Întâlnirea de seară nu a durat prea mult. Zhou Qiao nu își luase telefonul în sala de ședințe. După ce totul s-a terminat și era gata să plece de la serviciu, s-a întors la birou pentru a-și ridica telefonul. A văzut două apeluri pierdute de la Zhou Zhou.

În timp ce îl suna înapoi pe Zhou Zhou, a părăsit biroul, unde Cheng Yan o aștepta deja jos.

După ce s-au urcat în mașină, Zhou Qiao s-a încruntat. Îl sunase deja pe Zhou Zhou înapoi de trei ori, dar nu primise niciun răspuns.

– Ce s-a întâmplat? a întrebat-o Cheng Yan.

– Zhou Zhou m-a sunat de două ori în timpul întâlnirii. Dar acum nu răspunde când îl sun înapoi, i-a spus Zhou Qiao lui Cheng Yan în timp ce asculta telefonul.

– Sună-ți nepotul și vezi dacă sunt împreună.

Cheng Yan și-a scos imediat telefonul și a format numărul lui Cheng Che. El a spus:

– Ar trebui să fie împreună. Cheng Che a plecat înaintea mea.

Cu toate astea, nici Cheng Che nu i-a răspuns la telefon.

– Să mergem acasă, a spus Zhou Qiao. Expresia ei era încordată în timp ce arăta spre volan.

– Condu, iar eu îl voi suna în continuare pe Zhou Zhou.

***

Când Zhou Qiao a deschis ușa, era luată prin surprindere.

Aerul era plin de miros de feromoni de milkshake de căpșuni. Dar ea a putut simți clar că feromonii erau complet reci, ca un miros condensat, deloc ca şi căldura obișnuită a estrului.

Zhou Qiao aproape că s-a împiedicat în camera lui Zhou Zhou. De îndată ce a aruncat o privire înăuntru, ea a înlemnit în loc, respirând necontrolat cu ochii mari.

Cheng Yan își pusese deja brățara de izolare când a detectat feromoni Omega neobișnuiți. Văzând expresia lui Zhou Qiao, a știut că ceva nu era bine. Cu toate astea, când a pășit în cameră, tot era lovit de priveliștea din fața lui.

Zhou Zhou era ghemuit la birou, cu spatele la ușă, cu sânge uscat pe glandele de pe gâtul său și sânge picurând pe podea. Pijamaua îi era udă, rece pe trup. O mână stătea pe sertarul de jos al biroului, care fusese deschis, cu degetele pătate de sânge.

Cheng Yan a reacționat rapid. A făcut un pas înainte, a luat un șervețel de pe birou și l-a presat pe ceafa lui Zhou Zhou pentru a opri sângerarea. A verificat pulsul lui Zhou Zhou și apoi s-a întors spre Zhou Qiao, strigând:

– Adu o haină. Trebuie să îl ducem pe Zhou Zhou la spital. Repede!

Zhou Qiao a simțit în sfârșit că poate respira. A respirat adânc, apoi s-a întors și s-a grăbit la dulap, scoțând o haină lungă. S-a împiedicat de partea lui Zhou Zhou, îngenunchind și încercând să își dea seama cum să își acopere fratele în mod corespunzător cu haina. Ea era de obicei rațională. Dar văzându-și fratele plin de viață și inteligent în această stare, și-a pierdut calmul. Tot ce a simțit era panică și confuzie, lacrimile curgându-i pe față.

Mai ales când a văzut cele două seringi goale de inhibitori puternici împrăștiate lângă capul lui Zhou Zhou, cu urme de sânge încă pe ace. Inima ei se simțea ca și cum era strânsă, aproape incapabilă să bată.

Cheng Yan a luat haina de la Zhou Qiao și l-a înfășurat pe Zhou Zhou în ea. Apoi, l-a luat în brațe și s-a grăbit să iasă din cameră fără să se oprească.

– Qiao Qiao, nu mai plânge deocamdată. Urcă în mașină. Îl poți ține pe Zhou Zhou pe bancheta din spate mai târziu. Afară încă plouă. Nu uita să aduci o umbrelă pentru a-l proteja pe Zhou Zhou de ploaie.

Zhou Qiao și-a șters lacrimile, a luat o umbrelă și l-a urmat pe Cheng Yan.

În afara clădirii, Zhou Qiao a ținut umbrela pentru Cheng Yan. Ploaia era neîncetată. Cheng Yan i-a cerut lui Zhou Qiao să urce mai întâi pe bancheta din spate. Apoi, l-a așezat cu grijă pe Zhou Zhou înăuntru, sprijinindu-i capul pe poala lui Zhou Qiao. După aceea, a închis ușa mașinii și s-a așezat pe scaunul șoferului, complet ud. Cheng Yan și-a trecut mâna prin părul ud, a pornit mașina și s-a uitat la Zhou Qiao prin oglinda retrovizoare. A consolat-o:

– Va fi bine. Vom ajunge în curând la spital. Nu-ți face griji.

Zhou Qiao a tremurat în timp ce întindea mâna pentru a atinge fața palidă și rece a lui Zhou Zhou. Când vârfurile degetelor ei au atins buzele lui Zhou Zhou, pe care el însuși le mușcase, ea nu s-a putut abține să nu plângă. Lacrimile ei au căzut pe fața lui Zhou Zhou. Zhou Qiao nu se simțise niciodată atât de devastată.

– Zhou Zhou… Zhou Zhou…

Zhou Qiao s-a înecat cu numele fratelui ei.

– Este numai vina mea. Te rog deschide ochii și uită-te la mine…

Ploaia bătea în geamul mașinii, creând haos. Ochii lui Zhou Zhou au rămas strâns închiși, genele sale lungi sprijinindu-se de obraji, părând fără viață.

Cheng Yan își strângea buzele și conducea în tăcere.

***

La sosirea la spital, Zhou Zhou era dus imediat la camera de urgență. Cheng Yan a ținut-o pe Zhou Qiao, care era în suferință, pe hol, ascultându-i plânsetele înăbușite.

– A fost o greșeală să îi dăm supresoare puternice în primul rând… a plâns Zhou Qiao, strângând hainele lui Cheng Yan.

Simțea că neglijența ei îi permisese lui Zhou Zhou să ajungă așa.

– Este numai vina mea. Dacă mi-aș fi luat telefonul în sala de ședințe azi, nu aș fi pierdut apelurile lui Zhou Zhou…

– Nu, nu, a liniștit-o Cheng Yan, mângâind-o ușor pe spate.

– Nu este vina ta, Qiao Qiao. Cel mai important lucru acum este situaţia lui Zhou Zhou. Nu te învinovăți.

După ce a așteptat în fața camerei de urgență timp de o jumătate de oră, o asistentă a ieșit cu un raport medical și a întrebat:

– Cine este familia pacientului? Vă rugăm să semnați acest formular de consimțământ pentru operația de extirpare a glandei.

Zhou Qiao, cu lacrimi curgându-i pe față, nu-i venea să creadă.

– Operație de extirpare a glandei?

– Pacientul este în stare de șoc din cauza unui dezechilibru sever al feromonilor. În timpul estrului, el nu a primit liniștirea feromonilor Alfa, ceea ce a dus la confuzie și auto-vătămare a glandelor sale. De asemenea, a folosit consecutiv două doze de inhibitori puternici. În prezent, situația este foarte gravă. Există riscul de a nu putea salva glandele. Dacă situația se înrăutățește, s-ar putea să fim nevoiți să îndepărtăm glandele pentru a bloca interacțiunea dintre feromoni și inhibitori, a explicat asistenta în timp ce înmâna formularul de consimțământ.

– Vă rugăm să semnați aici. Vom face tot posibilul să salvăm glandele. Dar trebuie să luăm în considerare cel mai rău scenariu.

Zhou Qiao tremura în timp ce semna formularul. Nu înțelegea cum se ajunsese brusc la această situație.

– Spune-i nepotului tău…

Fața lui Zhou Qiao era acoperită de lacrimi când s-a întors spre Cheng Yan.

– Nu vreau să îl mai văd niciodată. Iar el nu ar trebui să se aștepte să-l mai vadă vreodată pe Zhou Zhou.

Cheng Yan a deschis gura să spună ceva, dar înainte să poată, liftul a urcat, iar ușile s-au deschis. Cheng Che, ud din cap până în picioare, a ieșit, gâfâind. Fața lui era palidă, apa de ploaie îi picura din păr și părea complet răvășit. Avea o rană pe dosul mâinii stângi, iar marginile erau albe de la udare. Sângele și apa de ploaie se amestecau, picurându-i din vârful degetelor.

– Care este starea lui Zhou Zhou? a întrebat Cheng Che, oarecum amețit. Părea că abia se târâse afară din apă. Se afla pe coridor de doar două clipe, dar podeaua de sub picioarele lui era deja udă.

Zhou Qiao, cu ochii roșii și o față inexpresivă, s-a apropiat de Cheng Che. Ea a simțit mirosul inconfundabil al unui feromon Omega ciudat pe el, chiar și după ce fusese spălat de ploaie. Și-a ridicat mâna și l-a pălmuit peste față.

Capul lui Cheng Che s-a întors de la forța loviturii. S-a oprit pentru o clipă, a șters ploaia de pe fața lui, apoi s-a întors să se uite din nou la Zhou Qiao.

– Cum se simte Zhou Zhou? a întrebat el încă o dată.

Zhou Qiao s-a îndepărtat rece, fără să spună un cuvânt. A mers spre ușa camerei de urgență pentru a o suna pe Zhou Moning. Cheng Yan s-a apropiat. Cu o jumătate de oră în urmă, îl trimisese pe Zhou Zhou la camera de urgență și apoi îi trimisese un mesaj lui Cheng Che pentru a-l întreba unde este, informându-l că Zhou Zhou avea probleme și se afla acum la camera de urgență.

– Unde ai fost? l-a întrebat Cheng Yan pe Cheng Che cu o voce gravă.

– Ai plecat înaintea mea. De ce nu erai acolo când Zhou Zhou a intrat în călduri? Ce e cu rana de pe mâna ta?

– Nu întreba, a răspuns Cheng Che. Vocea lui era moale și slabă. Ochii lui întunecați erau fixați pe ușa camerei de urgență.

– Spune-mi doar, ce face Zhou Zhou?

– Nu te-a putut aștepta. Și-a deteriorat glandele și a luat două doze de inhibitori puternici. Dezechilibrul său de feromoni a provocat un șoc. Medicii spun că s-ar putea să fie nevoie să-i fie îndepărtate glandele, a explicat Cheng Yan cu fruntea încruntată.

– Cheng Che, dacă nu-mi poți da o explicație, nu pot spune doar că Zhou Qiao te va urî, dar nici eu nu te voi putea ierta.

Cheng Che a închis ochii obosit. Starea actuală a lui Zhou Zhou era ca un cuțit înfipt în inima sa, determinând ca fiecare parte a trupului său să îl doară.

– Când Zhou Zhou se va trezi, îi voi explica. Dacă el nu mai este un Omega din cauza asta, eu nu voi continua să fiu un Alfa, a spus Cheng Che încet. Și-a curățat gâtul și apoi s-a mutat încet într-o parte. Nu s-a așezat pe unul dintre scaune. În schimb, s-a sprijinit de perete și s-a așezat pe podea.

Picături de apă îi picurau din păr, căzând încet. Stătea acolo, sprijinit de peretele coridorului, cu privirea în jos, în timp ce privea în tăcere pământul. Și-a ridicat mâna, care încă sângera, și și-a șters ochii, lăsând câteva pete de sânge pe fața lui. Apa de ploaie le-a spălat din vârful bretonului, diluându-le, și i-au curs pe bărbie.