– Nu este important, se încăpățână Zhou Zhou să redirecționeze subiectul.

– Chiar i-am spus profesoarei că nu este o idee bună. Ar putea afecta învățarea elevilor buni. Dar ea crede că, fiind cel mai bun elev din clasă, ar trebui să ai timp să mă ajuți. Mi-e foarte rușine în legătură cu asta. Și mai ales mi-e teamă să nu te deranjez. Dar profesoara de chimie a spus că, dacă data viitoare voi mai obține un scor ca ăsta, va lua legătura cu părinţii mei.

Zhou Zhou s-a uitat în sus cu ochii înlăcrimați:

– Tații mei sunt plecați în străinătate. Dacă vor să ia legătura cu părinții mei, o vor suna pe sora mea. Sora mea este rea. Cu siguranță îmi va călca în picioare demnitatea în fața întregii școli. Ar putea duce chiar la un dezastru. Eu…

Proprietarul magazinului nu a mai putut suporta și a strigat la Zhou Zhou:

– De ce plângi pentru o astfel de problemă banală? Ești sau nu un Alfa?

Emoțiile lui Zhou Zhou erau brusc întrerupte. A făcut o pauză pentru o clipă. Apoi s-a întors și a replicat furios:

– Cine spune că un Alfa nu poate plânge? Nu știi că notele sunt viața unui savant? Ce e rău în a fi trist un pic?!

A scos niște bani din buzunar și i-a trântit pe tejghea.

– Cârnați! Grătește cât de mulți poți! Să nu mă mai întrerupi!

Proprietarul a luat banii și a început calm să frigă cârnații.

– Deci, păi…

Zhou Zhou s-a întors, încercând să continue drama. Dar a uitat unde rămăsese adineauri. A încercat cu nedumerire să își amintească:

– Eu doar…

– Vrei să te meditez? a vorbit Cheng Che în sfârșit.

Zhou Zhou nu a vrut nici el să continue actul și a dat viguros din cap.

– De fapt, este ideea profesoarei de chimie. A spus că rezultatele tale generale la științe sunt atât de bune, încât cu siguranță mă poți ajuta. Doar că nu știu dacă ai timp.

 

În realitate, conversația lor din birou a decurs astfel:

Zhou Zhou: “Doamnă profesoară, am auzit că Cheng Che din clasa 5 a câștigat concursul de chimie.

Profesoara de chimie: “De ce te interesează? Concursul de chimie nu pare să aibă prea multe de-a face cu tine, aşa e?”

Zhou Zhou: “Desigur, concursul de chimie nu are nimic de-a face cu mine. Dar Cheng Che și cu mine are!”

Profesorul de chimie: “…”

Zhou Zhou: “Îl pot ruga pe Cheng Che să mă mediteze? Doar un pic în fiecare zi. Nu-i va lua prea mult din timp.”

Profesoara de chimie: “De ce nu le ceri colegilor din clasa ta să te ajute să înveți?”

Zhou Zhou: “Pentru cineva ca mine, care a obținut 18 puncte, este inutil să iau un elev mediu să mă mediteze. Trebuie să găsesc cel mai bun elev din clasă.”

Profesoara de chimie: “Ai dreptate. Mă întreb dacă Cheng Che ar fi dispus.”

Zhou Zhou: “Voi merge să vorbesc cu el! Mă duc să-i spun peste puțin timp!”

Profesoara de chimie: “Nu aștepta. Fă-o acum. Pleacă repede. Chiar nu vreau să te văd.”

…

– Când vrei să înveți? Și unde? a întrebat Cheng Che.

“Aş dori să învăţ la miezul nopții, în patul tău.”

– Oricând e bine, în funcție de când ești disponibil. Putem găsi o sală de studiu, a răspuns Zhou Zhou într-o manieră perfect calmă, în ciuda tulburărilor sale interioare.

– Atunci îmi voi face timp să te sun în fiecare zi, l-a privit Cheng Che.

– De obicei în timpul perioadei de studiu individual.

“Felicitări lui Zhou Zhou pentru că și-a asigurat un timp zilnic față în față cu Cheng Che!”

– Sună bine. Sună bine!

Zhou Zhou ridicase deja steaguri de sărbătoare în mintea lui. L-a bătut pe umăr pe Cheng Che:

– Îți sunt foarte recunoscător. Este ceva ce dorești? Nu pot să te las să mă meditezi degeaba!

Cheng Che s-a uitat în sus la apusul strălucitor din depărtare și apoi și-a întors privirea ușor în jos spre Zhou Zhou. Din punctul său de observație, nuanțele radiante ale soarelui de seară se reflectau perfect în ochii limpezi și frumoși ai lui Zhou Zhou. Erau ca o căprioară care privește spre mare după ce a ieșit din pădure, emițând o strălucire luminoasă. Fața lui seducătoare era scăldată în lumina caldă. Era atât de atrăgătoare încât cineva ar fi vrut să o ciupească.

– Am o rugăminte.

Cheng Che s-a uitat la el și a spus încet:

– Chiar vreau să gust milkshake-ul de căpșuni.

Zhou Zhou a clipit, simțind că vorbele lui Cheng Che erau cu adevărat plăcute. Suna aproape ca o confesiune.

El chiar voia să spună: “Feromonii mei au aromă de milkshake de căpșuni, ai vrea să guști?”

– Asta e ușor!

Zhou Zhou a zâmbit:

– Când vom fi în pauză, vom merge să o bem împreună!