Zgomotul loviturilor continua. Dane își mişca un picior cu o viteză incredibilă. Așezat pe marginea patului, incapabil să privească drept înainte, își încrucișă brațele și își desfăcu larg coapsele, dând ochii peste cap și mişcând doar picioarele. Era extrem de conștient de ochii verzi care erau ațintiți asupra feței și care nu se mișcau deloc.

Între timp, Joshua Bailey, așezat pe singurul scaun vechi din cameră, îl privea pe Dane cu ochi înfricoșători. Nu-și mişca picioarele și nu-și abătea privirea. Cei doi ochi fixați pe fața lui Dane erau atât de fioroși, încât păreau că l-ar putea despica în două dacă nu era atent.

De când Joshua era adus în cameră, cei doi stăteau așa fără să scoată un cuvânt. Unul îl privea fix, iar celălalt încerca să evite acea privire.

Dane era primul care a ridicat mâna în cele din urmă.

– Îmi pare rău.

Joshua ridică o sprânceană la scuzele care veniseră din senin. Dane se sperie pentru o clipă, întrebându-se ce să facă dacă acesta îl întreba în continuare pentru ce îi pare rău, dar, din fericire, Joshua nu făcu asta.

– Cum s-a întâmplat asta?

A deschis gura cu o expresie foarte supărată.

– Ți-am spus să-l răpești pe Grayson, așa că de ce te-ai îndrăgostit de el?

La întrebarea aspră, Dane sări în picioare și negă.

– Admit că cererea a eșuat. Dar e greșit să spui că m-am îndrăgostit.

Chiar dacă a negat cu o expresie serioasă, fața lui Joshua era plină de neîncredere. Dane s-a pregătit și a așteptat următoarele lui cuvinte. Indiferent ce ar fi spus, el deja decisese ce avea să răspundă. La urma urmei, ceea ce își imagina Joshua era cu siguranță greșit.

– Ai făcut sex şi cu Laura!

Brusc, Joshua a spus ceva imprevizibil. Dane, care clipise surprins de întrebarea neașteptată, s-a încruntat o clipă mai târziu și a întrebat:

– Cu cine?

Joshua strânse mâna pe care o ținea neglijent pe coapsă. Apoi, ochii lui verzi străluciră întunecat și spuse printre dinți.

– Secretara lui Chase. La nunta mea!

– Aahh…

Abia atunci Dane și-a amintit. Da, asta s-a întâmplat. Nu-și amintea dacă numele ei era Laura, dar probabil că avea dreptate. Dane a ridicat din umeri și s-a apărat.

– Mă plictiseam aşa de tare… Aveam nevoie de un eveniment ca ăsta.

Vorbea calm, ca de obicei, dar își reveni în fire și adăugă în grabă.

– Nu că nunta ta era plictisitoare, dar melodia pe care ai cântat-o era plictisitoare.

– Chase a cântat-o, nu eu.

Joshua a întrerupt scuza disperată a lui Dane. Apoi a lovit direct în miezul problemei.

– Și, sincer, dacă acel cântăreț era genul tău, nu era plictisitor, nu-i așa? Ai fi făcut sex cu acel cântăreţ, în locul Laurei!

Nu, Dane ar fi făcut sex probabil cu amândoi. Ar fi făcut mai mult decât atât. Joshua experimentase personal promiscuitatea acestui bărbat.

A încercat să ignore faptul că se afla în acel loc promiscuu.

Desigur, Dane voia să sublinieze acest fapt, dar nu era în dispoziția necesară pentru asta. La urma urmei, nu exista nicio scuză pentru a face așa ceva la nunta altcuiva.

– Da, îmi pare rău.

Dane s-a scărpinat în ceafă după ce și-a cerut scuze.

– Nu știam că ai observat. Păreai ocupat.

Desigur, Joshua avea un alt motiv pentru care observase. Îl ținea sub observație pe Dane, în cazul în care sora lui, Emma, s-ar fi îndrăgostit de Dane. Dar, destul de ciudat, a dispărut cu secretara lui Chase. Abia atunci Joshua s-a simțit ușurat. Ce noroc că Emma avea gusturi diferite față de majoritatea femeilor. Altfel, s-ar fi îndrăgostit cu siguranță de acest bărbat promiscuu.

Cine ar fi crezut că va fi atât de ușurat de gusturile ei triste, care o determină să se îndrăgostească doar de cei slabi?

– Deci, ce ai de gând să faci? a întrebat Joshua din nou. A adăugat o privire rece, de parcă ar fi știut totul.

– Ai făcut sex cu Grayson? Ce ai de gând să faci acum?

– Păi… păi…

Așa cum era de așteptat, Joshua îl cunoștea foarte bine pe Dane. Desigur, era firesc ca cei doi să fi fost atât de promiscui încă de când erau în armată și chiar și după ce au devenit civili, pentru o anumită perioadă de timp, trăind împreună, atât de aproape încât era greu de descris în cuvinte.

“Oare tipul ăsta crede că i-am întins o capcană lui Grayson?”

Dane a devenit brusc curios. Joshua știa că Dane era un Omega. Faptul că era un Omega cu o parte inferioară a trupului mai promiscuă decât un Alfa, devenea şi mai problematic.

Nu știu ce să spun despre un Omega…

Joshua era un heterosexual convins care se ocupa doar de femei. Pe de altă parte, Dane nu făcea diferență între bărbați și femei nici măcar atunci, și din moment ce îl văzuse vânând Alfa care arătau seducător și trăgăndu-le-o pe la spate de multe ori, Joshua nu ar fi exclus posibilitatea ca şi Grayson să fi fost păcălit.

Dar important nu este cine a înscenat și cine era victima înscenării. Pentru Joshua, acum, tot ce conta era faptul că cei doi au făcut sex împreună. Dane nu a putut să-și ascundă expresia ruşinată și și-a îndreptat din nou privirea în altă parte.

– Erau unele circumstanțe inevitabile…

– Deci, ce ai de gând să faci?

Era o afirmație extrem de sugestivă, dar asta era tot. Dacă ar fi putut controla ciclul de căldură după bunul său plac, Dane nu s-ar fi născut deloc.

– Hei!

Joshua a continuat să-l preseze, iar el a deschis gura cu o voce obosită.

– Știi că nu am vreo relație serioasă cu cineva.

– Doar ai făcut sex?! De ce Grayson Miller?

– Pare greu de crezut, dar e adevărat, a spus Dane, privindu-l pe Joshua, a cărui față era încă plină de neîncredere.

─ ▪ ─

– Și nu ne vom mai întâlni niciodată.

Vântul rece al nopții îi mângâia obrazul. Stăteau acolo, privindu-se în tăcere.

– Ah, ah, ah…

Bărbatul pe care îl strangula Grayson încetă în sfârșit să se zbată, de parcă și-ar fi pierdut cunoștința. În timp ce acesta gâfâia și cădea, bărbatul care îndreptase arma amenințător spre capul lui Ezra îi lipi arma de tâmplă.

– Dă-i drumul! Nu glumesc, chiar o să trag!

– Ah, nu, nu… Salvează-mă, Miller, te rog…

Ezra a izbucnit în sfârșit în lacrimi. Bărbatul a zâmbit satisfăcut la vederea lui, îngrozit și tremurând. Era un zâmbet care îi confirma victoria, dar reacția lui Grayson era una indiferentă. Cu fața încă inexpresivă, a deschis gura de parcă era extrem de plictisit.

– Ce legătură are asta cu mine, nenorocitule?!

În acel moment, toată lumea înlemni. Fața lui Ezra era încă aceeași ca atunci când plângea, iar băieții care îl înconjuraseră și îl amenințaseră pe Grayson stăteau cu gura căscată, nedumeriți.

Dar era adevărat. Cum îndrăzneau să-l amenințe pe Grayson Miller? Și nu era nici o șansă să urmeze ordinele unui om despre care nici măcar nu știau ce face. Pe Pământ erau doar două persoane în fața cărora își pleca privirea cu umilință. Tatăl său, Ashley Miller, și Dane Striker. Ei nu erau niciunul dintre ei. Și ce? Să îl lase să plece? Grayson rânji, strâmbând colțurile gurii.

– La naiba! Nu mă priveşte pe mine!

– Miller!

Ezra tremură și izbucni în lacrimi. Un bărbat în toată firea plângând atât de tare, cum putea fi ceva atât de urât? Dar Grayson nu râse de el și nici nu-i arătă milă. Pur și simplu nu simți nimic. Pentru el, existența lui Ezra nu era cu nimic diferită de coșul de gunoi care zăcea în spatele lui.

Grayson întoarse din nou capul. Privind în sus la bărbatul care se zbătea, se gândi: “Ar trebui să-i rup gâtul?”

Când se gândi la asta…

Se auzi un zgomot puternic. Grayson clipi, surprins de senzația necunoscută. Din nu știu ce motiv, simțea că îi arde obrazul. Simți ceva picurând, așa că ridică mâna liberă și își șterse fața. Când privi în jos, văzu o culoare roșu aprins. Glonțul îi zgâriase obrazul.

Grayson se întoarse încet și văzu un bărbat care îndrepta o armă spre el. Ezra, care plângea și se agăța de el cu un moment în urmă, strigă în gând lângă el.

– Ce… ce faci? Oprește-te!

– Dă-te la o parte, ticălosul ăla încearcă să-mi omoare fiul.

Ezra, care încerca să-l oprească, a citit hotărârea fermă a bărbatului și a devenit gânditor. S-a uitat alternativ la Grayson și la bărbat, iar de data asta a strigat la Grayson.

– Grayson, dă-i drumul omului ăluia! Grăbește-te!

Ce tot spune acolo, ticălosul ăla…

El își încruntă sprâncenele, enervat, dar Ezra continuă să-l implore.

– Te rog, nu vreau să te văd rănit. Tipii ăștia au promis că nu-ți vor face rău. Așa că te rog…

Apoi și-a cerut scuze cu ochii plini de lacrimi.

– Îmi pare rău, dacă nu faci asta, Sandra va muri. Îmi pare rău, te rog, fă cum îți spun oamenii ăștia…