Glandele lui Zhou Zhou erau în cele din urmă conservate. Dar medicul a spus că erau grav afectate. Împreună cu efectele inhibitorilor puternici, nivelurile de feromoni ale trupului său erau complet perturbate, putând afecta fertilitatea viitoare. În plus, niciun “marcaj” nu putea avea loc până când feromonii săi nu reveneau la normal, pentru a preveni orice interferență a feromonilor Alfa asupra recuperării Omega.

– Următorul ciclu de călduri al pacientului va confirma dacă nivelurile de feromoni s-au normalizat. Dar fertilitatea poate fi determinată doar după acest ciclu, în urma examinării la spital, a explicat medicul.

– În plus, pentru următorul ciclu de călduri, el nu trebuie să se bazeze pe sinhibitori. Acesta trebuie suportat în mod natural, fie cu propriul Alfa, fie cu un Alfa voluntar. Chiar dacă se folosesc instrumente, nu trebuie să fie implicată nicio urmă de inhibitori.

În apropiere, Cheng Che asculta cu privirea în jos. Vârfurile degetelor îi tremurau ușor.

– Mulțumesc, doctore, pentru toate eforturile tale.

Zhou Qiao a expirat, simțindu-se epuizată.

– Fratele meu s-a trezit acum?

– Nu încă. A fost transferat la unitatea de terapie intensivă. Odată ce se trezește și dacă nu există complicații, poate fi mutat într-o secție obișnuită. Probabil că nu se va trezi pentru o vreme. Amândoi ar trebui să luați o pauză, a explicat medicul.

– Mulțumesc, doctore, pentru toate eforturile tale, a dat Cheng Yan din cap, sprijinind umărul lui Zhou Qiao.

***

Zhou Qiao stătea în afara secției de terapie intensivă, uitându-se la Zhou Zhou întins în pat, cu o mască de oxigen pe față, înconjurat de echipamente de monitorizare. Încă nu-și putea imagina cum fratele ei plin de viață putea să zacă atât de liniștit într-un pat de spital, aproape pierzându-și glandele.

– Qiao Qiao, du-te acasă. Adu-i lui Zhou Zhou câteva lucruri de uz zilnic, i-a sugerat Cheng Yan cu blândețe, punându-și brațul în jurul umărului ei.

– Ar trebui să te odihnești. Eu voi rămâne aici. O să te anunț de îndată ce Zhou Zhou se trezește mâine.

– Voi aștepta aici, soră.

Cheng Che, care stătea în spatele lor, a vorbit răgușit. Își ținea privirea fixată pe patul de spital, nevrând să se uite în altă parte. Bretonul îi era încă ud. Părea obosit și singuratic.

Zhou Qiao a continuat să se uite la salon, spunându-i lui Cheng Yan:

– Du-ți nepotul acasă. Tatăl meu va veni mâine. Dacă nu vrea să moară, ar fi bine să plece acum.

Cheng Yan a suspinat în sinea lui. S-a uitat la mâna bandajată în grabă a lui Cheng Che. Rana arăta prea groaznic. La prima vedere, Cheng Yan chiar a bănuit că poate vedea osul. Cu toate astea, Cheng Che a insistat să aștepte la ușa camerei de urgență. Cheng Yan nu a avut de ales decât să ceară unei asistente să o bandajeze mai întâi. Asistenta era șocată și a întrebat ce a provocat o rană atât de gravă.

Cheng Che a răspuns: “Mi-am făcut-o singur”.

Cheng Yan nu l-a putut convinge și nici asistenta. Asistenta a insistat că rana era prea adâncă și trebuia dezinfectată și tratată imediat pentru tetanos. Cu toate astea, Cheng Che stătea nemișcat ca și cum nu ar fi auzit, refuzând cu răceală să se miște. Cheng Yan era răbdător mult timp. Dar acum i-a dat drumul lui Zhou Qiao și l-a apucat de încheietura mâinii pe Cheng Che, conducându-l spre lift. A spus cu o voce joasă:

– Vino cu mine să te tratez. Dacă vei continua așa, îl voi pune pe tata să te închidă.

Genele lui Cheng Che au fluturat. A aruncat o ultimă privire spre salon înainte de a lăsa capul în jos și de a-l urma pe Cheng Yan, târându-și mecanic picioarele.

În acea noapte, Cheng Yan l-a dus pe Cheng Che acasă, l-a pus să facă un duș și apoi s-a întors la spital. A convins-o pe Zhou Qiao să meargă acasă și să se odihnească. Apoi, s-a așezat singur în fața salonului.

***

În primele ore ale dimineții, Zhou Qiao, Zhou Moning și Jian Yan au venit împreună la spital.

Ieri seară, când Zhou Qiao l-a sunat pe Zhou Moning, acesta era încă într-o ședință la firmă. Așa că ea l-a sunat pe Jian Yan, care s-a dus direct în sala de ședințe pentru a-l lua pe Zhou Moning. Cei doi au rezervat un zbor la miezul nopții și au zburat până acolo. După ce au coborât din avion, au venit direct la spital.

Epuizat, Cheng Yan a văzut trei oameni mergând spre el la capătul coridorului. Când l-a văzut pe Alfa cu o statură teribil de înaltă și o expresie rece intimidantă, somnolența i-a dispărut instantaneu.

Jian Yan i-a cerut asistentei să deschidă ușa de la secție. El și Zhou Qiao au intrat. Zhou Moning a aruncat o privire prin fereastra de observație, apoi s-a întors să se uite la Cheng Yan.

– Unde este nepotul tău?

Cheng Yan s-a gândit cu disperare: “Este imposibil să ascund ce s-a întâmplat cu nepotul meu de tatăl lui Zhou Qiao și de ceilalți.” Doar că nu se aștepta ca ei să vină atât de repede.

– Unchiule…

Cheng Yan s-a ridicat în picioare.

– Cheng Che, el…

– Ar fi bine să dea o explicație bună. Altfel, îți voi întoarce familia cu susul în jos.

Zhou Moning s-a uitat la Cheng Yan și apoi a intrat în salon.

În acest moment, se apropia zorii. Zhou Zhou era inconștient timp de aproape zece ore. Simțind pe cineva lângă el, s-a chinuit să deschidă ochii și și-a văzut sora și cei doi tați lângă patul său.

Toată vulnerabilitatea și nemulțumirile s-au revărsat necontrolat când și-a văzut familia. Zhou Zhou a izbucnit în lacrimi. Efectele anesteziei dispăruseră, așa că glanda îl durea ca și cum era tăiată în nenumărate bucăți. S-a înecat:

– Tată…

Respirația lui s-a transformat într-o ceață în interiorul măștii de oxigen. Jian Yan s-a aplecat și a atins ușor fața lui Zhou Zhou, alinându-l ușor:

– Zhou Zhou, bine. Nu-ți fie teamă.

Zhou Zhou a pufnit și s-a uitat spre Zhou Moning, care avea o expresie rece. S-a chinuit să ridice mâna.

Zhou Moning s-a încruntat și a întins mâna pentru a-l ține pe Zhou Zhou. Inima lui, plină de furie, s-a înmuiat în sfârșit. A strâns mâna lui Zhou Zhou cu neputință:

– Odihnește-te bine. Totul este bine acum.

Cheng Yan l-a chemat pe doctor, care l-a examinat cu atenție pe Zhou Zhou. După aceea, medicul a scos masca de oxigen și s-a ridicat, spunând:

– Situația dvs. este practic stabilă. Puteți fi transferat la o secție obișnuită dimineață.

– Mulțumesc. Vă rugăm să aranjați o secție de lux pentru noi. Sunt mulți oameni aici. Ne este teamă să-i deranjăm pe ceilalți, a spus Zhou Moning.

Doctorul a dat din cap și a notat. Apoi a dat câteva instrucțiuni înainte de a pleca.

– Să vină nepotul tău să mă vadă, a spus Zhou Moning cu răceală, întorcându-se spre Cheng Yan.

Cheng Yan părea neliniștit în timp ce își ținea telefonul în mână.

– Cheng Che… Nu pot da de el acum…

– Tată，nu-l căuta pe Cheng Che, a spus Zhou Zhou încet.

– Doar stai cu mine, bine?

Zhou Moning și-a reprimat furia și s-a uitat la Cheng Yan. apoi s-a întors pentru a șterge ușor lacrimile din ochii lui Zhou Zhou.

– Bine. Vom sta cu toții cu tine.

– Fii cuminte. Odihnește-te un pic mai mult.

Jian Yan l-a ținut de mână pe Zhou Zhou.

– Când te trezești, îl punem pe tatăl tău să-ți gătească niște terci de ovăz? Nu-i așa că ție îți place terciul lui cu nuci și curmale roșii?

Terciul de nuci și curmale roșii era ceva ce Zhou Moning a învățat să facă pentru Jian Yan. Dar Zhou Zhou nu a mai mâncat de ceva vreme, de când tații lui au părăsit Orașul A.

– Pot să iau și eu?

Zhou Zhou și-a strâns buzele, zâmbind. L-a întrebat pe Zhou Moning:

– Tată, vrei să faci și tu?

– O voi face.

Zhou Moning a frecat neputincios capul lui Zhou Zhou.

– Acum dormi. Și când te vei trezi, va fi terci de ovăz pregătit pentru tine.

– Mmm…

Zhou Zhou a închis obedient ochii. Era foarte obosit, prea obosit pentru a se mișca. Glandele încă îl mai dureau. Dar nu voia ca tații lui să se îngrijoreze. Așa că a încercat să își scoată gândurile la Cheng Che din minte și a adormit.

După ce au ieșit din cameră, Zhou Moning a mângâiat capul lui Zhou Qiao.

– Bine, ar trebui să te duci înapoi și să te odihnești și tu. Întoarce-te să-l vezi pe Zhou Zhou la prânz.

Zhou Qiao a dat din cap. După ce tații ei au sosit, ea părea să aibă o sursă instantanee de sprijin. Pentru a evita implicarea lui Cheng Yan, ea i-a spus lui Cheng Yan:

– Du-mă înapoi acasă.

Cheng Yan era de acord cu prudență. Nu îndrăznea să se întâlnească prea mult cu ochii lui Zhou Moning acum. Așa că i-a putut spune doar lui Jian Yan:

– Unchiule, mă voi asigura că Cheng Che vine să te vadă. Mulțumesc că ai zburat până aici…

– Nu spune aceste lucruri inutile.

Zhou Moning l-a întrerupt.

– Vreau doar să clarific lucrurile. Du-o pe Zhou Qiao înapoi să se odihnească. Nu ai dormit toată noaptea. Du-te să te odihnești.

Cheng Yan a încuviințat din cap.

– Cheng Yan, ai muncit din greu, i-a zâmbit Jian Yan.

– Du-te înapoi și odihnește-te alături de Qiao Qiao.

– Bine, unchiule. O voi duce mai întâi pe Qiao Qiao înapoi. Vă mulțumesc tuturor pentru munca voastră grea.

Înainte de a pleca, Zhou Qiao l-a îmbrățișat pe Jian Yan cu ochii roșii. Jian Yan a îmbrățișat-o la rândul său, mângâind-o pe spate.

– Eşti speriată, aşa e? Nu-ți fie frică. Suntem cu toții aici. Totul este bine. Pleacă și odihnește-te.

– Ești încă un copil.

Zhou Moning i-a mângâiat capul lui Zhou Qiao și în cele din urmă a zâmbit puțin.

După ce ceilalți au plecat, Zhou Moning l-a ținut de mână pe Jian Yan și a stat lângă fereastră, șoptindu-i:

– Dacă Zhou Zhou mai poate continua să dea examenul de admitere la facultate, lasă-l să se întoarcă la noi să învețe. Nu am avut mare grijă de el în toți acești ani.

– Dacă nu erau conflictele feroce din familie de atunci, cu siguranță nu erai dispus să-i lași pe Qiao Qiao și Zhou Zhou aici. Acum că au crescut, lasă-i să decidă singuri cum să procedeze. Le suntem datori de atât de mulți ani. Să nu-i mai controlăm, a spus Jian Yan.

Zhou Moning a tăcut pentru o clipă. Dar apoi a dat din cap.

– Eşti obosit? Dacă ai nevoie de mine, spune-i doar asistentului tău să mă informeze. De ce te-ai grăbit singur la firmă? Dacă s-ar întâmpla ceva pe drum, cum aș putea trăi cu mine însumi?

– Nu este o problemă din moment ce mergem toți împreună la aeroport. Nu mi-a luat prea mult să vin la firma ta, a suspinat Jian Yan.

– Eram doar prea neliniștit la momentul respectiv. Dacă ai fi auzit tonul lui Qiao Qiao, aproape că mi-am pierdut cumpătul.

– Nu-ți face griji, este în sfârșit în afara pericolului.

Zhou Moning și-a pus brațul în jurul umărului lui Jian Yan.

– Du-te înapoi și odihnește-te. Voi găti niște terci de ovăz pentru Zhou Zhou.

– Bine.

Jian Yan s-a uitat la Zhou Zhou în salon pentru câteva secunde cu o privire blândă înainte de a pleca cu Zhou Moning.