Kouki a făcut ochii mari la propunerea bruscă a lui Amane.

– Să mâncăm ceva?

A repetat cuvintele ca și cum le-ar fi auzit pentru prima dată. Expresia lui era una de surpriză totală.

– Da, cina. Din moment ce am încheiat cazul, m-am gândit că am putea să sărbătorim. Ce părere ai?

Amane a observat cu atenție gama de emoții care străluceau pe chipul chipeș al lui Kouki.

Întâi a venit uimirea pură. Având în vedere că Amane refuzase întotdeauna invitațiile anterioare la masă ale lui Kouki, șocul său era de înțeles.

După ce surpriza inițială a dispărut, Kouki și-a dat seama, iar ochii săi gri-albăstrui au început să scânteieze de emoție. Expresia lui, radiind de bucurie și emanând aura intensă a unui Alfa, era aproape orbitoare. Dar acea expresie nu a durat mult.

Ca cerul care se întunecă înaintea unei furtuni de vară, ochii strălucitori ai lui Kouki s-au întunecat brusc. Bucuria de pe fața lui a dispărut rapid.

– Îmi pare foarte rău, dar trebuie să refuz invitația ta.

Ochii i s-au umplut de tristețe, iar vocea lui și-a pierdut puterea. Asta era o latură a lui Kouki pe care Amane nu o mai văzuse până atunci.

– Am deja planuri pentru azi…

– Înțeleg. Atunci ce spui de mâine? a insistat Amane, nefiind gata să renunțe.

Kouki a înțepenit, buzele i s-au strâns într-o linie subțire. Fruntea i s-a încruntat de tensiune în timp ce răspundea cu dificultate.

– Nu pot garanta nici mâine.

– Deci aşa…

Amane se îndreptă din poziția sa relaxată, încrucișându-și brațele în timp ce vorbea.

– Mă gândeam că am putea bea ceva la mine după cină… Dar dacă ești ocupat, cred că nu se poate altfel.

Kouki își ridică privirea, cu o surprindere evidentă pe față.

– La tine acasă, Honjou-san? Serios?

– Care ar fi rostul să mint? Dacă mă gândesc bine, ultima dată când ai fost la mine acasă era după “aia”, nu-i așa?

Amane și-a coborât vocea, adăugând în mod deliberat un ton sugestiv. Gâtul lui Kouki s-a umflat vizibil când a înghițit, înțelegând imediat că “aia” la care se referea Amane era al doilea răspuns la căldura lor. Ochii i s-au umezit instinctiv și au strălucit de dorință, aproape ca la comandă.

(Nu te mai gândi la asta cu privirea aia pofticioasă pe față.)

Amane a înjurat în sinea lui, enervat de felul în care Kouki elibera feromoni inconștient.

Apoi, fără niciun avertisment, Kouki a micșorat diferența dintre ei cu viteza fulgerului.

– Ce spui de poimâine? Până atunci, cred că lucrurile se vor rezolva…

– Ce anume ascunzi? a ripostat Amane imediat. Nu este cazul Nitta, nu-i așa? Acesta a fost rezolvat chiar în această după-amiază. Cu ce te ocupi singur?

– Ei bine…

Kouki a ezitat, tulburările interioare pe care le simțea i se citeau clar pe față.

– Dacă e ceva cu care te pot ajuta, de ce nu-mi spui?

Kouki a rămas tăcut, rezistând încercării lui Amane de a-l convinge să vorbească.

(E mai încăpățânat decât am crezut.)

Amane și-a desfăcut brațele și s-a aplecat în față, uitându-se la bărbatul din fața lui.

– E ceva ce nu-i poți spune nici măcar partenerului tău? a întrebat el, pe un ton iscoditor.

Kouki și-a mușcat buza strâns, ezitând.

– Înțeleg.

Amane își scutură încet capul dintr-o parte în alta.

– Suntem parteneri de două luni. După ce am rezolvat câteva cazuri împreună, personal am început să simt că între noi se construiește un fel de încredere.

– Honjou-san…

– Dar se pare că nu era cazul pentru tine.

Amane a mormăit asta pe un ton dezamăgit, întorcându-i spatele lui Kouki. Imediat, Kouki a strigat:

– Honjou-san!

(L-am prins.)

Zâmbind pentru sine, și-a șters repede expresia de pe față și și-a învârtit scaunul înapoi. Înfruntându-l din nou pe Kouki, Amane a întrebat cu inocență prefăcută:

– Ce este?

Kouki a ezitat câteva secunde, parcă în mijlocul ultimei sale lupte interne. În cele din urmă, cu o expresie hotărâtă, a vorbit:

– Honjou-san, aș vrea să mă consult cu tine despre ceva. Ai putea să mă asculți?

***

– Deci, unde ai de gând să te întâlnești cu Mizuki Andou? întrebă Amane de pe scaunul pasagerului, aruncându-i o privire lui Kouki, care strângea volanul.

– La apartamentul ei, a răspuns Kouki.

– Este cunoscută și, având în vedere natura sensibilă a conversației…

– Corect, nu putem să cerem unei actrițe de top să vină într-un bar mizerabil din centrul orașului, a glumit Amane ironic.

Kouki a dat pur și simplu din cap în tăcere, ieșind cu mașina din parcarea secției de poliție D-Est. Majoritatea mașinilor parcate în garajul subteran erau fie mașini de patrulare, fie vehicule nemarcate. Restul de 20 la sută din spații erau rezervate ofițerilor de rang înalt și vizitatorilor. Având în vedere această alocare limitată, faptul că lui Kouki – un începător – i s-a alocat un loc de parcare și i s-a permis să facă naveta cu mașina a arătat clar că era tratat cu privilegii speciale.

Cu toate astea, Kouki însuși nu părea să pună preţ pe acest privilegiu. Născut într-o familie Alfa renumită, crescuse primind în mod constant tratament special, ca și cum era cel mai natural lucru din lume. Deși Kouki era surprinzător de bun la citirea emoţiilor pentru un Alfa și a arătat o considerație adecvată pentru ceilalți, mai ales într-un birou populat în cea mai mare parte de Beta, el încă nu a putut scăpa în întregime de mentalitatea clasei privilegiate (lăsând la o parte alegerile sale de modă care strigau “celebritate”). În ciuda acestui fapt, el a reușit să se integreze relativ bine.

(Ei bine, faptul că tipul ăsta mă plimbă cu mașina este destul de convenabil.)

Mașina lui Kouki era o mașină argintie cu două locuri, cu un interior din piele de calitate superioară. Călătoria era cât se poate de lină. Iar mașina se descurca de minune în viraje. În plus, Kouki era un șofer extrem de priceput, aproape la nivel profesional.

Nimeni nu ar fi renunțat de bunăvoie la avantajul de a fi plimbat într-o mașină atât de luxoasă, așa că Amane nu avea nicio intenție de a sublinia evidența.

Când mașina a ieșit din garajul subteran și a intrat pe străzile din centrul orașului, Amane s-a uitat la peisajul urban. A revăzut în tăcere detaliile pe care tocmai le obținuse de la Kouki.

În urmă cu șase luni, o tânără actriță Omega pe nume Aya a căzut victima unui drog de viol. Deoarece își pierduse cunoștința în timpul violului, ea nu a putut identifica cine a agresat-o – dacă era unul dintre cei trei bărbați de la petrecere sau dacă toți trei erau implicați a rămas neclar.

Pentru a înrăutăți lucrurile, pilula de a doua zi a dat greș, iar ea a descoperit ulterior că era însărcinată. A încercat să dea de urma tatălui pe cont propriu, dar nu a reușit.