul jos nu mai ajuta. Se aruncă pe canapea, zvârcolindu-se de durere.
Cu fiecare val de dorință, trupul îi tresărea violent.
– E insuportabil…
Durere. Intensă, insuportabilă. Dorea să fie eliberat. Să scape.
Noaptea trecută, trecuse printr-un episod similar. Dar Kouki fusese acolo. Cineva care să-i accepte dorințele fără sfârșit.
Dar acum…
– La naiba, Kariya… Unde ești?!
Era o furie irațională. Știa că el era cel care fugise de Kouki, și totuși nu se putea abține să nu strige.
– Vino odată! Vino aici, Acum!
(Vino și potolește foamea asta nesfârșită. Umple-mă complet, cu tot ce ai.
Vreau să-mi încălzești trupul, să mă zgudui atât de tare, încât toate fricile și neliniștile să dispară. Să mă faci praf.)
– Aah… Aa… Of!
Amane se zvârcolea pe canapeaua din piele, chinuit de valurile de căldură care deveneau tot mai intense cu fiecare clipă, când auzi un clic puternic, semn că se deschidea uşa.
Își întoarse încet gâtul, lacrimile tulburu-i privirea, fixând ușa.
– Nu… se poate…
Pe măsură ce ușa se deschidea, inima îi bătea tot mai tare.
– Kariya?
Gâtul uscat abia îi permise să scoată un sunet răgușit. Dar când ușa se deschise complet, cel care intră nu era Kouki – ci un tip blond, tuns foarte scurt.
“…”
Șocul era ca o lovitură de halteră în ceafă. Tot focul care îi ardea trupul dispăru instantaneu, lăsându-l gol și epuizat.
(Nu era el…)
Desigur că nu. Nu putea fi Kouki. Nu avea cum să știe că Amane era acolo.
Amane fugise. Nu îl contactase. Ignorase toate mesajele în care Kouki îl ruga să-l sune.
Îl respinsese. Și totuși… acum stătea acolo, visând prostește că şi Kouki va veni să-l salveze…
– Uau! Mirosul de Omega în călduri e incredibil de puternic aici!
Tipul blond adulmecă aerul în timp ce intra în salonul VIP, entuziasmat.
Apoi mai intrară doi – unul cu părul lung și altul cu ochelari cu rame negre.
– Feromonii tăi se împrăștie peste tot. E clar că ești în călduri. Probabil ți-a trecut efectul pastilei, a spus cel cu părul lung.
Abia atunci Amane realiză că pheromonii lui de Omega ieșeau deja din cameră.
– Oricum, obiceiul ăla cu somnul și ameninţarea e cam depășit. Cum am prins un exemplar atât de activ, am aşteptat să se trezească. Se pare că răbdarea dă roade, aşa e?
Tipul cu ochelari zâmbi cu aroganță.
– Ești chiar mai apetisant decât ne așteptam. Ce noroc pe noi! adăugă cel cu părul lung, zâmbind cu subînțeles.
– Căldura unui Omega e cea mai grozavă! Abia aștept să te aud cerșind! strigă entuziasmat blondul, sărind în sus ca un copil.
10 comments
-
-
Mă bucur că ţi-a plăcut povestea şi mulţumesc pentru fiecare comentariu lăsat, Paula!🥰
Mi-a plăcut foarte mult cartea.❤️❤️
Mi-au plăcut personajele, cum fiecare a gasit in celalalt “piesa lipsa” ce le completa viata, mi-a plăcut ideea de Alpha protector și iubitor.
Mulțumesc pentru traducerea frumoasa, aceasta a făcut cartea un deliciu. ❤️❤️❤️-
Mulţumesc frumos pentru acest comentariu emoţionant.❤️❤️❤️
Am descoperit nuvelele/romanele de pe blog . N-am știut de existența lor până acum. Sunt încântată. În ultimul timp citesc mai mult decât vizionez filme, iar de lumea Omegavrse, m-am îndrăgostit. Așa că, am și început un roman terminat de-aici de pe blog, ”Chemarea dorinței”. Am terminat capitolul 3. Viață grea a celor săraci, ca peste tot, de altfel. Dar, se adeverește că ”dacă ai carte, ai parte”. Sunt nerăbdătoare. Mulțumesc tare.
-
Ne bucurăm că aţi descoperit web novelurile de pe acest Blog şi că v-aţi îndrăgostit de Omegaverse. Vă dorim lectură plăcută şi multă sănătate! 💕💕💕
Am ajuns la final. Frumos și plin de speranță final. Mi-au plăcut personajele principale, mi-a plăcut tăria de caracter (dobândită de-a lungul vieții) a lui Omega Amane și devotamentul plin de iubire al lui Alfa Kouki față de sufletul lui pereche . Am admirat cum încearcă ei să schimbe lumea, cu dedicare , speranță și iubire. Frumos! Mulțumesc de traducere.
-
Şi noi mulţumim pentru comentariu şi încurajare. Ne bucurăm că v-a plăcut. 🥰🥰🥰
în sfârșit te-am găsit,habar nu am avut ca Rainbow are și cărți și…surpriza ,sa fie cărțile care îmi plăceau mie,,dincolo,,.
nu am fost eu atenta sau poveste scrisa de tine încă nu ai postat-o?-
Acest web novel se află pe Rainbow Love, secţiunea Blog în format complet.
Leave a Reply
-
Gradinaru Paula -
Multumesc pentru cartea asta frumoasa.Amane a recunoscut ca Kouki e sufletul pereche al lui,dar n-a spus-o cu voce tare Noroc ca partenerul lui il iubeste asa cum este si-l accepta.Multumesc