În prezent, Zhou Zhou simte că merge pe gheață subțire cu tot ceea ce face. De când era “marcat” de Cheng Che, acesta a început să-l supravegheze și mai atent. Zhou Zhou nu poate prezice când va fi smuls brusc de guler de către Cheng Che în timp ce vorbește cu alții și trimis înapoi în clasă să-și facă temele.

Alți Alfa oftează:

– Zhou Zhou, uită-te ce harnic și responsabil e Cheng Che. După examenul de admitere la facultate, ar trebui să-l răsplătești cu o masă copioasă.

Zhou Zhou răspunde cu un zâmbet forțat:

– Desigur, desigur.”

Dar, în spatele lor, dă ochii peste cap.

De exemplu, când Zhou Zhou merge pe coridor alături de alți Alfa și Cheng Che apare cu alți câțiva, el păstrează mereu o expresie impasibilă. Dar în realitate, privirea lui poartă un strop de răutate când îl fixează pe Zhou Zhou. Acesta este prins de fiecare dată în acea privire și întoarce imediat capul.

Mai mult, Zhou Zhou devine tot mai reticent la contactul fizic cu alți Alfa. Odată, un Alfa a încercat să-i mângâie capul, dar Zhou Zhou s-a ferit instinctiv și a declarat furios:

– De azi înainte, niciunul dintre voi nu mai are voie să-mi atingă capul!

“Doar Cheng Che are voie să-mi mângâie capul!”

Întrebat de ce, Zhou Zhou a răspuns serios:

– Încă vreau să mai cresc!

Cei din jur nu l-au luat în serios și l-au necăjit:

– Dar nu ești deja destul de mare? Fața ta nu se potrivește cu o înălțime prea mare. Ar arăta ciudat.

Zhou Zhou e sortit să o ia razna din cauza comunității Alfa.

După prânz, Zhou Zhou și Cheng Che urcă împreună. Cheng Che, pe tot drumul, vorbește fără rușine, cu aluzii obscene. Zhou Zhou simte că-i explodează capul. Fața îi este constant roșie. Dat fiind că sunt în școală, nu poate să-i acopere direct gura lui Cheng Che ca să-l oprească, așa că se mulțumește să-și muște buza și să suporte rușinea.

Pe un raft din biroul profesorilor erau niște teancuri de teste care trebuiau luate. Profesorul clasei 5 tocmai se gândea să cheme câțiva Alfa să-l ajute, când i-a văzut pe Cheng Che și Zhou Zhou trecând pe lângă ușă. Așa că i-a strigat să intre.

Apoi a făcut cu mâna spre ușă și a spus:

– Hei, tu. Yu Yang, intră și tu și ajută.

Pentru câteva secunde, Yu Yang s-a uitat cu o bucurie răutăcioasă la Zhou Zhou și Cheng Che: “…”

Profesorul le-a spus să sorteze testele fiecărei clase și să le împartă elevilor, apoi a plecat la masă. În timp ce ceilalți profesori erau fie la masă, fie supravegheau elevii, doar ei trei au rămas în birou.

Yu Yang arăta deprimat. Nu voia deloc să stea cu ei. Se simțea nedreptățit și invidios.

Zhou Zhou nu a băgat de seamă și s-a aplecat spre raft, încercând să ajungă la testele de sus. Din păcate, realitatea crudă era că abia putea atinge colțul unui teanc. Nu putea să le ia singur. Scaunele din birou erau pentru profesori, deci nu era indicat să se urce pe ele.

“Blestemat fie raftul ăsta prea înalt.”

Cheng Che și Yu Yang, cei doi băieți înalți, stăteau în spatele lui cu brațele încrucișate, urmărind amuzați cum Zhou Zhou se chinuie să ajungă la teste. Pe vârfuri, Zhou Zhou părea deosebit de drăgălaș și neputincios.

Știa prea bine că cei doi se distrează pe seama lui. Își încleșta dinții, furios, dar mândria nu-i permitea să ceară ajutor. Era prea umilitor. Trebuia să le ia singur!

În mijlocul acestei lupte, deodată, cineva se lipește de spatele lui. Un parfum ușor mentolat îl învăluie, în timp ce Cheng Che pune o mână pe umărul lui și cu cealaltă ia cu ușurință testele. Se apleacă spre urechea lui Zhou Zhou și râde:

– Căpșunică mică, ar trebui să crești mai repede.

Yu Yang privea fără expresie ghivecele de pe pervaz.

Zhou Zhou, roșu în obraji, era pe cale să-l roage pe Cheng Che să-i dea testele, dar acesta le-a împins și mai sus pe raft și i-a spus:

– Ia-le acum, dacă poți.

De unde a ieșit Alfa ăsta cu glume de grădiniță?!! Chiar i se pare amuzant?!

Zhou Zhou a făcut un pas în lateral, s-a întors și a început să caute indicatorul profesorilor. Azi avea de gând să se lupte serios cu Cheng Che.

Cheng Che a râs, a luat testele și l-a strigat pe Yu Yang.

Acesta și-a mutat în sfârșit privirea de la flori. A făcut un pas în față și a primit testele. Simțind greutatea, a pufnit cu subînțeles:

– Greu pentru spate, Cheng Che. Ești sigur că reziști?

Cheng Che a continuat să-i dea testele și i-a aruncat o privire complice lui Zhou Zhou:

– Întreabă-l pe Zhou Zhou.

Zhou Zhou s-a înroșit complet. I-a privit furios pe amândoi și a spus:

– La naiba cu voi!

Apoi a ieșit val-vârtej din birou, promițându-și că nu va mai avea de-a face niciodată cu acești doi Alfa.

Rezultatul final? Cheng Che, cu testele clasei 2 în brațe, a bătut la ușa din spate a clasei:

– Zhou Zhou, profesorul a spus să iei testele. De ce-ai fugit? Uite, a trebuit să ți le aduc eu.

Majoritatea elevilor studiau în liniște. Vocea lui Cheng Che, deloc joasă, s-a auzit clar. Alți Alfa au început să râdă și să comenteze:

– Vai, vai, Zhou Zhou, ești pierdut. Cheng Che nu doar că te meditează, dar îți și aduce testele…

Zhou Zhou i-a privit urât și a ridicat pumnul spre ei. Apoi s-a dus la ușă, strângând din dinți, și a luat testele. Nu erau grele. Le putea ține cu o mână. Cheng Che, cu o mână în buzunar, i-a luat cealaltă mână lui Zhou Zhou și i-a întins testele. Mâinile le erau ascunse sub teanc. Zhou Zhou l-a privit nedumerit. Cheng Che s-a uitat în jos, i-a mângâiat palma și i-a pus ceva în mână.

Un bilețel pliat.

Zhou Zhou l-a strâns în mână, cu inima bătându-i repede. După ce a împărțit testele colegilor, s-a așezat în bancă. A ridicat o carte în față ca să-și ascundă fața și, cu buza între dinți, a desfăcut bilețelul încet.

Scrisul era relaxat și frumos:

“De ce ești atât de drăguț azi?”

Dedesubt era încă un rând:

“Ups, greșeala mea. Ești drăguț în fiecare zi.”

Zhou Zhou a strâns bilețelul în palmă și și-a îngropat fața în brațe. Urechile îi ardeau. La amiază, în sala liniștită unde se auzeau doar paginile întoarse, își putea auzi clar bătăile inimii.

“În inima mea e o floare mică. A înmugurit tăcut sub soarele primăverii, gata să înflorească încet. Dar tu mi-ai zâmbit și mi-ai spus că sunt “drăguț”. Floarea mea nu s-a putut abține și a înflorit pe loc.”

– 13:14 –

@ZZZZZhou: Sper să fiu mereu drăguț în ochii tăi.

– 13: 34 –

@5bcc: Da, vei fi mereu drăguț.