Zhou Zhou probabil că nu putea accepta moartea sa prematură. În tăcerea îngrozitoare, el s-a străduit să forțeze un zâmbet, arătând cu degetul spre Cheng Che și vorbind cu o voce calmă:

– Surioară, lasă-mă să te prezint. Acesta este colegul meu de clasă…

Cheng Che s-a uitat la Zhou Zhou cu simpatie. Zhou Zhou părea să nu știe că încă se țineau de mână.

– Bună, surioară mai mare.

Cheng Che a dat din cap spre Zhou Qiao. Apoi s-a uitat la Cheng Yan cu o expresie complexă și a spus:

– Bună, unchiule.

În acest moment, Zhou Zhou chiar a avut prezența de spirit să discute despre relațiile de familie. În subconștient, s-a încruntat și a spus:

– Nu ar trebui să-i spui cumnat…

Și apoi, era imediat redus la tăcere de privirea rece a lui Zhou Qiao.

– Ah!

Cheng Yan și-a curățat din nou gâtul cu stângăcie. Și-a luat mâna de pe talia lui Zhou Qiao și a întrebat cu câteva cuvinte:

– Cheng Che, de ce ești aici?

Cheng Che s-a uitat la unchiul său și a început să bănuiască dacă postul de profesor al lui Cheng Yan era aranjat prin intermediul unor conexiuni pe ușa din spate după plecarea familiei. În fața unei situații atât de simple, nu i-a venit să creadă că Cheng Yan ar pune o astfel de întrebare.

Zhou Zhou și Zhou Qiao s-au uitat la Cheng Yan. Zhou Zhou a întrebat:

– Vă cunoașteți?

– Sunt nepotul lui, a spus Cheng Che.

– Eu sunt unchiul lui, a spus Cheng Yan.

În acest moment, Zhou Zhou își dorea foarte, foarte mult să se transforme într-o fărâmă de cenușă luminoasă și să dispară în liniște din această lume.

***

Cheng Che și Zhou Zhou stăteau unul lângă altul în camera de zi, în timp ce Zhou Qiao stătea pe canapea, sprijinindu-și fruntea cu mâna. După un timp, ea a putut rosti un singur cuvânt:

– La naiba!

Nu e de mirare că a început să o doară capul în momentul în care l-a văzut pe Cheng Che. Și-a dat seama că Cheng Che și Cheng Yan aveau același stil în aparență – rece și distant. Se pare că erau chiar rude. Gândul că Cheng Yan era atât de nerușinat în privat l-a determinat pe Zhou Qiao să creadă că acest nepot care semăna cu el era probabil croit din aceeași stofă.

Amintindu-și exclamația bruscă și tăcută a lui Zhou Zhou când l-a sunat după-amiază, Zhou Qiao a glumit că ar fi putut fi mușcat de un câine. Acum că se gândea la asta, la naiba. Probabil chiar era mușcat.

Cu mirosul de sake mentolat clar și feromoni de milkshake de căpșuni umplând camera… Cuplat cu feromoni Alfa de la Zhou Zhou și răni pe glandele sale, Zhou Qiao nu a fost nevoită să se gândească prea mult pentru a-și da seama că fratele ei era complet “mâncat” de nepotul iubitului ei.

Din fericire, ca o soră mai mare prevăzătoare, pregătise prezervative în avans. Altfel, dacă cei doi liceeni ar fi acționat nechibzuit, Zhou Zhou s-ar fi putut trezi cu burta umflată înainte de absolvire, aşa e?

“Tată! Tată! Nu te-am dezamăgit. Fiul tău încă mai are speranță!”

În timp ce se gândea la asta, Zhou Qiao a continuat să se uite fix la Zhou Zhou. Ea nu arăta spre Cheng Che, ci spre Cheng Yan. Ea l-a întrebat pe Zhou Zhou:

– Ai spus că vrei să urmărești un Alfa. Se pare că îl urmărești pe nepotul acestui ticălos?

Cheng Yan, care turna apă pentru toată lumea, și-a ridicat capul ruşinat când a auzit asta.

– Qiaoqiao, cuvintele tale sunt un pic cam dure.

– Da…

Zhou Zhou și-a îngropat capul, doar cele două urechi ieșind la iveală din părul pufos și negru. Acestea erau înroșite, iar vocea lui era foarte drăguţă.

– Pot spune doar că totul este destul de întâmplător.

Coincidență pe naiba!

Zhou Qiao s-a uitat la el. Fața lui toată înroșită, capul coborât și privirea evazivă. Acest frățior răutăcios al ei nu își arătase niciodată o latură decentă. Dar acum, din toate momentele…

A strâns din dinți de enervare și și-a mutat privirea spre fața lui Cheng Che. S-a uitat la fața care semăna cu cea a lui Cheng Yan. Chipul care o putea provoca să explodeze de furie într-o clipă. A scos o propoziție printre dinți:

– Zhou Zhou nu are nici măcar 18 ani încă…

Înainte ca Cheng Che să poată răspunde, Zhou Zhou și-a ridicat capul și a explicat cu voce joasă:

– Ieri a fost cea de-a optsprezecea aniversare a lui Cheng Che… Abia azi a devenit major.

“Deci, amândoi nu sunteți încă complet adulți. Și crezi că asta înseamnă că e în regulă?!”

– O, da.

Cheng Yan a realizat brusc:

– Cheng Che, chiar ești grozav. Am organizat un banchet pentru adulți pentru tine acasă, am invitat o grămadă de oameni, iar apoi ai sunat și ai spus că nu te vei întoarce în acea seară. Așa că am ajuns să avem o petrecere aniversară fără sărbătorit. Se pare că erai reținut de fratele lui Qiao. Nu m-ai sunat la prânz și mi-ai cerut un agent de barieră? Trebuie…

Nu a terminat de vorbit înainte de a-și închide înțelept gura în fața privirii furioase a lui Zhou Qiao.

Chiar dacă gura îi era închisă, inima lui Cheng Yan era încă triumfătoare. Cheng Che, nepotul său, era într-adevăr impresionant – chiar se întâlnea cu fratele lui Zhou Qiao. Din această perspectivă, părea că o putea prinde complet în capcană pe Zhou Qiao. Atâta timp cât ea aducea vorba despre o despărțire în viitor, el o putea amenința cu “Fratele tău este în mâinile nepotului meu”. Ar trebui să aibă un oarecare efect “persuasiv”.

Dar, desigur, rezultatul ar putea să nu fie atât de frumos.

Cheng Yan și-a limpezit gâtul, bănuind că dacă mai stătea mult, își ruina complet demnitatea în fața nepotului său și a fratelui iubitei sale. Așa că și-a lăsat jos cana cu apă și i-a spus lui Cheng Che:

– Apropo de agentul de barieră, se întâmplă să îl am în mașină. Mă duc jos și ți-l aduc.

– Mulțumesc…

Cheng Che a făcut o pauză pentru un moment. Apoi a adăugat cu îndrăzneală:

– Mulțumesc, cumnate.

Acum mai era un tânăr în lume care îl numea pe Cheng Yan “cumnat”. Zhou Qiao s-a uitat la Cheng Che. Pleoapele i-au tremurat. Cu siguranță, la fel ca Cheng Yan, el era un alt individ aparent inofensiv, dar în secret intrigant.

– Nu e nevoie să fii politicos. Suntem o familie.

Cheng Yan l-a bătut pe umăr pe Cheng Che înainte să plece. Pe fața lui era un zâmbet cu implicații ascunse.

Capul lui Zhou Qiao o durea foarte, foarte tare. Încredințată acestui duo unchi-nepot, familia Zhou era cu adevărat în dificultate.

– Surioară mai mare.

Cheng Che și-a înfășurat calm brațul în jurul umerilor lui Zhou Zhou în timp ce înfrunta privirea aproape ucigașă a lui Zhou Qiao. El a vorbit cu fermitate:

– Voi avea grijă de Zhou Zhou, atât din punct de vedere academic, cât și în viața de zi cu zi. Vom discuta despre momentul potrivit pentru ca el să se transfere, asigurându-ne că nu-i va afecta notele sau examenele de admitere la facultate. Fie că este vorba de mese, odihnă sau examene, mă voi asigura că Zhou Zhou este relaxat și fericit. Poți avea încredere în mine.

Nu a fost o solicitare de genul “Te rog, dă-mi o șansă”, ci mai degrabă o promisiune directă și încrezătoare. El a sărit peste toate sondajele și negocierile. Cheng Che a spus direct: “Poți avea încredere în mine”.

Zhou Zhou și-a întors capul pentru a privi profilul calm al lui Cheng Che și a suspinat în sinea lui: “La naiba, într-adevăr, a devenit un adult. Chiar dacă azi era doar prima zi de maturitate, această postură de a gestiona situația era prea al naibii de dincolo de limită!”

Zhou Qiao s-a uitat fix la Cheng Che pentru mult timp. Apoi s-a uitat la fratele ei inocent și cu ochi strălucitori. În cele din urmă, ea a cedat nesăbuinței tinereții, pe care liceenii o posedau din abundență. În plus, oricum nu erau prea multe de discutat. A suspinat și și-a ridicat capul. A fluturat din mână:

– Bine, sunteți cu toții destul de mari acum. Nu are rost să vorbiți prea mult. Zhou Zhou este în mâinile tale de acum înainte. Aminteşte-ţi cuvintele. Dacă fratele meu nu este fericit, tu și Cheng Yan veți avea mari probleme.

Cheng Yan, care tocmai intrase în camera de la etaj, a ridicat o sprânceană: “…”