Zhou Qiao și-a împachetat niște haine și a decis să plece. Înainte de a pleca, ea l-a târât pe Zhou Zhou în cameră și l-a ținut de mână. L-a determinat să se sprijine de ușă. Ea s-a uitat la fratele ei, care era acum mult mai înalt decât ea. L-a evaluat din cap până în picioare și a spus:

– Liceenii tind să fie nesăbuiți în relații. Fiți atenți, amândoi.

Subiectul a devenit imediat orientat spre adulți, determinându-l pe Zhou Zhou să se simtă puțin timid. El și-a scărpinat capul și a dat ușor din cap.

Ignorându-i jena, Zhou Qiao a enumerat calm câteva măsuri de precauție:

– Ai grijă să folosești prezervative dacă nu vrei să te trezești cu o surpriză înainte de examenele de admitere la facultate. De asemenea, nu mai folosi inhibitori puternici. Lăsați-vă purtați de val. Dacă simți că intri în călduri, ia-ți un concediu prompt. Iubitul tău va avea grijă de tine. Nu uitați să pulverizați agenți de barieră. Acoperă atât proprii feromoni, cât și feromonii Alfa de pe trupul tău. Nu lăsa pe nimeni să afle până când transferul nu este rezolvat.

Zhou Zhou era puțin copleșit. A dat din cap amețit:

– Am înțeles, am înțeles. Surioară, nu mai vorbi…

Zhou Qiao a chicotit rece, arătând cu degetul spre gâtul lui Zhou Zhou:

– Nu știi nimic. Ești plin de mici urme de căpșuni pe tot gâtul tău. Liceenii chiar nu au nicio idee despre mersul lumii.

Zhou Zhou și-a tras imediat gulerul în sus. Acesta i-a acoperit jumătate din față, lăsând doar ochii să clipească în timp ce se uita la Zhou Qiao.

Zhou Qiao nu a mai risipit niciun cuvânt. S-a întors să plece. Dar chiar înainte de a ieși din cameră, ea s-a întors, uitându-se la Zhou Zhou cu un zâmbet. Ea a întrebat:

– Este “obiectul” prietenului tău dezvoltat corespunzător?

“Ce e rău în a întreba despre asta? E vorba de fericirea pe viață a fratelui meu. A nu întreba despre asta ar fi inuman.”

Fața pe jumătate expusă a lui Zhou Zhou a devenit roșie ca o roșie. A întins mâna pentru a o îndepărta pe Zhou Qiao și a vorbit cu o voce nesigură:

– Mai bine ai pleca acum. Trebuie să ne facem temele…

Zhou Qiao a zâmbit semnificativ:

– O, se pare că “aia” s-a dezvoltat bine. Ești atât de grăbit să mă dai afară. Cine știe dacă ai de gând să-ți faci temele sau altceva.

***

Cheng Yan și Cheng Che stăteau pe hol, purtând o conversație ca între adulți.

Cheng Yan: “Când ai de gând să spui familiei că nunta ta este stabilită?”

Cheng Che: “Ești atât de grăbit să mă folosești pe mine și pe Zhou Zhou pentru a-mi prinde cumnata?”

Cheng Yan: “Nu. Ar trebui să te adresezi lui Qiaoqiao ca mătușă.”

Cheng Che: “Îți sugerez să nu mai insiști pe astfel de termeni de adresare fără sens. Poate mai trăiești câțiva ani.”

Cheng Yan: “Viața este prețioasă. Dar dragostea este și mai valoroasă.”

Cheng Che: “Amintește-ți că ai spus asta.”

În momentul în care Zhou Zhou și Zhou Qiao au ieșit pe ușă, Cheng Che a întins mâna pentru a-l îmbrățișa pe Zhou Zhou, încă înroșit. A dat din cap la Cheng Yan și Zhou Qiao, spunând:

– La revedere, unchiule. La revedere, mătușă.

Zhou Zhou avea o expresie care părea să întrebe: “De ce ești atât de tânăr și totuși atât de grăbit să curtezi moartea?”

Între timp, Zhou Qiao s-a uitat la Cheng Che cu o față inexpresivă.

– Unchiul mi-a sugerat să mă adresez ție în acest fel.

Cheng Che a gesticulat spre Cheng Yan și i-a spus lui Zhou Qiao:

– Am încercat să-l sfătuiesc să nu o facă. Dar el a insistat.

Cheng Yan a acceptat cu grație geanta de la Zhou Qiao.

– Copiii mici vorbesc fără reținere. Nu pune la inimă.

Profitând de ocazia de a transforma cuvintele copilărești în fapte, Zhou Zhou a decis să se răzbune pentru tachinarea lui Zhou Qiao de mai devreme. Cu un zâmbet vesel și o voce clară, el a spus:

– La revedere, unchiule și mătușă!

După ce a terminat de vorbit, l-a tras de mână pe Cheng Che și au dispărut amândoi în casă. O serie de țipete inumane au răsunat din hol, grație lui Cheng Yan.

***

După ce a petrecut un weekend în casa lui Zhou Zhou, Cheng Che l-a “instruit” cu răbdare pe Zhou Zhou în diverse materii. Duminică seara, Cheng Che se pregătea să plece. Deoarece se apropia ziua de luni, trebuia să se întoarcă și să se schimbe într-un set nou de uniforme școlare.

– L-am contactat deja pe profesor pentru a comanda un nou set de uniforme școlare, și-a împachetat Cheng Che rucsacul.

– Odihnește-te devreme în seara asta. Mâine voi veni și te voi aștepta jos la tine acasă.

Deși dormiseră împreună doar două nopți, Zhou Zhou simțea că nu poate dormi singur acum. Doar gândindu-se că patul avea feromonii lui Cheng Che, dar nu pe Cheng Che însuși, îl provoca să se simtă foarte singur.

S-a cuibărit lângă Cheng Che, îmbrățișându-i talia. A șoptit încet:

– Cu siguranță nu voi putea să dorm.

Cheng Che a făcut o pauză în acțiunile sale. L-a îmbrățișat pe Zhou Zhou și i-a mângâiat ușor capul.

– Ești reticent să te desparți de mine?

– Da, a recunoscut sincer Zhou Zhou.

– Chiar dacă ne vom vedea mâine la școală, seara asta încă mi se pare foarte grea.

– Ce ar trebui să facem atunci, micuţă căpșună?

Cheng Che l-a ridicat pe Zhou Zhou pe birou și s-a poziționat între picioarele lui. Mâinile lui erau pe ambele părți ale trupului lui Zhou Zhou. El și-a înclinat ușor capul, cu ochii plini de o strălucire tandră.

– Nu poți supraviețui o singură zi fără mine, aşa e? Ce spui după transfer?

Când a apărut subiectul transferului, starea de spirit a lui Zhou Zhou s-a înrăutățit. Și-a apăsat fruntea pe umărul lui Cheng Che și a mormăit:

– Sunt mai puțin de trei luni până la examenul de admitere la facultate. În mod normal, controalele medicale se fac cu două luni înainte de examen, rămânând mai puțin de o lună. Pot să rămân la școala noastră încă o jumătate de lună?

Zhou Zhou s-a ținut de talia lui Cheng Che.

– După transfer, promit că voi studia din greu. Nu mă determina să plec atât de repede.

– O jumătate de lună va trece cât ai clipi din ochi, se gândea Zhou Zhou cu tristețe.

– Fiecare zi din al treilea an de liceu trece repede. O jumătate de lună este doar un moment. Nu-ţi cer să te transferi imediat.

Cheng Che a mângâiat încet părul lui Zhou Zhou.

– Mi-aș dori să poți rămâne la școala noastră pentru totdeauna. Sunt reticent să te las să pleci. În ceea ce privește momentul transferului tău, nu depinde de mine. Ar trebui să fie decizia ta. Eu nu pot interveni. Doar anunță-mă când simți că e timpul să o faci, bine?

– Bine, a ridicat Zhou Zhou capul și a ezitat pentru o clipă. Apoi s-a aplecat ușor pentru a da buzelor lui Cheng Che un sărut.

– Ar trebui să te întorci acum. Odihnește-te puțin. Ne vedem mâine.

Cheng Che, nu la fel de inocent ca Zhou Zhou, a adâncit sărutul și l-a ținut pe Zhou Zhou de ceafă o vreme, înainte de a-l elibera.

Cu o justificare nerușinată, el a spus:

– Dacă acest lucru continuă, mâine nu vei mai putea merge la școală.

Roșind, Zhou Zhou a strâns din dinți și i-a acoperit gura lui Cheng Che cu mâinile.

***

-21:25-

@ZZZZZhou: Micuței Căpșuni îi lipsești atât de mult.

-22:01-

@5bcc: Micuţa căpşună este foarte dulce. Nu se poate obține suficient din a gusta.